Coșulețul marin din Larnaca

TIPĂREȘTE

În octombrie 2024, la fix un an distanță, am ajuns pentru a doua oară în Cipru. Împreună cu prietena Elena, cu care fusesem în iunie în Creta, am petrecut 12 zile pe insulă, împărțite în mod egal între Larnaca și Paphos.

Despre Larnaca am postat două reviewuri: vezi impresii și vezi impresii. Și am completat cu o relatare despre împrejurimile orașului, văzute din Love Bus vezi impresii.  

Nu voi repeta cele descrise atunci, doar mă voi mărgini să subliniez că am găsit plaja Finikoudes la fel de frumoasă, nisipoasă, lungă și lată, marea chiar mai limpede decât îmi aminteam, și prețurile la șezlonguri și umbrele neschimbate (2,50 euro/bucată). O să pun însă niște poze, doar așa, pentru conformitate.

Nu voi scrie nici despre cazare, pentru simplul motiv că a fost tot la Tiffany City Apartments, și chiar în aceeași cameră ca în urmă cu un an vezi impresii, doar că de data asta distracția ne-a costat mai puțin – doar 222 euro pentru șase nopți, și asta mulțumită unui voucher de 60 euro primit de la booking.

Pentru că sunt genială! 🤪

Voi încerca să-mi găsesc timp să vă povestesc despre aventurile noastre cipriote, dar deocamdată mă voi opri asupra celui mai grozav restaurant din Larnaca vizitat în 2024.

Se numește Ocean Basket și e situat în inima orașului, mai precis pe faleza Finikoudes, adică pe Athinon Avenue numărul 8, fix vizavi de stația de autobuz.

Și ca să termin cu capitolul informații obligatorii, iată-le:

Telefon: +357 2466 5400

Site: https://cyprus. oceanbasket.com/our-restaurants/ocean-basket-larnaca/

E-mail: [email protected]

Poziția 28 din 379 restaurante din Larnaca recenzate, scor 4,5.

De pe site-ul propriu am aflat povestea acestui local, parte a unui lanț de restaurante cu debut tocmai în Africa de Sud, în Pretoria, unde în 1995 Mama Liza a deschis primul Ocean Basket. La vremea aceea, zice site-ul, fructele de mare erau considerate în Africa de Sud o delicatesă rezervată doar celor bogați.  

Chiar n-am idee dacă e sau nu adevărat, dar copiii Lizei, frații Lazarides, care au preluat afacerea, susțin că au avut succes în această țară cu prețurile rezonabile practicate și porțiile generoase preparate din ingrediente de cea mai bună calitate și asezonate cu un sos de lămâie cremos, rețetă proprie. Și cu ospitalitatea lor, plus un strop de nebunie tipic mediteraneană… 😬

Nu știu de unde e originară familia, dar numele e categoric grecesc…  

Cert e că în 2008, frații Lazarides au decis să ducă Ocean Basket la nivel internațional, iar acum se laudă cu localuri deschise în 17 țări, majoritatea africane (Zambia, Zimbabwe, Ghana, Kenya, Nigeria, Mauritius, Botswana, Namibia, pe lângă Africa de Sud, desigur), dar și din Europa (Cipru, Regatul Unit și Malta), Orientul Mijlociu (Arabia Saudită, Dubai, Qatar, Kuwait) și Asia (Kazahstan). Și afirmă că nu mai puțin de 18 milioane de oaspeți le trec anual pragul.

Oare să-i cred?!! 😏

În Cipru, au două restaurante, în Ayia Napa și Larnaca, ambele deschise în 2021.

Pe cel din Ayia Napa nu-mi amintesc să-l fi văzut, însă la Ocean Basket din Larnaca am ajuns într-o după-amiază, ieșind de la plajă. Era foarte aproape de hotelul nostru, și cum săriserăm peste masa de prânz, eram convinse că avea să ni se facă foame seara, așa că am zis să facem un mic studiu de piață. Am vizionat mai multe cârciumi și ne-am oprit la Ocean Basket, atrase de promisiunea fructelor de mare. Am consultat meniul expus la intrare, am convenit că preparatele arătau bine în poze și că prețurile, deloc mici, nu aveau totuși să ne subțieze până la destrămare buzunarul.

Prin urmare, la sugestia unui tânăr chelner care se învârtea pe acolo în lipsă de clienți la orele acelea, am făcut rezervare pe terasă pentru ora 8 seara. Pentru asta fost nevoie să intrăm în sală pentru a discuta cu o domnișorică, ocazie cu care am văzut și interiorul, cu nimic ieșit din comun în afara unor mici acvarii. Am fost notate în Excelul respectiv, după care am plecat spre hotel ca să ne dușăm și să ne facem frumoase pentru cina în oraș… 😄

Ne-am prezentat punctual la ora 8 și am fost îndemnate să așteptăm un pic pentru eliberarea mesei noatre, aflate pe mica terasă din fața intrării, despărțită de un petic anemic de iarbă de zona cu mese pe trotuare care ni se păruse prea aglomerată și prea expusă gazelor de eșapament.

Și am purces la studierea meniului. După cum o arată și numele, Ocean Basket e un restaurant pescăresc, așa cum i s-ar fi zis pe la noi. La ei se cheamă că e specializat în fructe de mare. Bine și așa!

Pentru început se poate opta pentru aperitive în porții mici, gen calamari, creveți, caracatiță, sardine, ori supă. Platourile cu fructe de mare pentru una sau două persoane, servite cu cartofi prăjiți și orez, sunt principalul punct de atracție, din câte mi-am dat seama trăgând cu ochiul la celelalte mese, dar la fel de interesant mi s-a părut că arată și peștii ori salatele cu somon, ton, fructe de mare sau rodii?!!

Am zis pas la sushi, și cu asta lista de mâncăruri s-a terminat. A, să nu uit totuși de deserturi, nimic care să ne atragă însă atenția în mod special ‒ sufleu de ciocolată și nelipsitele tiramisu, portokalopita și înghețate cu diverse arome.

Să trecem la băuturi. Au ceva vinuri la carafă și sticlă, bere draught, cocktailuri și tăriile obișnuite, la care se adaugă nealcoolicele, cafeaua și skake-urile.  

O ofertă deloc vastă, chiar dimpotrivă, dar în mod clar țintită spre vietățile marine.

Așa că ne-am conformat, și eu am comandat următoarele: combo prawns și mussels (creveți mari și midii, o combinație servită cu orez și chipsuri de cartofi, 17 euro), și o porție de calamari prăjiți (5 euro). Le-am ajutat să alunece pe gât cu un pahar de vin rozé (4 euro) și o sticlă de soda water (2,30 euro). Total 28,30 euro, deloc mult pentru un asemenea festin, zic eu.

Nota bene: prawns sunt caridele mari iar shrimps sunt creveții aceia mititei.

Elena a comandat un alt tip de platou (nu-i plac scoicile) și tot calamari prăjiți, ca mine.

La începutul mesei am fost cadorisite cu niște felii de pâine proaspăt scoase din cuptor, un bol mic cu unt și trei sosuri – unul de usturoi, celălalt de muștar și al treilea neidentificat dar foarte iute.

Platouașul meu (vorba vine!) cu creveți mari și scoici a fost demențial😋, sosul turnat peste soici a făcut toți banii, orezul a fost gustos iar cartofii erau prăjiți atât cât trebuia. Și calamarii au fost buni, singurul defect fiind zgârcenia manifestată la capitolul lămâi, chestie pe care am remarcat-o de mai mulți ani și în Grecia.

Pe vremuri, ți se aduceau 2-3 lămâi întregi la masă, indiferent ce comandai. 😞

În fine…

Serviciul a fost prompt și profesionist (deși olecuță cam rigid, după părerea mea), așa că am adăugat câțiva euro pentru chelner.

Și mie și Elenei ne-a plăcut mult la coșulețul ăsta. Poate pentru că ne fusese dor de fructele de mare, pe care eu, una, evit să le comand în București. Probabil că am pitici pe creier, din moment ce mi se pare că lighioanele oceanelor au alt gust, cu mult mai bun, atunci când le consumi în zgomotul duios al valurilor mării și-n briza ei sărată…

---

VIZUALIZĂRI: 307 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI