Piata de noapte Jalan Alor

TIPĂREȘTE

In toate recomandarile culinare legate de Kuala Lumpur, un nume se repeta cu insistenta: Jalan Alor.

Localizata in centrul orasului, in zona Bukit Bintang, piata de noapte Jalan Alor este un paradis culinar menit sa satisfaca orice pofta. Jalan Alor este de fapt numele unei strazi. Pe timp de zi, strada este relativ linistita si normala, dar odata cu lasarea soarelui se transforma total, devenind neincapatoare, plina de agitatie, cu un furnicar de lume care vinde, cumpara, mananca sau doar se uita la standurile cu mancaruri diverse si deosebite. Chiar si cand am trecut pe aici la 5 dimineata strada inca mai zumzaia de lume.

Pe ambele parti ale strazii isi fac aparitia restaurante in aer liber si standuri cu mancare care vand fructe, deserturi, carne pe bat, barbeque, fructe de mare si multe alte mancaruri specifice. Ca si aspect si atmosfera, cu mesele de plastic inghesuite una langa alta, ai impresia ca te-ai intors undeva in timp, intr-o lume arhaica in care oamenii mancau simplu, rapid si gustos.

De cum am ajuns la celebra piata de nopate, primul lucru care ne-a izbita fost mirosul. De fapt mai bine zis, mirosurile. Mirosul puternic de durian, mirosul de peste si fructe de mare, mirosul carbuniilor incinsi si a diverselor carnuri care se rumenesc frumos.

Daca incerci sa parcurgi intrega strada din dorinta da a trece in revista toate standurile inainte de la lua o decizie, vei fi asaltat la fiecare pas de anganjatii restaurantelor care te imbie sa mananci la ei. Pentru cei care ajung aici pentru prima data, poate fi o experienta destul de coplesitoare, mai ales ca e foarte greu sa te hotarasti ce si unde sa mananci.

Restaurantele de aici s-au adaptat numerosilor turisti care trec pe aici. Au meniruri stufoase, cu imagini pentru fiecare fel de mancare si denumiri in engleza, asa ca este foarte usor sa comanzi ceva de mancare. Si sincer, nu cred ca exista cineva care sa fi trecut prin Jalan Alor fara sa-si ia ceva de mancare.

Desi meniurile restaurantelor sunt asemanatoare si preturile la fel, unele sunt mai populare ca altele. Noi am vrut sa mancam la poate cel faimos restaurant din capatul strazii, Restoran Wong Ah Wah, dar din pacate pe la ora 8 seara cand am ajuns noi, nu era nici macar o masa libera. Asa ca am decis sa ne asezam la Restoran Sai Woo, unde cu greu ne-au gasit 2 locuri libere. Ne-am comandat Sweet and Sour Green- Liped Mussels adica scoici verzi cu sos dulce-acrisor si faimoasa Banana Leaf Grilled Stingray adica pisica de mare la gratar in frunza de bananier. Scoici mai mancaseram, au fost bune dar cu nimic deosebit. In schimb pisica de mare a fost o noutate. Se mananca “aripile” adica inotatoarele mari. Nu are oase ci niste cartilagii care sunt asezate ca un evantai. Carnea se desprinde usor in fasii de pe cartilagii. Nu are grasime deloc si seamana mai mult a pui decat a peste. Am avut la dispozitie si un sos sambal, care noroc ca a venit intr-un mic recipient separat pentru ca a fost prea picant ca sa-l pot consuma. A fost interesant, dar nu extraordinar de gustos, carnea mi s-a parut cumva fada. Am savurat si o bautura de fructe proaspete si un Milo, un felde cacao traditionala, asta in timp ce ascultam o trupa de muzicanti de pe partea cealalta a drumului si priveam multimea de lume care trecea pe strada ce parea neincapatoare acum. Dupa ce ne-am mai plimbat si noipe strada, am mai facut loc si pentru desert, o banana prajita in aluat. Cam asa am incheiat experienta noastra in Jalan Alor.

Insa am vazut multe lucruri pe care as fi vrut sa le mai incerc, daca as fi avut mai mult timp la dispozitie sau un stomac mai mare.

In categoria lucrurilor interesante de mancat ar fi in primul rand standul Fat Brothers cu tot felul de preparate pe bat. Primeai o tava si puteai sa-ti alegi tot felul de carne, peste, fructe de mare si chiar legume pe bat. In functie de ce-ti alegeai, betele se prajeau sau se fierbau. Fiecare bat avea in capat o culoare si plata se facea in functie de culoarea batului ales. Spre exemplu un calamar pe bat cu culoarea verde costa 6 RM. O broasca pe bat sau un crevete urias ajungea la 25-30 RM. Mi s-a parut foarte ingenios acest mod de a putea vedea si alege preparatele si de a manca “pe bat”.

Un alt stand deosebit era Fat Man Dim Sum la care se serveau bineinteles tot felul de galuste chinezesti frumos colorate in nuante pastelate. Nu sunt o fana a acestor galuste, dar pentru 6 RM puteai combina oricare 5 bilute frumos colorate cu cine stie ce umpluturi. Suna interesant, nu e asa?

Standurile cu fructe exotice erau imprastiate in mai multe locuri de-a lungul strazii. Aici am vazut cea mai mare “colectie” de fructe exotice, incepand cu faimosul durian si continand cu fructul dragonului, jackfruit, mangustan, rambutan, mango, papaya, guava, litchi, ananas si multe atele pe care le-am vazut aici pentru prima data in viata. Exista bineinteles si standuri cu sucuri din diverse fructe exotice, sau nuci de cocos. Iar legat de durian, aceasta poate fi gasit si sub forma de inghetata, prajitura sau durian prajit.

Pentru carnivori exista un fel de supermarket cu carne uscata, daca am inteles eu bine. Carnea de diferite tipuri, uscata si taiata felii subtiri este asezata in mormane mari din care te servesti singur, pretul fiind la 100gr. Iar pe langa carnita exista si peste sau alte fasii uscate de provenienta marina. Am intrat si noi de curiozitate in acest magazin, dar nu am stat foate mult fiindca mirosul mi s-a parut prea greu de suportat. Mai exista si un magazin cu fasii din acestea de carne, dar prajite si frumos rumenite.

Pe langa astea mai puteti gasi si alte minunatii culinare: otak-otak, satay, pui prajit a la KFC, bauturi cu gheata carbonica sau sugar cane, celebrabautura in 3 straturi three layertea, inghetata tocata si rulata, acadele si bomboane la kg, fructe uscate, gogosele, porumb fiert, castane si arahide coapte sau chiar masline murate.

Desi am citit multa lume criticand piata de noapte Jalan Alor, fiindca preturile au crescut si s-a transformat intr-o capcana turistica, mie mi-a placut foarte mult. Cred ca preturile sunt pe masura popularitatii. Si da, e plin de turisti dornici sa incerce specialitatiile locale.

Eu zic ca pentru cei ce ajung in Kuala Lupur e musai de venit macar o seara aici, macar doar de privit la tarabele pline cu tot felul de specialitati, unele pe care o sa le vedeti pentru prima data in viata aici… si sincer, daca ajungeti aici, nu cred ca o sa va multumiti doar cu privitul! Fiindca Jalan Alor are cate ceva de oferit pentru toate gusturile si buzunarele.

Pentru mine jalan Alor ramane una dintre cele mai faine experiente culinare, o amintire vibranta si aromata.

Rog atasarea acestui video, daca este posibil: https://www.youtube.com/watch?v=w1gbaTwyoSI

---

VIZUALIZĂRI: 1465 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI