Sabai - mica Thailandă de pe țărmul mării Adriatice

TIPĂREȘTE

Rijeka abundă de mâncătorii, cel puțin în zona centrală, dar ce folos, că noi am nimerit într-o duminică la prânz și cam bătea vântul peste tot?! Inutil s-a dovedit așadar micul meu research anterior – unde, ce și cum; singurul criteriu valabil a devenit, la fața locului, disponibilitatea. Acuma nu știu, poate or mai fi fost și alte restaurante deschise, dar noi ne-am împiedicat până la urmă de cel thailandez, pe numele lui Sabai. La momentul respectiv, habar n-aveam pe unde exact ne purtaseră pașii, acum mă uit pe hartă și sunt în măsură să vă dau niște date concrete: ul. Šime Ljubića 8; www.sabai. hr

Am zis bogdaproste când am zărit micuța terasă acoperită, pe jumătate ocupată, însă nu ne-am bucurat prea tare, putea să fie o capcană, cum ar veni, să fie doar beuturie; or’ nouă ne trebuia musai mâncătorie! În timp ce eu m-am aruncat (just in case) pe ultima masă aflată integral sub copertină, la umbră, Tati a traversat aleea și-a pătruns în cârciuma-mamă, să întrebe de-am nimerit bine: au mâncare? ne dau și nouă dacă suntem cuminți? Curând a ieșit victorios: au mâncare, ne dau și nouă și nu doar că au mâncare, ci au și aer condiționat înăuntru!

Așa că ne-am schimbat rapid reședința, grăbindu-ne să ocupăm una din cele 3 mese din interior. Încăperea e micuță și cochet decorată, luminoasă și colorată, cu intense accente aurii; dintr-o dată ne-am simțit transportați peste mări și țări! În plus, băiatul ce ne-a preluat și chelnerița asiatică debutantă (știu că era prima zi a ei acolo pentru că am asistat la scurta instruire ce i s-a făcut) purtau niște cămăși înflorate, multicolore, în ton cu atmosfera. Mesele sunt înalte și simple, scaunele sunt înalte și...complicate ????; de fapt, nu complicate, ci îmbrăcate într-o tapiserie în culori vii, predominând roșul. Fain!

Ne-m cocoțat deci la masă și-am prins a studia meniul, cam cu teamă, căci nu sunt prea familiarizată cu bucătăria Thai. Tati însă, care a ajuns cândva (și) pe acele îndepărtate meleaguri, a zis că trebuie neapărat să încercăm celebra lor supă tom yum, cu lemongras și alte alea. Ok, să fie o supă de-asta (40 kn) ! Mie mi-au căzut ochii pe ceva aperitive, numai că nu mă hotăram pe care să le aleg și atunci le-am ales pe toate, respectiv un platou cu mai multe feluri, gazda noastră confirmându-ne că ne vor ajunge la amândoi (116 kn). Am dorit și o bere artizanală (36 kn), numai eu, Tati a zis pas la capitolul băuturi. Desertul l-am lăsat în așteptare, să vedem la final dacă-o mai încăpea...

Au bucătar thailandez ce gătește totul pe loc – ni s-a precizat – așa că o să dureze un pic. Nu-i bai, nu suntem la maraton, suntem în vacanță, abia ne odihnim un pic piciorușele... Ba, să începem cu toaletele, aș zice... Toaletele sunt pe micul hol de la intrare, una de fete și una de băieți și m-au făcut să zâmbesc decorațiunile de pe uși, deși cuvintele nu le-am înțeles defel; dar ce-ar fi putut să scrie?! „Fete” și „Băieți” , mă gândesc...

Am primit berea, am gustat – iami, delicioasă, fină și aromată, exact genul meu! Peste câteva minute a venit supa, din care am mâncat pe rând. O supă groasă, cu multe legume pe jumătate fierte (cam multă ceapă, după gustul meu), bucăți de pește și fructe de mare și un curcubeu de mirodenii, greu de identificat fiecare în parte (mai ales că nici nu pretind că pe unele nu le-oi fi gustat în premieră). Un pic acrișoară – bună, însă... îi lipsea ceva sau avea ceva în plus, nu mi-am dat prea bine seama. Cu prima ocazie mi-am propus să încerc din nou supa asta tradițională și să văd de-o fi vreo diferență, că prea o laudă toată lumea și io am plecat un pic frustrată de la Sabai...

Aperitivele însă aveau să compenseze pe deplin! A fost drăguț că atunci când ne-a adus platouașul, proaspăta angajată asiatică ne-a descris pe scurt fiecare preparat, nu-s sigură că am priceput chiar tot, însă mi-a plăcut entuziasmul cu care a făcut-o! Erau acolo niște pachețele umplute cu legume, altele cu creveți, niște bucățele de pește înfășurate în foi de bambus și fierte la abur și niște frigărui de pui, plus 3 boluri mici cu diverse sosuri, plus un guguloi generos de tăieței prăjiți cu alune. Toate au fost foarte, foarte bune, nu mai știu dacă vreuna mi-a plăcut în mod deosebit, cred că toate la fel.

... A mai rămas loc și de desert, am decis la final și, pentru că-mi făcuse cu ochiul de la început, am luat o porție de înghețată de mango cu orez lipicios (42 kn). Știam deja că-i unul din dulcele lor emblematic, nu mâncasem niciodată și eram tare curioasă. Am mai așteptat un pic, desertul tot atunci a fost preparat, însă a meritat fiecare secundă! Hmm... Ce deliciu, ce deliciu!... Gustul de mango proaspăt, parfumat și răcoritor se combină pur și simplu per-fect cu cel al laptelui de cocos ce stropește orezul călduț și cu finețea discretă a semințelor de susan alb!... Un desert genial, unul dintre cele mai bune pe care le-am mâncat vreodată! Abia aștept să-l încerc din nou!

Nota de plată a totalizat 234 kn (aprox. 31 euro), pe care i-am plătit cu cardul, adăugând o mică mulțumire „lichidă” tinerelor noastre gazde, ce fuseseră atât de amabile cu noi. Și, agale, ne-am lansat din nou pe străzile amorțite de căldura și lenea unei duminici de sfârșit de vară...

Mi-a plăcut felul cum tânăra angajată asiatică a încercat să ne descrie fiecare fel de mâncare.

Supa tom yum n-a fost chiar pe gustul meu.

În centrul vechi al Rijekăi.

---

VIZUALIZĂRI: 2217 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI