Rozengrals Riga — Restaurantul medieval al cavalerilor

TIPĂREȘTE

Salutare tuturor membrilor AFA dar si vizitatorilor interesati de calatorii si plimbari…

Daca prin preumblarile domniilor voastre se intampla cumva sa ajungeti prin Riga, se cuvine sa va ostoiti foamea si setea si sa va odihniti picioarele obosite de atata plimbare si va invit sa luati in considerere si unul din localurile mele preferate din Riga care este restaurantul medieval Rozengrals, str. Rozena 1, rozengrals.lv, despre care am sa va descriu cateva lucruri care poate va vor fi pe plac si astel veti ajunge sa- l vizitati si de ce nu sa va infruptati din bunatatile bucatariei arhaice de pe vremea cavalerilor.

Restaurantul este pozitionat in zona centrului vechi, deci foarte aproape de atractiile turistice principale ale orasului despre care am scris si aici la o mica intersectie de alei inguste si pavate cu piatra cubica.

Se poate ajunge dinspre monumentul central (Brivibas Pieminekja laukumus), cum mergeti catre rau si pod, pe straduta Kalku iela cale de vreo 150-200 metri parcursi incet la pas cam in 4-5 minute. iar cand ajungeti la piateta. Si la intersectia stradutelor Kungu iela si Tirganu iela iar in fata pe dreapta aveti Rigas Dome virati usor la dreapta pe straduta Tirganu iela si apoi usor stanga pe Kramu iela si lasand in stanga restaurantul cu specific japonez chiar pe colt.

Nu cascati ochii la minunatiile dimprejur ci bagati de seama ca indata ajungeti in dreptul restaurantului (pe partea dreapta in directia de mers) pazit cu strajnicie de un brav luptator, uneori inarmat, dar de cele mai multe ori plictisit si somnoros.

Deasupra usilor de lemn masiv va atrage imediat atentia o barna le lemn pe care sta scris cu litere vechi: Vinarium Civitatis Rigensis Anno 1293!!! Treaba este serioasa! Atentie! Cand si unde ati vazut ultima oare un restaurant din 1293??? Inseamna ca ati ajuns la locul potrivit si cautat si aveti sansa sa va teleportati muuult timp in urma!

Cavalerul care pazeste portile hanului ar trebui probabil sa va invite politicos inauntru dar o fi fost obosit de atata lupta si de cateva ori am vazut ca este destul de resemnat si impacat cu ideea ca cine este curios ce se ascunde in spatele usilor inchise va indrazni sa intre. nu sa fie nevoie sa va tot pofteasca el inauntru...

Exact asa am patit si eu care am trecut nepasator pe langa local, desi mai aveau si o trasura veche si cateva butoaie de vin, ma gandeam ca e un decor de atras clientii si cam atat...

Odata, cand cineva tocmai iesise din restaurant am prins intredeschisa usa si am apucat sa zaresc putin inauntru si sa razbeasca o muzica specific medievala ce se auzea in surdina.

Am pasit incet si am coborat treptele din piatra intr-o chestie subteranta ca o grota misterioasa, o hruba intunecoasa dar luminata discret cu sute se lumanari.

Desi afara era destul de cald si moleseala pe la orele amiezii, racoarea locului m-a inviorat putin si coborand am descoperit un loc minunat, desprins dintr-un decor de film medieval cu cavaleri si domnite care petreceau la mesele de lemn cu scaune masive. Muzica suna divin si cred ca era tot ce aveai nevoie doar inchizand ochii sa -ti imaginezi o frantura din acele vremuri.

Peretii inca mai purtau vopselurile si imaginile vremurilor trecute cu desene palide, sterse ca intr-o bisericuta crestina veche de piatra din Densus.

Totul parea atat de autentic si real: arcade de piatra, a rmuri de cavaleri, sabii, lanci, steaguri si blazoane, lampadare din lemn pline de lumanari, scuturi de lupta, vase vechi de pregatirea mancarii, ...

Lumina difuza provenea numai si numai de la lumanari, iar in fata am zarit barul si el decorat si perfect adaptat tematicii restaurantului, in sala centrala era si un tub de la o fantana fiind singura in oras de unde se adapau localnicii.

Am explorat curios si celelalte cotloane, este greu sa le descriu dar am fost uimit sa descopar cat de intins este in subteran, legatura intre sali facandu-se prin tuneluri inguste pavate cu piatra.

Imediat la coborarea treptelor inspre stanga este un mic culoar pe unde se poate trece si mai apoi se patrunde in alte sali mai mici ca niste separeuri. Peste tot peretii sunt decorati cu flamuri, arme, picturi.

Tot imediat la coborarea scarii de la intrare, si imediat stanga cumva catre inapoi, un tunel te conduce cam 4 metri in linie dreapta si apoi coteste usor spre dreapta si ajungi in alta sala mare unde poti admira zona restaurantului, decorat cu vase de pregatire, ustensile, mirodenii si alimente specifice zonei si perioadei.

Fiindca si calatorului obosit ar trebui sa i se stinga setea, ne-am asezat la o masa, invitati fiind de o domnita plictisita si ea si parca satula de atatia drumeti curiosi care i treceau pragul hanului.

Sa ne fie clar!:Cea mai buna bere bauta de mine, ever! Va recomand berea cu ghimbir, berea cu miere si berea neagra si nu veti regreta nicio clipa. Nu trebuie sa va puneti in cap si apoi sa ragaiti ca un razboinic artagos, dar veti descoperi ca nu este deloc acidulata ca si berea normala, si daca mai aveti si de potolit o foame chinuitoare ori daca mai sunteti cu alti drumeti va recomand sa le incercati toate tipurile si nu o sa regretati. Halba de cca 400ml are pret fix:3.5 euro dar credeti -ma ca merita fiecare cent!

Meniul va imbie cu preparate traditionale, atat ca si mod de preparare dar si din ingrediente simple gen: varza rosie sau alba murata, ceapa gatita, hrean, linte si mai nu stiu ce alte cereale fierte.

La aperitiv am degustat asa sa ne antrenam poftele, un mix de branzeturi si cascaval completate de bobite de struguri aromati si masline.

Apoi am incercat doar de curiozitate, un jambon de porc, pregatit asa ca la protap, deosebit de delicios si fraged de se topea pur si simplu in gura, dar nu destul de gretos deoarece il completam cu ceva varza murata si hrean din belsug si cu pita coapta pe plita si bineinteles cu totul stins cu bere aromata si parfumata si rece cat ii trebuie.

Daca sunteti infometati, nu faceti greseala de a comanda o portie de pulpa de porc singur, ca o sa plangeti cu vorbe si cu regret ca nu o puteti dovedi. Noi, doua persone ne-am ghiftuit dintr-o singura portie si la sfarsit, dupa ce ne, am pus burtile linistite tot a mai ramas destul cat sa hranesti si un calic flamand. Ne uitam amandoi la resturile de carne de pe ciolan si super saturati ne -am mai clatit ochii plimbandu-ne poate poate om mai face ceva loc liber sa dovedim si restul. Nu a mai fost chip de asa ceva...

Intre timp puteti sa mai vizitati si alte saloane, cotloane si ascunzisuri tainice si eventual sa va antrenati muschii consumandu-va caloriile cu cele cateva sabii sau palose care sunt expuse si asa sa simtiti greutatea fierataniilor cu care trebuiau sa -si apare onoarea si mosia razboinicii medievali sau sa impresioneze si sa castige inima vreunei domnite mai fitoasa si pretentioasa.

Acest fel de mancare (asa cum este prezentat si in descrierea din meniu) este socotit a fi indestulator pentru doi calareti flamanzi ai timpurilor acelea, asa ca fiti generosi si impartiti-l cu prietenii vostri pentru a-i ferici si pe ei si poate asa va lipiti sa gustati si voi din preparatele lor...

Am mai servit altadata si pot sa va recomand, somn fript pe gratar, cu garnitura de linte, usturoi copt (parea mai degraba chinezesc decat autentic cavaleresc), dar foarte bun dealtfel, si mai erau peacolo un fel de cereale gen grausor amestecat cu seminte de dovleac, tocmai pentru a-i multumi si pe cei ce sunt la regim sau sunt vegetarieni convinsi. Localul se lauda ca nu are in menu decat preparate autentice traditionale de prin padurile virgine ale Letoniei sau din apele cristaline, in mod special exceptant cartoful care a fost adus in Europe la sfarsitul anilor 1500.

Alt fel de mancare care va poate starni curiozitatea si merita incercat (pe noi ne-a convins) a fost ratusca la cuptor cu garnitura de linte, grausor, seminte de dovleac si un fel de sos dulceag de ceapa rosie caramelizata care era bestial in toata aceasta combinatie. asa am aflat si noi ca acest fel de mancare era favoritul lui Rene de Anjou de pe la anii 1445 si asa parca ne-a picat si noua mai bine la stomac, fericiti ca putem manca si noi din mancarea vreunui barosan, rege, duce sau imparat ce -o fi fost el peatunci.

Despre preturi nu stiu cum sa va zic sa nu va sperii... odata-n viata merita sa mancati si voi ca boierii mancaruri gatite doar pentru chiolhanurile regesti asa ca daca sunteti curiosi consultati in fotografii lista cu preturi si puneti bani deoparte sa va rasfatati papilele.

Stati sa iau un gat de apa ca-mi ploua-n gura cand privesc iarasi pozele si -mi aduc aminte de toate acele bunatati gatite haiduceste, combinate sanatos in ciuda colesterolului si spre umilinta indigestiilor din ziua de azi.

Daca plinul de potol regesc stropit din belsug cu bere de casa va va solicita o plimbare la toaleta, veti avea surpriza sa descoperiti un loc super curat, bine ventilat si aerisit, unde utilitatile moderne din ziua de azi sunt combinate elegant cu vechile dotari de pe vremea teutonilor, semn ca ei inca de atunci din zorii civilizatiiei moderne, se preocupau de igiena. Mi s-a parut haios si ingenios sistemul de deschidere al usii care avea in spate o ghiulea cu un lant pentru a deschide usa.

Cu siguranta localul a fost redecorat sau amenajat cat mai autentic chiar si pictat dar totul facut cu mult bun gust si perfect adaptat vremurilor acelea demult apuse.

In rest va las sa va delectati cu cateva imagini surprinse din interior cu scuzele de rigoare pentru calitate datorata luminii palide de la lumanari, si ca o paranteza, nu se simte deloc mirosul acela inchis, apasator, specific incintelor de la noi unde sunt aprinse frecvent lumanari (stiti la ce ma refer).

P. S. Am avut curiozitatea sa citesc putin din impresiile altor vizitatori (de pe tripadvisor) la Rozengrals si am avut surpriza sa constat ca foarte multi consumatori/ vizitatori au reclamat si depunctat restaurantul ba din cauza preturilor mari, ba indiferenta si nepasarea hangitelor (asta am sesizat si eu), ba faptul ca e prea intunecat sau ca nu ai ce face acolo cu niste pusti de 14 ani avizi dupa Mec.

Noua ne-a, placut, ne-am simtit pentru cateva clipe undeva” back in time “pe timpul cavalerilor din filme gen Robin Hood sau mai noul serial Game of Trones.

Va doresc concedii placute oriunde v-ati afla, iar celor care inca nu au ajuns inca, macar sansa de a visa... Multumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 2811 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI