Konoba Kod Ranka, paradisul pescăresc cu gust divin

TIPĂREȘTE

La recomandarea unui prieten, am ales restaurantul Kod Ranka. Îi mulțumesc frumos, nu știu dacă intră pe-aici să citească.

Briza umedă și fierbinte din Ada Bojana pătrunsese deja în noi, captivați de vraja insulei am ales să poposim pe malul râului, la o ciorbiță de pește. Fericire mare pe domnul, ajunsesem într-un obiectiv turistic fabulos, adică un restaurant pe malul râului :), la răcoare.

Restaurantul are o parcare generoasă, este chiar la intrarea în satul de vacanță. Imaginea locului e simplă, nimic nu sugerează minunăția din interior. Peste tot sunt plase pescărești, decorul este foarte drăguț, bucătăria este la vedere, barul din stânga este plin cu de toate, pe o masă erau înșirate multe farfurii adânci, gata pregătite pentru clienții care doresc să mânânce o supă de pește, că eu așa o văd, mai mult supă decât ciorbă.

Trecem prin restaurantul lemnos și întunecat, ajungem pe terasa construită la marginea râului Bojana, suspendată un pic peste apa verzulie.

Imaginea te lasă mut, un morman de sentimente și emoții te cuprinde doar privind și respirând tăcerea narcotică, parcă ești într-un film frumos.

Mobilierul și podeaua sunt din lemn, marginile sunt îmbrobodite cu floricele, un năvod atârnă de tavan, e în ton cu verdele tăcut din jur.

Un tânăr ospătar ne-a urat bun venit, ne-a adus meniurile, vorbea limba engleză, de fapt nici nu prea contează, acolo există doar „pescăreasca”, restul e nesemnificativ.

Meniul este foarte bogat, prețurile sunt normale pentru zonă, nimic de speriat. Se pot comanda și alte chestii, carne, paste și pizza dar mie mi se pare o prostie să mergi în asemenea loc și să mănânci carne de porc, salată, paste sau snițel. Pentru astea te proțăpești lângă locul de cazare, n-ai ce căuta în paradisul Bojana.

Am comandat un Campari Orange, o cafea, un cola, două ciorbițe de pește și un dorada cu garnitură și mujdei.

Am primit un ceaun cu ciorbă, cam patru porții estimez eu, ne-am umplut farfuriile până la refuz și tot mai rămăsese în ceaun. Pâinicile erau super, cu de toate, v-am mai spus că au o pâine demențială.

Cât mai m-am uțupit eu pe-acolo, am inspectat și toaleta care era curată și mirosea a levănțică, am fost să privesc peștele care se rumenea pe plita încinsă. Într-o tigaie sfârâia spanacul amestecat cu niște cubulețe de cartofi, o oală uriașă cu ciorbă de pește era pe aragaz, totul mirosea „îngrozitor de bine” :)

Aș fi comandat din toate câte puțin, n-aș mai fi plecat de pe insulă, e un paradis pentru cei care adoră să mănânce moluște și orătănii care înoată.

Ciorba muntenegreană e o fiertură din mai multe feluri de pește, legume și condimente. Totul se strecoară, nu există acritură, orez, leuștean sau ce mai știți voi. Gustul e divin, plus că e un mare avantaj pentru puturoșii care nu știu și nu vor să scoată oasele. Astfel încât, în fiecare zi din vacanță, domnul soț a mâncat câte o ciorbiță de pește :)

Am ales o dorada pentru a putea mânca și el un pic de pește, altfel sigur alegeam niște moluște. Peștele nostru a avut 600 gr, tânărul ospătar ni l-a curățat de oase, puteam să fac și eu asta dar m-am răsfățat un pic și a fost foarte bine.

Bărcuțele mișunau pe râul Bojana, turiști sau pescari alunecau pe apa verde, totul mi se părea fabulos, priveam în jur și nu-mi venea să cred că e real.

Normal că n-au lipsit rățuștele, se distrau teribil, înotau de zor și dădeau din funduleț, se ciondăneau cu peștii pe bucățelele de pâine, era un adevărat spectacol. Eu m-am amuzat privind animăluțele și bărcuțele, domnul era cu feibuluceala, wi-fi funcționa perfect. Doamne, ce pierdere de timp cu FB-ul ăsta! Cât de repede trece vremea, timpul e atât de prețios, în loc să admiri ce e în jur sau să citești o carte, staaaai aiurea și citești prostiile unora. Părerea mea :)

La Kod Ranka am primit din partea casei desert, un platou cu feliuțe de pepene roșu și galben, a fost singurul loc din MNE în care am primit ceva cadou.

Nota de plată a fost 25 euro, puțin în opinia mea, pe tot pământul ăsta preparatele din animale marine sunt scumpe la restaurant, ele sunt punctul meu de reper în ceea ce privește „ieftineala” dintr-o cârciumă, mai ales în vacanță.

Cu greu ne-am desprins din zonă, aș fi rămas acolo pe veci dar totuși, Lustica era mai aproape de noi și parcă aș mai fi dat o tură pe acolo, aveam un evantai de curiozități despre peninsulă.

Vacanțe savuroase vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 1795 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI