Mâncare bunicică și porții măricele: câteva taverne din Faliraki

TIPĂREȘTE

De fiecare dată când mergem în Grecia, testăm bucătăria locală, încercând să descoperim taverne cu mâncare bună și - dacă se poate - ieftină, lucru nu foarte la îndemână într-o stațiune cosmopolită și cam scumpuță, așa ca Faliraki (vezi impresii).

Orion Restaurant

În chiar prima seară a sejurului, după ce am plecat de la plajă și am rezolvat cu închirierea mașinii la agenția Angelou, am zărit vizavi acest restaurant și am decis să ne oprim acolo pentru cină, fără a mai merge la hotel ca să ne schimbăm hainele. În chip de scuză: eram hămesiți după ce săriserăm peste masa de prânz, grăbiți să facem cea dintâi baie în mare.

Credeți că nu ne-au primit pentru că eram în ținute de plajă? Ei aș! Au fost chiar bucuroși de oaspeți, nu de alta, dar restaurantul era goool! Un ditamai spațiul pustiu în vremea pandemiei, ce dezolant! Și chiar dacă era cam devreme pentru cină (în jur de ora 7), până la plecarea noastră abia dacă s-au mai ocupat vreo 4-5 mese.

Restaurantul face parte din hotelul de trei stele cu același nume https://www.orion-hotel.com/, situat pe Kallitheas, artera principală din Faliraki, la intersecția cu strada Athinodorou.

Prea mare lucru nu ar fi de zis despre decor, decât că era cam sobru și auster, singurele elemente care mi-au atras atenția fiind ferestrele în loc de pereți montate pe trei laturi, lăsând să pătrundă un firicel de briză.

De cum ne-am așezat la o masă dinspre stradă, a apărut o chelneriță cu masca pe figură și în mână cu meniul, făcut dintr-o pleașcă de coală A3 imprimată și plastifiată, greu de mânuit și fotografiat. Oferta nu e prea stufoasă și cuprinde antreuri, salate, câteva specialități grecești, pizza, paste și grătare, inclusiv de pește. Au și ceva meniuri pentru copii iar duminica (și numai duminica) prepară roast beef with yorkshire pudding, o mâncare englezească tradițională constând din friptură de vită făcută la cuptor, cu gogoșele dintr-un aluat asemănător cu cel pentru clătite și garnitură de cartofi și/sau alte legume, totul stropit cu un sos gros de carne și vin. La Orion prepară acest fel și în varianta cu miel în loc de vită.

Până se ne hotărâm ce să comandăm, chelnerița a revenit cu o tavă cu aperitive on the house: felii fierbinți de pita, icre și brânză zdravăn frecată cu piper. Recunosc cinstit că le-am devorat, dându-le pe gât cu ajutorul câte unei halbe de bere de căciulă.

Între timp, studiind meniul, am remarcat și oferta de băuturi răcoritoare și alcoolice, din care nu lipsesc sucurile, cafeaua, cocteilurile și vinurile la prețuri destul de rezonabile.

Comanda noastră a constat dintr-o porție de tzatziki, pe care am shareuit-o, papoutsakia (vinete cu carne făcute la cuptor) cu salată pentru Adrian, iar pentru mine kleftiko, o mâncare tradițională grecească din carne (de obicei de miel) și legume gătite la cuptor. Există nenumărate feluri de a găti kleftiko și cel de la Orion nu m-a entuziasmat: porția era mare, însă carnea a fost servită separat, împachetată în folie, doar cu niște brânză rasă deasupra, iar alături au fost așezați cartofii prăjiți și legumele. N-a fost nici pe departe cel mai bun kleftiko pe care l-am mâncat vreodată.

Adrian a mai comandat o halbă de bere și am cerut nota (37 de euro), care a sosit întovărășită de o altă mică atenție din partea gazdelor: o cupă de înghețată. Să fie primit!

Taverna Trilogia

Această cârciumă se află tot pe strada Kallitheas, mai la sud de Orion, și se autorecomandă ca servind „traditional Greek cuisine” . Este amenajată cu ceva mai mult bun gust decât Orion, cu pereți placați cu piatră aparentă, ghivece afară și lustre simpatice din bambus agățate de tavan.

Am găsit-o mai aglomerată decât Orion, dar serviciul a fost la fel de prompt. Meniurile ne-au fost aduse imediat de un chelner mascat și am constatat că cele pentru străini erau scrise în patru limbi: engleză, germană, italiană și rusă. Oferta e relativ amplă: în afara tradiționalelor salate, antreuri, paste și a diverselor cărnuri, pești și fructe de mare la grătar, am remarcat două variante de meniu de meze pentru două persoane, una pe bază de porc, cealaltă pe bază de sea food.

Totuși nu asta am comandat, ci pentru început fried calamar (cam bătrâioară sepia) și pitaroudia (chifteluțe de dovlecei - demențiale!), apoi moussaka eu și Adrian vinete la cuptor cu brânză rasă, pe care le-a lăudat. Nu am reușit să mâncăm tot, așa că am luat resturile la pachet. Am stropit cina cu vin la carafă îndoit cu apă gazoasă și la final am fost cadorisiți cu un păhărel de raki soțul și eu cu un lichior de trandafiri cu scorțișoară. Și cu nota, desigur, totalizând 48 de euro.

Dimitra Restaurant

Am lăsat la urmă acest stabiliment nu numai fiindcă așa s-a întâmplat în ordine cronologică, ci și pentru că a fost cel mai cel dintre cele testate, atât ca amplasament și decor, cât și ca gust al mâncării.

Era ultima seară din sejur și i-am propus colocatarului meu de peste 40 de ani să ne răsfățăm cu o masă pescărească. Drept pentru care ne-am îndreptat spre partea de sud a stațiunii, unde bănuiam că putem da peste așa ceva. Și am dibuit-o pe Dimitra pe Odos Agioy Nektarioy, adică în buza mării, poziție inteligent speculată de proprietar/ă/i/e prin amenajarea terasei fix pe mal, pe un teren ușor înălțat față de plajă, cu copaci sădiți în petice de pământ delimitate de pietricele și cu vederi splendide spre mare, plajă, un vas frumos iluminat și niște tobogane pentru cei mici. Clădirea albă cu arcade e parte din Dimitra Boutique Rooms, un hotel de patru stele cu note excelente pe booking.

În interiorul localului se vede străduința creării unui ambient plăcut ochiului, în pregătirea papilelor gustative... Un salonaș cu un bufet vechi din lemn masiv, o măsuță cu fotolii așezate pe un covor persan de calitate te întâmpină la intrare iar în sală sunt presărate bufete cu vaze de cristal pline cu flori și diverse alte elemente decorative. Tejgheaua, grinzile și lambriurile sunt toate în aceeași nuanță plăcută de maron care face casă bună cu gresia bej.

Aflu de pe coperta meniului că restaurantul funcționează din 1953, fiind prin urmare unul dintre cele mai vechi din Faliraki. Oferta e destul de cuprinzătoare și prezentată elegant în greacă, engleză și germană pe o hârtie gofrată de culoare crem. Evident, peștele și fructele de mare sunt vedetele, fie ca antreuri, fie ca fel principal preparat la grătar, însă nu lipsesc nici preparatele din miel, pui, vită și porc. Și nici vinurile, multe din ele de pe domenii grecești renumite.

Comandăm supă de pește și sardine la grătar pentru Adrian iar pentru mine calamar (așa sunt eu, am idei puține și fixe), care de data aceasta este exact pe gustul meu, și pește spadă la grătar, servit cu cartofi și alte legume fierte - dietetic dar gustos. Conștienți că peștele e scump, ne abținem de la vinurile de colecție și ne mărginim să bem o jumătate de litru din vinul casei, plus o sticlă de apă gazoasă.

Total consumație 51 de euro iar la final am primit din partea casei niște felii de pepene verde.

Părăsim restaurantul încântați de mâncare și atmosferă, ca și de serviciul foarte atent, și mergem acasă la palatul nostru alb pentru ultima noapte petrecută în Rhodos.

Deja aproape că mi-era dor de Grecia... Noroc că după numai 5 zile de la revenirea din Dodecanez, am recidivat cu un alt sejur, de data aceasta în Creta.

Foarte bune: promptitudine, atenție la detalii, respectarea măsurilor de igienă.

Calitate în general bună, cu mici minusuri.

---

VIZUALIZĂRI: 5645 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI