După reni și balene prin Bergen...

TIPĂREȘTE

Nu, nu am fost la vânătoare de reni și nici la pescuit de balene. Vreau doar să vă povestesc unde și ce am mâncat în Bergen anul trecut. Am dormit două nopți acolo, ziua plină a fost ploioasă, da’ ploioasă tare, de ne-a făcut ciuciulete și a trebuit să ne întoarcem la hotel să ne schimbăm. Așa că, pe lângă vizitarea orașului, am făcut și ceva turism gastronomic. Merseserăm chitiți pe asta. Mă rog, mai mult eu, iar R. mi-a ținut isonul.

În prima seară, după ce ne-am lăsat catrafusele la hotel, în plin centru, și-am și parcat gratis pe aceeași stradă în noaptea respectivă, am plecat în recunoaștere și ne-am plimbat vreo două ore, deși picura un pic... Hai s-o numim plimbare romantică prin ploaie, așa, fiindcă sună frumos. Și-n plimbarea noastră mai trăgeam cu ochii și la câte un restaurant, ca să ne orientăm, pentru că venea vremea să păpăm și noi ceva.

Bergen este un oraș scump. Ca Norvegia întreagă, de altfel. Eram, deci, mentalizați. Dar până la urmă n-a fost așa de rău. Dimpotrivă. Știam din experiențele trecute că porțiile sunt generoase și că nu e nevoie să cerem n-șpe mii de feluri ca să ne săturăm. Noi am încercat să nu fim foarte... găulea în privința asta.

În centru sunt o mulțime de localuri de mâncare rapidă, de la kebaburi și hamburgeri până la hot-doguri și sandwichuri de tot felul. Mâncasem în Stavanger, de fapt în Sandnes, unde am avut hotelul, la un restaurant american, adică costițe de porc cu cartofi, iar a doua zi am rămas cu pofta-n cui când ne bazasem pe restaurantul de la poalele Prekeistolenului. Nu tu o supă caldă, ce să mai vorbesc de alte mâncăruri. Nici măcar un sandwich, nici rece, nici cald, nici călâu... Înainte sau după programul lor nu au absolut nimic! Ciudat pentru un loc așa de turistic. Iar seara, după cum v-am povestit deja, am luat cina pe malul lacului. Somon și aer curat. Evident că aceste variante sunt mai ieftine. Ieftin înseamnă un sandwich de 8-10-12-14 euro, care în alte țări ar costa 4-6, maxim 8 euro. Cam dublu adică.

În fine, concluzia e că, după ce ne-am amuzat la vederea Escalonului, restaurant spaniol aflat lângă Teatrul din Bergen, și după ce am ieșit în câteva secunde din alt restaurant care era cam plin și nu aveam decât opțiunea de a sta pe taburete înalte, adică destul de incomozi, am dat de Cafe Opera, un bar-restaurant așa, mai boem, am dedus noi. Mai ales la etaj. Pentru că am mâncat acolo de două ori, adică în cele două seri.

În prima seară am stat la o masă lângă ușă, cum intri în dreapta, care avea și niște garofițe într-o vază mică, și-i dădea așa, un aer mai romantic, iar noi eram înfrigurați și cu poftă de ceva cald. Tare ne-am bucurat când am văzut că au câteva supe în meniu. Prețurile lor variază între 8-9 euro, cea mai ieftină, și în jur de 13 cea mai scumpă. Nu mai știu de ce le-am cerut (una cu legume sigur, după poză), dar au fost bune amândouă. Una din ele un pic picantă, numai bine să te încălzești;). Supa se servește cu pâine, adică intră în preț patru feliuțe de pâine cu puțin unt. Feliile sunt deja unse cu unt și lipite între ele, două cu două. Am văzut multă lume cum mânca o supă și bea o bere și asta le era cina. Au câte o supă anume pentru fiecare zi a săptămânii.

Nouă ne eram cam foame, și probabil și dorința de a încerca mai multe feluri locale a fost de vină. Așa că am ales somon amândoi, aproximativ 22 euro porția, dar generoasă, cu ceva legume și câțiva cartofi copți. Somonul o minunăție. Bericica scumpă, paharul între 4 și 7 euro, sticluța de la 7-8 euro în sus. O sticlă mică de apă minerală în jur de 5 euro, dar nu am văzut să ceară cineva, pentru că ți se aduce o sticlă cu apă de la robinet care nu costă nimic. Hamburgerii costau în jur de 20 euro. Unul, da, ați citit bine. Bine, nu erau ca cei de la fast food, evident. Dar în Spania ar costa 5-6 euro unul. Salatele costau între 17 și 20 de euro, aveau doar două sortimente și bine am făcut că nu am cerut, pentru că somonul avea deja ceva legume. Deserturile 9-10 euro, noi am cerut doar în a doua seară. Deci după o supă caldă și bună și o porție minunată de somon la cuptor, ne-am dus la nani.

A doua zi la prânz știam că vom mânca în Piața de Pește (Fisketorget) din port. Asta o aveam în cap de acasă, era o oprire obligatorie. Și așa am și făcut.

După un mic dejun consistent, cu... ați ghicit, somon inclus în meniu, am purces la plimbare prin orașul unde plouă 300 zile pe an. Nu am avut parte de excepție, din păcate, așa că după vreo trei sau patru ore ne-am întors ciuciulete în cameră să ne schimbăm. Iar de aici am plecat la masă, după ce trecusem în prealabil pe acolo în dimineața respectivă.

Cunoașteți formula: o grămadă de posturi de mâncare, cu muuulte fructe de mare vii, în acvarii, care ți se pregătesc la cerere. Am ales noi unul din locuri, mai aerisit, sau așa am crezut noi, cu blăni de oaie pe scaune și încălzitoare pe tavan. În așteptarea mâncării am cerut un suc natural de mere, foarte bun, că doar e zonă cu pomi fructiferi, și un cidru, bun și ăla. Asta pe lângă sticla cu apă de la robinet, care ți se aduce din oficiu, după cum spuneam mai devreme. Eu o porție de balenă, că mersesem chitită, iar R. una de peștele zilei, care nu știm sigur ce pește a fost. Porțiile generoase din nou, însoțite, ca și cu o seară înainte, de legume și cartofi la cuptor, și cu câte un sos minunat (al meu cu ciuperci). Aici pâinea am cerut-o și plătit-o aparte și ni s-a adus și unt pe lângă.

Ce să vă zic? Carnea de balenă, pentru cei care nu ați încercat-o, este bună. Seamănă oarecum cu vita. Așa i-a și zis R., ca veterinar la origine ce este: vită de mare;). E consistentă și ține bine de foame. A fost o experiență frumoasă. Desert nu văd în poze, deci probabil nu am cerut. (Am o problemă cu adusul aminte, memoria nu-mi mai funcționează ca la douăzeci de ani, așa că, mai ales atunci când nu scriu imediat despre o experiență... călătoare, mă ghidez după poze). Am plătit până în șaizeci de euro.

Ne-am mai plimbat apoi puțin printre acvariile și vitrinele pline cu fel și fel de vietăți marine și nu numai, și evident că am dat și de spaniolii despre care citisem că lucrează acolo. Tineri, ori studenți cu Erasmus (cine merge cu Erasmus în Norvegia?? , că te frige la buzunare...), ori emigranți ca și mine. Te-aud vorbind în spaniolă și te invită la ei la terasă. Am avut o scurtă conversație cu unul din ei, originar din Barcelona:

- Știi limba norvegiană?

- Ăăăă... nu știu, noi nu ieșim în oraș, totul este foarte scump și nu ne permitem dacă vrem să facem economii.

Adică exact ceea ce citisem pe net înainte de a ajunge acolo.

Am revenit, deci, la Cafe Opera și-n seara respectivă, mai ales că mie-mi cășunase să încerc și carnea de ren. Avusesem o tentativă cu ani în urmă, în Helsinki, când chelnerița pe care am întrebat-o m-a dat pe spate cu un „Noi iubim renii, nu-i mâncăm”. Iar soră-mea îmi adusese cu un an în urmă niște salamuri uscate care nu prea au avut succes...

Așa că, după ce am încercat noi să căutăm un alt loc, și fiind în apropiere de Teatru, ne-am hotărât instantaneu că nu mai căutăm și că mergem tot acolo, că tot ne plăcuse și știam la ce să ne așteptăm. De data asta am urcat la etaj, unde erau câteva mese ocupate, și erau mai mulți tineri și... sigur artiști, i-am zis lui R. Așa, cu chipuri și înfățișare mai boeme.

Ne-am așezat noi strategic lângă o ferestruică și, pe lângă supele și somonul de rigoare, am cerut o porție de carne de ren. Arăta minunat! Cu aceleași legume și cartofi la cuptor, și două sosuri diferite. Acum... carnea de ren e bună, dar destul de intensă... ca să zic așa. Na, vânat, cum altfel? Nu c-aș fi eu mare amatoare sau cunoscătoare de carne de vânat; dimpotrivă.

Dacă ar fi să aleg între balenă și ren, aș alege-o pe prima. Dar nu prea cred să mai repet vreodată. Colac peste pupăză, mi-a ieșit și asta cu renul din cap. Aici văd că am și poză cu desert, deci l-am mâncat sigur: o porție de desert de-al casei, scria ceva cu Norvegia, ne-am gândit noi că e tipic și l-am cerut. Am mâncat amândoi o porție, și era o combinație de prăjiturici uscate și buuune, o cremă iar buuună și fructe de pădure, naturale și-n sos;). Și-a mai venit și excelent prezentat!

Locul nu e de lux, dimpotrivă, e normalito-normalito, cum ar zice spaniolii, și-n Spania totul ar fi costat mai puțin de jumătate. De-aia are Martin al nostru casă-n Spania și vine de câteva ori pe an, pentru că vacanțele aici li se par ieftine ca braga. Dar servirea este ireproșabilă, chiar dacă mergi tu și faci comanda la bar. Iar bucatele nouă ne-au plăcut mult. Nu e ieftin, ca pe nicăieri în Norvegia, dar sunt convinsă că sunt și locuri mult mai scumpe. Se poate mânca și mai ieftin: cu o supă și un sandwich te saturi, adică 18-20 euro de persoană. Sau doar cu un fel principal.

Atașez și lista de prețuri, am fost inspirată s-o pozez, că altfel mi-aș fi adus cu greu aminte.

Recomand ambele experiențe/localuri. Poftă bună!

---

VIZUALIZĂRI: 1616 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI