Câteva sugestii de luat masa în Protaras

TIPĂREȘTE

Aprilie 2025

În aprilie, de Paşti, am reuşit să ajung şi eu, în sfârşit, în Cipru, după câteva tentative anterioare eşuate. Dacă în ceea ce priveşte cazarea aceasta s-a dovedit conform aşteptărilor, more or less, şi preţului plătit, cu mâncarea aveam mari emoţii atât în privinţa gustului, de fapt, mai mult a ingredientelor folosite, cât mai ales a preţului, estimat de mine ca fiind peste Grecia şi mult peste Turcia. Deja mă imaginam ridicându-mă flămândă de la masă şi cu portofelul golit degeaba.

Obişnuită majoritar cu resorturile all inclusive, unde nici musca nu intră fără brăţară :D şi unde, în general, totul este inclus, la faţa locului, în Protaras, am avut două surprize: una în ceea ce priveşte plajele, toate publice, administrate de primărie, cu şezlonguri la un preţ unic, din câte am văzut eu, de 2,50 euro bucata, deci absolut rezonabil şi alta că erau peste tot hoteluri, nu resorturi, în sensul că oricine putea circula liber peste tot şi putea beneficia, desigur contra cost, dar fără nicio restricţie, de serviciile oricărui restaurant, terasă, bar dorea şi îl inspira. Turiştii cazaţi la hotelul de care aparţinea terasa respectivă aveau doar avantajul că, dacă doreau, puteau trece consumaţia pe cameră, semnând nota de plată, şi puteau beneficia de unele eventuale gratuităţi la o parte din preparatele din meniu în funcţie de regimul de masă avut. Hmmm... interesant. Cam ca la noi când te cazezi la o pensiune şi poţi mânca la restaurantul altei pensiuni.

Aici am mers de două ori pentru a lua prânzul. Aş fi mers eu şi pentru cină, pentru un meze ca la mama lui 😊, dar nu am găsit mese libere şi, de nevoie, m-am reorientat.

Există doar o terasă acoperită, în aer liber, cu decoruri şi mobilier predominant alb şi cu puţin albastru 😊. Personalul este amabil şi eficient. Meniul este disponibil după scanarea codului QR existent pe fiecare masă, dar, la cerere, primeşti şi meniu tipărit, disponibil în câteva limbi. Pe mese nu sunt scrumiere, însă nici semne care să interzică explicit fumatul, dar dacă ceri, primeşti imediat o scrumieră.

Ne-am aşezat la una din mesele libere şi imediat a venit o ospătăriţă care ne-a salutat şi ne-a adus câte un meniu tipărit. Meniul era destul de bogat, cu opţiuni din toate categoriile. Nu ne era foarte foame după micul dejun copios, astfel că am decis să comandăm doar câte un singur fel principal şi ceva de băut, desigur. Eu am comandat un cidru de lime şi căpşuni (6 euro), iar soţul o bere Carlsberg la sticlă de 0,33 (4,50 euro). De mâncat am poftit amândoi la cotlete de berbecuţ cu cartofi prăjiţi, salată şi un bol cu un sos pe bază de iaurt (24 euro porţia), dar nici prin minte nu ne trecea cât de mare este porţia, în meniu nefiind menţionat şi gramajul, şi nu erau nici poze care să ne ajute să ne facem o idee despre ce ne aşteaptă.

Băuturile ne-au fost aduse imediat, însă pentru mâncare am avut de aşteptat puţin mai mult, aproape o jumătate de oră, între timp ocupându-se cele mai multe din mesele libere la sosirea noastră.

Când ne-a fost adusă şi mâncarea comandată, am avut o mare surpriză: porţiile erau uriaşe, peste capacitatea noastră, cu toată experienţa cu care ne lăudăm adesea, fiindu-ne cât se poate de clar că nu le vom putea dovedi oricât ne-am strădui. Pfff... iar am comandat prea mult...

Pe câte o farfurie de mari dimensiuni tronau câte şase sau şapte cotlete de berbecuţ, perfect gătite şi impecabile la gust, însoţite de o mare cantitate de cartofi prăjiţi, o salată asortată de sezon şi un bol cu sos. Cu mari eforturi, am reuşit să mănânc toată cărniţa atât de fragedă şi maxim o treime din cantitatea de cartofi, iar din salată doar am ciugulit ce îmi plăcea mai mult. Cam la fel şi soţul meu.

De plăcut, ne-a plăcut maxim tot ce am mâncat, însă a fost, evident, prea mult.

Cu lecţiile deja învăţate, am revenit la H Taverna şi ziua următoare. De băut am comandat la fel ca în ziua precedentă, dar de mâncat am comandat o singură porţie de cotlete de miel, cerând două farfurii şi aşa a fost suficient pentru amândoi. Servirea a fost chiar mai rapidă faţă de data precedentă, dar cu aceeaşi amabilitate.

Argo Burger Bistro a fost alegerea noastră pentru a lua masa de prânz într-o altă zi.

Soţul meu nu este fan burgeri, eu însă da. Chiar dacă, în general, încerc să vizitez cât mai rar fast food-urile „clasice” , în cazul restaurantelor care au şi burgeri în meniu, comand adesea atunci când nu am altă inspiraţie şi nu am fost niciodată dezamăgită de cele primite, ba chiar pot spune că mi-au plăcut.

Am ajuns la Argo pentru un prânz puţin întârziat. Erau puţini clienţi pe terasa restaurantului şi niciunul în interiorul acestuia. Din motive de fumat, dar şi de umbră şi răcoare plăcută, ne-am ales o masă pe terasă. Am cerut şi primit imediat meniuri tipărite, din care am ales rapid un „BLT” Tarragon Burger (17,00 euro) pentru soţul meu şi un „Tartufo” Burger (18,50 euro) pentru mine. De teamă că nu mă voi sătura cu burgerul cu de toate comandat, m-am grăbit să cer şi o porţie de inele de calamar pane (16,50 euro). Soţul a zis pas, nefiind amator de fructe de mare nici cât mine.

De băut am comandat o bere Heineken la sticlă de 0,33 (5 euro) pentru soţ şi un Aperol Spritz (8 euro) pentru mine, băuturile fiindu-ne aduse în scurt timp. Nici pentru mâncare nu am avut de aşteptat mai mult de vreo zece minute, absolut decent.

Şi de această dată s-a cam repetat istoria de la H. Taverna de zilele precedente, în sensul că porţiile sunt mari spre foarte mari, cu garnitură şi salată incluse în preţul care pare mare la prima vedere.

Soţul a primit burgerul BLT Tarragon, habar nu am de ce l-au denumit aşa, constând din carne zdrobită de vită, în chiflă brioche, cu roşii, salată iceberg, brânză Ceddar, bacon crocant, ceapă şi sos tarragon. Burgerul meu „Tartufo” consta din carne zdrobită de vită, în chiflă brioche, cu roşii, salată iceberg, brânză Ceddar, bacon, ceapă, ou prăjit, castraveţi muraţi şi sos de trufe. Ambele porţii au venit însoţite de o garnitură generoasă de cartofi prăjiţi şi un bol cu salată Coleslaw. La scurt timp au sosit şi calamarii pane, corect gătiţi, cu lămâie, cartofi prăjiţi, salată asortată şi un bol cu sos. Din nou, am fost depăşiţi de situaţie, am mâncat cât am putut, tot ar fi fost imposibil.

Acest restaurant a fost alegerea noastră pentru penultima seară. M-a atras conceptul mai deosebit al acestuia şi nu m-am înşelat deloc, deoarece am beneficiat de o experienţă chiar deosebită. Pentru a fi sigură că prind o masă, am făcut rezervare prealabilă, deşi cred că puteam merge şi fără. Erau mese libere.

Restaurantul Stone Grill împarte spaţiul cu un alt restaurant, SeaWeed, cu sushi şi altele asemenea japoneze, pe o terasă drăguţă.

Nu am primit meniuri tipărite, dar ne-am descurcat foarte bine scanând codul QR disponibil la masă. De băut am comandat un Strawberry Mojito (8,50 euro) pentru mine şi un gin tonic Tanqueray (9 euro) pentru soţul meu, precum şi o sticlă mare de apă plată (4 euro) pentru amândoi.

De mâncat am comandat o supă de porumb dulce (9 euro) pentru mine şi o salată cu somon afumat (19 euro) pentru soţul meu, urmate de piesa de rezistenţă: fripturile, Black Angus Rib Eye Steak pentru mine şi Beef Fillet Steak pentru soţ, fiecare la preţul de 35 euro porţia.

Din partea casei am primit câte o baghetă caldă şi nişte unt, tare gustos, dar numai bune să ne „stricăm” pofta de mâncare. Supa de porumb dulce, uşor picantă, a fost pe gustul meu, poate cea mai bună supă mâncată în această primă vacanţă cipriotă. Şi salata soţului a fost în regulă, noi fiind mari amatori de somon fume. Imediat după debarasarea mesei a urmat surpriza.

 Ne-am primit fiecare carnea comandată, crudă, aşezată pe un pat de sare pe nişte pietre negre încinse bine de tot puse pe nişte platouri, urmând să ne gătim singuri fripturile, după propriul gust. Pe fiecare platou am primit câte un cartof mare copt, cu nişte sos pe bază de iaurt, cam ca un kumpir turcesc, doar că mai sărac :D. În plus, am mai primit şi nişte boluri cu sos, nu ştiu ce era, dar mi-a plăcut. Înarmaţi cu câte un cuţit zdravăn şi cu un cleştişor, urma să ne tăiem carnea făcută, more or less, după gust, pornind de la margine spre centru, punând bucăţile tăiate pe o farfurie de pe care apoi le mâncam, mai tăiam câte o bucată şi tot aşa. Pentru protecţia hainelor noastre, am primit şi nişte şorţuri ca de bucătărie.

 Ospătăriţa care ne-a servit ne-a explicat cât de benefic pentru sănătate este acest mod de preparare a cărnii, deoarece nu se foloseşte nici unt şi nici strop de ulei, cu toate acestea carnea fiind fragedă şi extrem de gustoasă.

Pentru că mie nu-mi place carnea well done, am renunţat destul de repede la piatra încinsă, mutându-mi friptura pe farfurie şi continuând să o savurez. Imediat a fost luat şi platoul cu piatra, devenit inutil pentru mine şi care acum mai mult mă încurca. Soţul a preferat carnea mai bine făcută.

Amândoi am fost încântaţi de gustul mâncării, vita era impecabilă, dar mai ales de „spectacol” . În acel moment, din prea mult entuziasm, soţul a făcut o greşeală oferindu-i ospătăriţei bacşişul înainte de terminarea mesei şi de solicitarea notei de plată. Şi eu aş fi lăsat bacşiş pentru că prea ne plăcuseră toate cele, inclusiv servirea atentă şi cu promptitudine, dar la final. Când am primit nota de plată am fost neplăcut surprinsă să constat că aceasta fusese umflată cu 14 euro, mai exact apăreau două băuturi în plus, pe care nici nu le comandasem, nici nu le consumasem şi nici măcar nu le văzusem :D. În viziunea ospătăriţei cei 20 euro deja primiţi nu au fost suficienţi şi s-o fi gândit să profite şi să-şi mai rotunjească puţin câştigul ☹. Am observat imediat şi eram hotărâtă să o pun pe tipă să refacă nota, dar soţul a insistat că e păcat să ne stricăm seara şi a rămas aşa.

Toate cele trei restaurante despre care am povestit mai sus se află pe teritoriul hotelului Cavo Maris Beach 4*, aparţinând de acesta. Pentru cină se recomandă rezervare. Oricine poate rezerva o masă, în limita disponibilităţilor, telefonic sau online pe saitul oficial al hotelului.

Adresa:  Vyzakias 4, Paralimni 5297, Cyprus

Coordonate GPS: 35.00043496935683,34.06280428995481

Telefon: 00357 23832043

Website: cavomaris.com

În concluzie, aceste experienţe gastronomice cipriote au fost toate reuşite. Preţurile au fost mari, aşa cum mă temeam, însă mâncarea a fost foarte gustoasă, iar porţiile extrem de generoase, chiar şi peste puterile noastre, care avem destul antrenament :))

Recomand toate restaurantele enumerate în articol, fiecare oferindu-mi ceva deosebit.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub

---

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 442 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI