Mâncare turcească gustoasă la Krubera în Lefkoşa

TIPĂREȘTE

Octombrie 2026

După mai mulți ani și mai multe încercări nereușite, în 2025 am reușit să ajung, în sfârșit, în Cipru și, un an mai târziu, şi în Ciprul turcesc, cel pe care mi-l dorisem atât de mult.

Am achiziţionat de la ghidul agenţiei partenere o excursie de o zi, cam lungă, în partea turcească, care includea vizitarea oraşului – fantomă Varosha, a Famagustei şi apoi a Nicosiei – singura capitală încă divizată, astfel petrecând cea mai mare parte din timp în partea turcească, într-o ţară care teoretic nu există, deoarece Republica Turcă a Ciprului de Nord nu este recunoscută de nicio altă ţară în afară de Turcia, deşi ocupă 32% din suprafaţa insulei.

Am avut timp liber şi în Famagusta, dar insuficient pentru mai mult de o cafea turcească şi un suc de rodie, astfel că am amânat masa de prânz pentru pauza din Nicosia. Aici aveam posibilitatea de a mânca pe partea turcească sau pe partea grecească după trecerea individuală prin punctul de trecere a frontierei. Bine, eu nici nu concepeam să nu mănânc „la turci” din mai multe motive: pentru că ador mâncarea turcească de care îmi era tare dor, pentru că la turci era oricum mai ieftin şi pentru că mâncare grecească aveam oricum în fiecare zi la hotel.

După turul ghidat la Buyuk Han şi apoi la Moscheea Selimiye, am împărţit puţinul timp rămas între o masă rapidă la unul din multele restaurante şi ceva cumpărături, dorind să profit de ocazia ivită pentru a vizita şi o farmacie, demers necesar după o anumită vârstă. Restaurantele erau multe, unul lângă altul, dar şi turişti erau o grămadă, astfel că găsirea unei mese şi libere şi afară nu a fost prea uşoară.

Meniurile erau afişate în stradă, toate ofereau cam aceleaşi lucruri, aproape clasic, aş putea spune, chiar şi preţurile erau asemănătoare sau chiar similare. Prima dată ne-am oprit la o altă terasă, unde am întrebat de ficat prăjit, Tava Ciger, de care îmi era mie poftă, dar nu aveau. Nici în alte părţi nu am găsit în ofertă. Era clar, pentru chipsurile din ficat trebuie să dau o fugă până la Edirne.

Următorul la care ne-am oprit şi am şi rămas a fost KRUBERA Cafe & Restaurant. Nici aici nu am găsit masă liberă în stradă, dar mai avea o curte interioară, cu un acoperiş retractabil, unde am stat chiar mai liniştiţi cât timp am mâncat şi am fumat.

Restaurantul se află pe partea stângă a străzii cum vii de la Moscheea Selimiye, încadrat de două magazine.

Am fost abordaţi de un tânăr ospătar încă din stradă, când încă studiam meniul afişat şi invitaţi să luăm loc la o masă în interior. În primul moment am refuzat spunându-i că eu vreau să fumez şi atunci am fost conduşi în curtea interioară, în care erau mai multe mese, jumătate libere.

Am primit imediat două meniuri şi o scrumieră. Meniul era relativ simplu, un carton A3 faţă verso, în turcă şi în engleză, felurile oferite fiind însoţite de fotografii, cea mai convingătoare variantă, în opinia mea. Preţurile erau în euro şi foarte rezonabile.

Fiind puţin presaţi de timp, am decis că o ciorbă este varianta cea mai rapidă. Am renunţat amândoi la ciorba de burtă ştiind că turcii o servesc turiştilor cu lămâie în loc de usturoi, cum ne place nouă, şi pentru că nu voiam să pierd timpul cerând ulterior usturoi şi smântână. Am decis că o ciorbă de linte (5 euro) merge la fix, este şi săţioasă şi aici nu aveam pretenţii deosebite. Mi-a plăcut că restaurantul servea şi alcool, orice bere costa 3 euro, mi-am întrebat soţul dacă nu-i este dor de o blondă, pe numele ei Efes 😊, el a refuzat-o, aşa că am luat amândoi Ayran.

Servirea a fost mult mai rapidă decât m-am aşteptat. Nu am apucat să fumez nici jumătate de ţigară şi au apărut ciorbele fierbinţi. Recunosc că m-au surprins, aşa ceva nu mi s-a mai întâmplat. Cred că erau obişnuiţi cu turiştii grăbiţi. Alături de ciorbă am primit două pâinici calde, lămâie, măsline şi ardei iute, fără să le fi cerut, dar binevenite, şi fără să îmi fie trecute la plată. Turcii nu se dezmint când vine vorba de ospitalitate 😊

Ciorba de linte, de fapt o supă cremă, a fost exact cum trebuie să fie şi cum nouă nu ne-a ieşit niciodată acasă, nici măcar când am gătit cu linte adusă din Turcia. Probabil ne scapă ceva, dar până ne prindem noi, vom persevera prin restaurantele turceşti de oriunde.

Şi ayranul a fost pe gustul nostru, mai puţin sărat, deşi nu era făcut de ei.

Soţul a vizitat şi toaletele şi a zis că este curat şi în regulă. Eu am preferat să fumez şi să profit de Wifi-ul lor, gratuit, cu parola afişată vizibil, pentru că riscam să intru în sevraj după ce pusesem telefonul în mod avion încă de la graniţă.

Nu am mai aşteptat nota de plată, ducându-mă singură la bar şi spunând că vreau să plătesc cu card bancar. M-am mai distrat puţin vorbind turceşte, deşi mă înţelegeam perfect cu ei şi în engleză. Mi-a transformat corect în lire turceşti suma în euro datorată. Am plătit 660 TL cu card Revolut din contul în lei, mai exact 64 lei. Ieftin ca braga =)) Bacşişul, cu adevărat meritat pentru rapiditatea servirii şi pentru mâncarea gustoasă, l-am oferit în euro, cash.

Concluzie

Sunt convinsă că experienţele gastronomice sunt cvasisimilare în toate locaţiile de pe această stradă foarte turistică, dar pentru că eu am fost la Krubera Cafe & Restaurant şi mi-a plăcut, pe acesta îl recomand 😊

Am avut posibilitatea de a mânca fie în partea turcească fie în cea grecească a divizatei Nicosia şi eu cred că am făcut cea mai bună alegere pentru noi.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 83 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI