Cină gustoasă în apropierea Dunării-Moson, la Győr

TIPĂREȘTE

În Győr, am ales să mâncăm de seară la Matróz Dunaparti Kisvendéglő (Micul restaurant Marinarul de la Dunăre, ar zice Google Translate), un loc în care Tati mai fusese cândva și despre care păstra amintiri... gustoase. În plus, pentru noi, care veneam din partea de nord a orașului, a fost foarte simplu de accesat, doar ce-am trecut Podul Kossuth peste Dunăre-Moson, am traversat șoseaua și ne-am trezit în piața uriașă Dunakapu (Poarta Dunării); latura ei sudică este delimitată de un șir de case istorice, văruite în culori calde, una dintre acestea găzduiește mâncătoria la fel de istorică.

Adresă: Káposztás kőz 1; adresă virtuală: www.matrozgyor. hu; program de funcționare 10-22 (23 în serile de vineri și sâmbătă); nota 4,3 pe Google din peste 1200 de recenzii.

Restaurantul cuprinde o zonă de interior (pe care am văzut-o doar în poze – rețin bolta căptușită cu cărămidă și fețele de masă cadrilate alb-albastru) și – în sezonul cald – o terasă exterioară sub 2-3 umbrele uriașe, gătită prin colțuri cu câte un leandru înflorit în ghiveci. Nu cred că ar fi stat nimeni înăuntru pe o așa vreme faină; nici nu ne-am pus problema, așa că am ales una din puținele mese libere de pe terasă.

Ne-au fost pasate în grabă niște meniuri, dar nu ne-au ajutat prea mult, căci n-aveau poze și erau scrise exclusiv în limba maghiară. Am așteptat ca ospătarul să revină prin zonă și l-am întrebat dacă n-are și meniuri în engleză; avea, ni le-a înlocuit mintenaș. Așa da, mai vii de-acasă! Am aflat încă de pe prima pagină că restaurantul funcționează fără întrerupere de la sf. sec. 19, că rețeta supei lor de pește a făcut de mai multe ori înconjurul țării (și numai) și că, în general, oferta se axează pe feluri de mâncare tradiționale, grupate în mai multe categorii: supe, paste, mâncăruri cu pește/vită/porc/pui, vegetariene, garnituri, deserturi. Desigur, sunt disponibile tot felul de licori, cu sau fără grade alcoolice.

Aș fi fost curioasă să încerc celebra supă de pește, dar după atâta drum cu mașina încă aveam stomacul un pic în gât și simțeam că n-aș fi putut mânca decât un fel de mâncare; supă e prea puțin, m-am gândit, hai mai bine un fel principal, deci am ales tocănița de vită (3750 ft). Tati a optat pentru porc preparat în stil local, numit „friptură mică Győr” (3200 ft). Ospătarul ne-a întrebat dacă vrem și garnitură; vrem, cum să nu?! Să fie niște cartofi pai, de exemplu (800 ft porția). Pâine? Nu, pâine cu cartofi nu ducem, mulțam frumos. Negreșit câte o berulă locală, asta nu refuzăm! Un draft mare de bere Soproni = 950 ft.

Băuturile au venit rapid, cum se obișnuiește – reci și aromate. Până am primit comanda, am avut vreme să mă foiesc un pic prin împrejurimi, până pe cheiul Dunării și înapoi, am pozat străduțele ce pornesc din piață și ușile vechi, de lemn, minunat pictate, ale cârciumii. Acum îmi pare rău că n-am aruncat o privire și înăuntru, am zis să nu deranjez, deși nu cred că s-ar fi crizat nimeni...

În fine, mâncare! Am fost surprinși să constatăm că porțiile noastre arătau cam la fel. Nimic sofisticat – un polonic zdravăn de cărniță cu sos (mai mult sos la mine) trântit peste o porție generoasă de cartofi prăjiți. Gustul foarte bun la amândouă, le-am balotat cu plăcere și aproape în totalitate (au mai rămas ceva cartofi). Berula le-a ajutat să alunece mai ușor, desigur.

Cât despre desert... Singurele opțiuni erau lavă de ciocolată cu înghețată de vanilie (bleah; un dulce prea dulce pentru mine) și prăjitură Marlenka. Pentru cine nu cunoaște, Marlenka asta e o chestie delicată, cu bezea, miere și nucă – una dintre preferatele mele. Eram tentată inițial s-o încerc, eventual s-o împart cu Tati, dar la final am căzut de acord amândoi că mai bine nu. Nu prea merge după bere... Ne-am consolat cu gândul că poate, mai târziu, o înghețățică, însă nici asta n-avea să mai fie... Nu-i bai, noi să fim sănătoși!

Am cerut nota de plată și, în timp ce o așteptam, ne-am scotocit de ceva mărunțiș, căci scria mare, pe prima pagină din meniu, că tipsul nu este inclus în prețuri. Când colo, ce să vezi?! Este! Chiar dacă nu cunoaștem neam limba maghiară, cuvântul „szervizdij” n-are ce să însemne altceva. Ba chiar erau 2 „szervizdij” pe bon, unul pentru mâncare, altul pentru băutură. Am calculat mai târziu, procentul aplicat a fost de 12%. Rezonabil. În aceste condiții, nu ne-am mai agitat, am plătit cu cardul. Total-general, 11704 ft. Vă reamintesc, ca să vă faceți o idee, 100 ft = 1,3 lei. Ceea ce înseamnă că masa asta ne-a costat cam 150 lei. Din nou rezonabil.

Deci, dacă vă nimeriți prin Győr și vă bântuie foamea, puteți încerca restaurantul istoric Matróz! Poziție faină, view, servire profi, dar – cel mai important – mâncare delicioasă și prețuri ok (cu toate că – mă uit pe site-ul lor – de astă vară și până acum prețurile au mai dospit un pic... dar asta-i boală generală...).

---

VIZUALIZĂRI: 1388 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI