Restaurante in Tatranska Lomnica

TIPĂREȘTE

Episodul 4.

Back in a Cadillac

Continuand povestea vacantei noastre in Vysoke Tatra, va amintesc ca am avut cazare la Aqua City Poprad, ca am fost pe partii in Tatranska Lomnica (click aici), am vazut partiile din Strbske Pleso si am urcat la Lomnicki Stit descoperind minunata Becherovka (click aici pentru detalii).

Pachetul turistic la Aqua City Poprad a inclus sase nopti cu demipensiune si acces in tot complexul la bazine, saune si salile de fitness.

In zilele in care am fost plecati din complex, am coborat in jur de ora 16 impreuna cu placarii nostri obositi de atatea coborari si rupti de foame, in oras sa mancam.

La prima noastra vizita in Tatranska Lomnica descoperisem un restaurant micut, se numeste PUB GRILL chiar vis-a-vis de gara.

Intrarea in restaurant este alaturi de cea a unui magazin de suveniruri, e usor de ratat. Iar firma, agata pe undeva abia se vede. Singura dovada serioasa ca acolo este un restaurant este panoul din fata terasei pe care este scris cu creta meniul zilei.

Am intrat stiind deja decorul asa ca nu am mai fost surprinsi de funiile de usturoi si de paprika agatate, ustensilele de bucatarie si lingurile de lemn asezate pe rafturi de scandura lacuita, de compartimentarea interiorului in niste separeuri din scandura cu usi si ferestre mici si perdelute cusute de vreo bunica priceputa.

In fata bucatariei, chiar in sala de mese este instalat un gratar mare acoperit de o hota si mai mare, unde specialistul in gratare trebaluieste concentrat. Va inchipuiti cum miroase acolo si cum iti pare ca miroase cand vii de pe partii infometat...

Am fost luati in primire imediat cum ne-am facut comozi de un chelner tanar care vorbea ceva engleza asa ca ne-am putut intelege. Listele de menu erau traduse si in engleza si fiecare fel de mancare era insotit de o fotografie sugestiva asa ca ne-a fost usor sa alegem. Am vazut un gulas de caprioara care ne-a tentat pe toti dar pretul era marisor – 10 euro asa ca am zis ca il incercam data viitoare. Am comandat patru feluri diferite de carne la gratar: vita, pui, porc si miel sa le incercam pe toate impreuna cu diverse garnituri. Unul dintre noi a comandat si o ciorba de varza acra cu bucati de carnat afumat – se pare ca este o mancare specifica slovaco-poloneza dar nu stiu cum se numeste.

Una din prietenele mele, o persoana extrem de atenta la tot ce mananca, aflata in vizita la o firma in Polonia, mi-a povestit ca au fost serviti in fiecare zi cu o neorocire de... ciorba de carnati afumati... de care nu s-a putut atinge.

Am gustat, mie mi s-a parut ok.

Iar gratarele... aveau ceva special. In primul rand venisera foarte repede. Toate odata si minunate. Nu-mi mai amintesc sa fi mancat o carne atat de frageda. Am gustat din fiecare fel de carne. Aveau gusturi si arome diferite dar toate aveau aceeasi caracteristica. Foarte fragede.

Dupa ce am terminat m-am dus la maestrul de la gratare si, cu chelenerul translator dupa mine l-am intrebat ce face cu carnea de este atat de frageda. A ras... m-a dus in bucatarie si mi-a aratat cum are pregatita carnea pe sortimente in bait (baitz). L-am rugat sa-mi spuna din ce il face pentru fiecare in parte si mi-a zis ca are trei copii acasa si ca de asta e tinut acolo la resturant. Retetele lui de baitz aduc clienti continuu. Si ca nu-mi spune... Ai mei la masa radeau... heheeeeee Bubulina gospodina ti-a placut bucatarul cu ochii verzi...

Am incheiat cu strudel cu mere cu frisca abia scos din cuptor.

Am platit pentru patru persoane ceea ce v-am spus plus apa, suc si bere 40 de euro.

Ziua urmatoare cand am urcat la Lomnicki Stit am coborat in parcare tarziu. Gandind ca nu mai avem timp destul sa ne rasfatam in bazinele cu bule am intrat la Pizzeria Marcelo si am comandat 4 feluri diferite de pizza. Am asteptat cam jumatate de ora pana ne-au fost aduse la pachet. In acest timp am fost urmarita pas cu pas pentru ca anuntasem ca voi cauta Becherovka sa am rezerve la hotel. N-am gasit decat pentru servit acolo... Am primit pizza dupa ce am platit 22 euro (5 si 6 euro pe bucata) pe care am impartit-o in masina pana la hotel. Pizza mare si foarte gustoasa. Atat de mare incat o jumatate dintr-una din ele a ramas in frigiderul din camera.

Ziua a treia am coborat in parcare si am traversat strada. Imediat vis-a vis de intrarea in parcare era o cladire din lemn care arata mai degraba a locuinta. Doar ca din strada se vedeau niste vitrine mari cu reclama la Pepsi. Ajunsi pe una din laturi am vazut o firma mica deasupra usii de la intrare: MUSIC PUB HUMNO.

Am hotarat sa intram.

Lemn... lemn peste tot. Am intrebat un chelner care ne-a abordat imediat unde ne putem aseza sa mancam. In dreapta usii de la intrare care se deschidea scartaind cam ca poarta de la gradina bunicilor, un semineu cu lemne arzand in jurul caruia erau asezate masute de lemn si scaune mici cu blanita.

Undeva mai in dreapta, in spatele semineului erau canapele, fotolii si masute mici.

Iar in stanga, in fata barului... agatata de tavan in niste funii serioase, o masina rasturnata. Facusem ochii mari... o masina negra, un jeep cu usile deschise, cu rotile lipite de tavan atarna deasupra salii de mese de la subsol. In dreptul ei, podeaua salii de mese unde intrasem era „decupata” pe o suprafata mare astfel incat masina sa fie vizibila de la toate nivelurile.

Am coborat o scara tot de lemn la subsol unde am fost condusi la o masa de sase persoane, bineinteles cu banci de lemn cu blanita pe ele.

Baietii s-au dus imediat la masina... inedit. Un CADILLAC ESCALADE rasturnat atarnat deasupra spatiului pe care acum il identificasem drept un fel de scena, locul modern dotat cu instalatii de lumini si sunet unde se pare ca se tin concerte live.

Inedit intr-adevar... localul. Un mix unic intre Apres Ski bar, restaurant, cocktail bar si disco-club. Totul, o combinatie reusita de lemn cu dotari moderne. Pe pereti agatate schiuri din lemn probabil cu vechime considerabila, undeva expus un vehicul pentru partiile de zapada din Tatra folosit la inceputurile lor iar intr-un colt chiar langa noi o instalatie de produs gheata din care curgeau cu un zgomot interesant bucatele de gheata. Saniile vechi si alte schiuri din lemn si bete asezate langa instalatia de gheata creau senzatia ca esti undeva in fata unei cabane inzapezite.

Muzica din local am reusit cu ajutorul placarilor nostri sa o identificam si o ascultati acum in timp ce cititi. Coco Montoya...

Cam in aceasta atmosfera am rugat singurul chelner care vorbea engleza sa ne aduca ceva traditional slovac. Listele de meniu erau numai in slovaca. Chelnerul ne-a explicat ca localul este deschis de curand si nu au avut timp sa faca listele si in engleza. Ne-am hotarat la doua portii de gulas, doua de snitel de pui cu piure de cartofi, patru salate, doua prajituri cu ciocolata, apa plata si bere. De data asta, fara Becherovka.

Mancarea a sosit repede, snitelele de pui erau imeeeeeeense iar piureul chiar din cartofi. Salatele, combinatie de salata verde cu ruccola si inca ceva frunze neidentificate, foarte bune. Iar gulasul nostru, pe farfurie cu feliile de paine vestite ale cehilor si slovacilor.

Cred ca s-a mai vorbit aici despre painica aceea mica si alba pe care o gasim in supermarket ambalata in vid. Am vazut la televizor in hotel la o emisiune culinara cum se face. Aluatul ca pentru painea noastra, bucati mai mici rulate numai ca in loc sa fie coapte in cuptor, sunt fierte.

Este tare buna la gulasul lor cu mult sos.

Am mai comandat o cafea si am platit pentru tot ce v-am spus plus o supa de pui la inceput, 38 de euro.

Baietii nu aveau stare si se tot plimbau pe langa Cadillac. Chelnerul a venit si le-a povestit ca fost una din masinile Madonnei si asta ar fi motivul pentru care se afla acolo intr-un music pub.

Ne-am dezlipit cu greu... de Cadillac, de muzica, de chelnerul simpatic.

A doua zi dimineata la ora 8 jumatate ne-am imbarcat in masina noastra si am ajuns acasa la Campina la ora 22. Pe drum baietii se gandeau cum ar arata ea saraca agatata in sfori si cu rotile in sus intr-un restaurant din orasul nostru mic... ce-ar mai fi!

Aici se incheie povestea vacantei noastre frumoase in muntii Tatra din Slovacia.

Acum sunt la serviciu si m-am hotarat sa gandesc pozitiv. Numai pozitiv. Am scris pe un A3 color si l-am lipit pe perete in fata mea:

Serviciul este perioada grea dar necesara dintre doua vacante .

Ascultati-l pe Coco Montoya: back in a Cadillac. Va doresc asta tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 3470 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI