Drumul și primul contact

TIPĂREȘTE

Cine ar fi știut azi de Hong Kong, dacă nu ar fi fost britanicii interesați de această insulă? În anul 1841 China a fost nevoită să cedeze această insulă Marii Britanii sub presiune și în urma primului război al opiului. La acea vreme nu era decât un mic sat pescăresc. Investițiile masive ale britanicilor în această mica insulița a făcut ca populatia noului oraș aparut să explodeze. În urma celui de-al doilea război al opiului a fost cedată și peninsula Kowloon. În anul 1898 au fost concesionate britanicilor pe o perioadă de 99 de ani insula Hong Kong, peninsula Kowloon și așa numitele Noi Teritorii, reprezentate dintr-o bucățică din China continentală!

Hong Kong-ul sub stapânirea britanică a devenit cea mai prosperă zonă a Chinei și un puternic centru financiar mondial. A avut loc o dezvoltare incredibilă, în numai 100 de ani. Acest fapt a făcut ca mulți locuitori ai Chinei comuniste, să vina aici în căutarea unui trai mai bun. În 1997 Hong Kong-ul a fost retrocedat Chinei, dar în urma unui acord semnat de cele două parți și-au pastrat un statut privilegiat, cu o largă autonomie, pentru încă 50 de ani!

În ziua de azi regiunea autonoma Hong Kong are o populație de peste 7 milioane de locuitori, fiind una dintre regiunile lumii cu cea mai densă populație. De altfel suprafața țării, dacă o putem numi așa este de doar 1100 kmp, din care unele zone sunt slab populate, iar în altele este foarte aglomerat.

O țară, două sisteme, vorba lui Deng Xiaoping. Nu credeam că o să vina ziua să citez dintr-un dictator! Eu care am fost de multe ori în China, pot spune că este o mare diferență, ca de la cer la pământ între China și Hong Kong.

E adevarat că și în China este o mare deschidere, au loc transformări absolut spectaculoase, dar încă este o mare distanță între cele două. Hon Kong-ul este o țară absolut spectaculoasă. Cum era sloganul ala din anii 90: nu ne vindem țara? Ei bine aici nu și-au vândut-o, ci doar au închiriat-o, iar efectele pozitive se văd cu ochiul liber, la tot pasul.

În primul rând oamenii. Sunt de aceeași naționalitate, dar sunt altfel. Chiar am avut o mică dispută cu o colegă de pe AFA, la un articol de-al meu despre China, în care spuneam că oamenii m-au impresionat în mod negativ, pentru că nu sunt educați. Doamna spunea ceva de tradiții și că nu vor să se schimbe. Ei bine aici, influența britanicilor și-a făcut simțită prezența și s-au schimbat chiar foarte mult. Oamenii sunt civilizați, sunt îmbrăcați frumos, sunt foarte amabili și știu să se poarte în public. Diferența este ca la noi în Europa, între vest și est sau poate între țară si oraș, cu excepțiile de rigoare.

În Hong Kong nu există conceptul imposibil sau nu se poate. Dat fiind densitatea populației au renunțat la construcțiile pe orizontală în favoarea celor pe verticală. Fiecare spațiu este fructificat la maxim, cât mai eficient. Când nu au mai avut pe unde circula, au făcut șosele suspendate. Sau au construit metroul pe trei nivele. Pe o anumită porțiune chiar face legătura între insula Hong Kong și Kowloon pe sub mare.

De altfel este o mare fiță să mergi cu mașina proprie prin Hong Kong. Marea majoritate a locuitorilor folosesc transportul în comun. Pe primul plan este metroul care este foarte rapid si eficient. Vine la timp întotdeauna, la ce interval este nevoie. A venit si la 4 minute si la două si chiar la un minut. Nu ai cum să nu ajungi la timp, unde ai nevoie. Firește există și transport de suprafață, autobuze supra-etajate ca in Anglia și tramvaie tot supra-etajate, lucru foarte rar întâlnit în lume, dacă nu chiar unic, în ziua de azi.

Hong Kong. De când eram mic am auzit de Hong Kong. De unde? De la multitudinea de jucării care aveau inscriptionat pe spate „Made in Hong Kong”. Cine nu și-ar fi dorit, copil fiind, să vină în raiul jucăriilor?

Fiind băiat eram fascinat de filmele cu bătăi, ce-si aveau acțiune unde altundeva, decât în Hong Kong? Mai mult actorii mei favoriți la acea vreme erau Bruce Lee și Jackie Chan, născuți... în Hong Kong!

Al treilea contact avut cu aceasta lume atât de diferită și îndepartată a fost în anii tinereții mele și asta datorită cărților lui James Clavell.

Ei bine când am avut șansa să ajung pe aceste meleaguri nu am stat prea mult pe gânduri. Am prins o oferta foarte bună la Qatar, cu 392 de euro de persoană. Ca de fiecare dată am ales să merg la risc, în sezonul lor ploios. Riscul e să te plouă non stop, iar beneficiul este o temperatură teoretic mai suportabilă, prețuri mai mici și mai puțini turiști. Ne-a plouat doar juma de oră într-o zi si a fost extrem de cald. Preturile au fost foarte mari, așa că doar de mai putini turisti am beneficiat!

Având în vedere destinația foarte îndepărtată, o sa scriu mai multe articole nu cu ce e de făcut pe-acolo ( asta se găsește prin ghiduri turistice), ci exact cu ce am făcut noi acolo, pentru o mai bună înțelegere a zonei și a obiceiurilor localnicilor.

Prin peregrinările mele prin lume am rămas profund impresionat de China, Marea Britanie si Portugalia. Cu astea probabil rezonez eu mai bine. Ei bine aici am găsit un mix între toate cele trei. China britanică în Hong Kong și ca bonus China portugheză în Macao.

După cum spuneam am plecat seara din București cu o aeronavă Qatar. Am zburat în condiții foarte bune, timp de patru ore jumătate până la Doha. Aici am avut o escală foarte scurtă, doar o oră jumate, foarte benefică pentru dezmorțirea picioarelor. Ca o paranteză fie spus, zborul cu Qatar catre Asia este una dintre cele mai bune alegeri, deoarece se zboară mai puțin și în condiții foarte bune.Ultima noutate este că am avut wi-fi la bord. E drept ca mergea destul de greu și era gratis doar o jumatate de oră, dar este un început.

Apoi ne-am îmbarcat intr-un avion mai mare cu destinația finala Hong Kong. În jurul orei 16 (11 pe ora noastră) am aterizat cu bine, după un zbor de opt ore jumate.

De viză nu am avut nevoie. Fiind o administrație specială și condițiile sunt speciale. Pentru China trebuie viză si costa cam 70 USD de persoană.

De la aeroport exista o linie express de autobuze care făcea legatura cu MTR-ul, trenul cu care puteam ajunge în centru. Fiind prima zi si fiind cu bagaje am ales taxiul. Aici sunt foarte bine organizați. Se stă la rând și ești îndrumat de personalul aeroportului către câte o mașină. Mai mult ești întrebat despre destinatie, apoi aceasta este comunicată șoferului (probabil mulți nu știu engleza și nici să citescă alfabetul latin) și apoi primești un bilețel cu suma aproximativă de plată a cursei. În afară de prețul cursei mai trebuie plătit în funcție de numărul de bagaje si deasemenea trebuie plătite diferitele taxe de autostradă. Are el grija să te încarce și are chiar un buton special pentru așa ceva( la noi se cheamă maimuță si e ascuns, la ei e la vedere și nu stiu cum ii zice). Cursa a costat destul de mult adică 250 HKD și ne-a mai încărcat cu 100 HKD. Având în vedere ca pe bilețel scria o suma cuprinsă, între 295 și 335 HKD am considerat ca a fost ok. Mai ales că nici nu a știut să ne ducă direct la hotel, ci s-a învârtit o grămadă prin zonă. A dat o grămadă de telefoane și nu a reușit să se dumirească decât după ce i-am scos de pe booking intrucțiuni în limba chineză.

Ne-am cazat foarte repede la hotel. Personalul extrem de amabil si binevoitor. O să fac un articol separat despre această unitate de cazare. Ne-am dezmortit picioarele, am făcut un duș și apoi am ieșit să luăm pulsul orașului și să ne familiarizăm cu imprejurimile.

Eram cazați in cartierul Soho. Denumirile britanice sunt foarte des întâlnite aici. Soho este o zonă unde sunt cazați mulți expați. Principalul punct de atracție din zona este Mid-Levels. Asta este cea mai lungă scară rulantă din lume, de aproximativ 800 de metri. Nu, nu este dintr-o bucată, ci din vreo 10, dar oricum este ceva deosebit. Motivul pentru care a fost construită au fost tocmai străduțele întortocheate si înguste din zonă, situate in pantă. Pentru a ușura accesul locuitorilor a fost gândită și construită această lungă scară rulantă stradală. Construcția ei a fost finalizată in anul 1993. Pe traseul scării s-a dezvoltat o rețea de baruri si restaurante, foarte populate în special la ceas de seară. O mulțime de expați își beau aici, culcați pe jos, berea de zi cu zis (ce altceva pe căldurile alea), mai bine zis de seara cu seară.

Fiind prima zi și foarte obosiți după drum, ne-am oprit și noi aici să servim masa la un restaurant italienesc. Două pizza și două beri la halbă plus o cola 450 HKD!!! . Taxa de 10%, de servicii inclusă, dar tot mai așteptau șpagă!!! Scump, foarte scump. Un HKD egal cu aproximativ ½ RON. După această experiență neplăcută de la acest local am hotarât să fim mult mai atenți, pe unde servim masa.

Închei acest prim articol, din destinația Hong Kong, cu speranța că am reușit să vă captez interesul, către aceste tărâmuri fascinante.

---

VIZUALIZĂRI: 3142 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI