GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
În Ciprul de Nord, pe tărâmul tulburătoarei Famagusta (I)
Desigur că unul dintre dezideratele noastre în Cipru, fixat încă de-acasă, era să trecem şi “dincolo”, adică în Ciprul de Nord, poate din curiozitate, poate din dorinţa de înlocui un pic din Turcia pe care ştiam sigur că nu aveam s-o revedem prea curând. Vroiam neapărat să vedem şi ceva din acea bucăţică autoproclamată ca Republica Turcă a Ciprului de Nord (KKTC în limba turcă), recunoscută doar de mama-Turcie, de fapt să luăm pulsul contrastelor dintre nord şi sud. În ajutor ne-a venit oferta de excursii opţionale găsite la hotel, ofertă a unei mari agenţii locale din Ayia Napa. Erau două excursii trecute în ofertă: una la Kyrenia (Girne în limba turcă) şi abaţia Bellapais, cealaltă la Famagusta (Gazimağusa în limba turcă) , situl arheologic Salamis şi biserica Agios Barnabas, sfântul local, născut în Salamis, cel ce a creştinat insula împreună cu Sf. Pavel.
Iniţial, ne-am gândit să mergem obligatoriu în amândouă, după vreo 3 zile am renunţat la una, după ce ne-am dat seama că din lipsă de timp nu le putem face pe amândouă şi, atunci, am rămas la cea de-a doua, că mai „încăpeau” şi ceva bolovani antici în peisaj. Excursia a costat 24 €/persoană, fără masă inclusă şi am cumpărat-o de la gazda noastră, Haig Ashdjian, care era reprezentant pentru acea agenţie. Cum am plătit, ne-a dat chitanţa şi pe o coală ne-a făcut o „schiţă”, ca la şcoală, cu programul zilei respective, şi ca să fie totul foarte clar, cu o zi înainte de plecare, după prânz a sunat îndelung la uşă şi în eventualitatea că am fi uitat ce urma a doua zi, era pregătit să ne lipească pe uşă un sticker pentru reminder. I-am deschis dar tot n-a renunţat să ne dăscălească în privinţa excursiei, aşa se simţea el bine, în fond, era un perfecţionist!
Am plecat din Larnaca împărţiţi în două autocare: unul cu turişti ruşi şi altul cu turişti ce aleseseră engleza ca limbă de circulaţie. În cel de-al doilea ne-a însoţit ghidul nostru, o doamnă cipriotă greacă, Eleni, care până la graniţă ne-a povestit mândră de plaiurile ei natale despre istoria acestora şi cu amărăciune şi tristeţe despre conflictul ce a dus la separaţia din 1974. Ne-a spus şi câteva cuvinte despre pământul roşu pe lângă care treceam, acel sol Kokkinochoria ce determină cartofii cultivaţi să aibă un gust deosebit. După trecerea frontierei, obligatoriu cu paşapoartele, ni s-a alăturat şi celălalt ghid, cipriot turc, altă doamnă, pe nume Nihal. Oricum, fiecare dintre ele cunoştea deopotrivă şi dialectul grecesc şi pe cel turcesc si, bineînţeles, şi limba engleză.
Suntem întrebaţi dacă există vreunul dintre noi care nu doreşte să „guste” primele două obiective, pentru a putea fi lăsat în Famagusta şi recuperat ulterior. Toată lumea a vrut programul complet al excursiei, drept pentru care ni se solicită încă 5 €/persoană pentru intrările la primele două puncte. Ni se spune că în luptele dintre ciproţii greci şi cei turci şi-au pierdut viaţa peste 6.000 oameni, că mulţi dintre ei au fost dezrădăcinaţi din locurile natale, devenind refugiaţi, că a urmat un schimb de populaţie greco-turcă ce a încercat să mai aranjeze întrucâtva lucrurile, că în perioada celor nouă ani de război n-a existat nici măcar un punct de frontieră între nord şi sud, că doar de vreo doi ani încoace sunt posibile aceste excursii organizate ce dau şansa turiştilor să cunoască ambele meleaguri cipriote.
Intră în scenă doamnă cipriotă turcă ce ne povesteşte şi ea despre ţara ei, despre conaţionalii săi, varianta sa despre situaţia politică şi cu părere de rău în glas despre eternul conflict ce a determinat o lipsă totală, între 1974 şi 1983, de relaţii între naţiile implicate în războiul acesta interetnic ce a lăsat răni adânci, necicatrizate în totalitate. Din tot ce spunea rezulta că nordicii sunt oarecum victime ai acelui diferend din care cei din sud au avut mai mult de câştigat. Deşi viaţa în Cipru a încercat să se întoarcă la normal, conflictul, care părea să se fi încheiat în urmă cu mai bine de patruzeci ani, continuă să plutească în aer. Ne informează că moneda de circulaţie în nord este lira turcească, dar că şi euro este primit fără probleme, că la întoarcere să evităm să luăm cu noi multe produse relativ ieftine în KKTC, că e posibil să ni le confişte la vamă.
În autocar, un mozaic de oameni provenind din ţări de te miri unde, şi presimţind acest lucru, am simţit nevoia ca în acea zi să port tricoul galben cu sigla saitului nostru (şi bine am făcut), că doar-doar o vedea cineva domeniul de internet„.ro” şi şi-o da seama de unde suntem. Cert este că la prima oprire, către noi au venit cu gura numai un zâmbet doi conaţionali, o pereche uşor mai în vârstă decât noi (familia S. din Bucureşti pe care o salut cu drag), bucuroşi că mai aveau cu cine schimba o vorbă în română. Mi-au lăudat iniţiativa dar nu ştiau nimic despre saitul nostru, însă am avut eu grijă să-i fac curioşi şi să-mi promită că-şi fac cont. În acea zi am rezonat puternic cu acei oameni, am relaţionat, am socializat şi nu ne-am dezlipit unii de alţii, vă spun cu toată sinceritatea, cum nu ni s-a întâmplat până acum cu vreo familie de români întâlnită pe alte plaiuri. A fost o zi nemaipomenită, la propriu şi la figurat!
Situl antic Salamis
Nu departe de frontiera de la Vrysoulles ce, în apropierea bazei militare englezeşti Dekhelia, desparte de-a lungul liniei de demarcaţie sudul Ciprului (districtul Larnaca), de nordul Ciprului (districtul Famagusta), aveam să ne petrecem o zi memorabilă. Imediat după graniţă, la nici zece kilometri, cu faţa la mare, se află oraşul Famagusta ce-şi poartă în spate povara poveştii sale dureroase, iar la 5 km nord de Famagusta, de asemenea, pe malul mării se întind ruinele vechiului regat Salamis la nord de valea râului Pedieos. Eram foarte încântată că ajunseserăm aici, dar cam nemulţumită că timpul alocat „pietroaielor” nu era decât de o oră, iar arealul de vizitare, unul destul de restrâns.
Ghida Eleni ne povesteşte că Salamis, fosta capitală a insulei din jurul anilor 1.000 Î. C., ocupă o suprafaţă de câteva zeci de hectare, iar ce se vede acum ar fi numai 10% din ceea ce reprezenta aceasta în timpuri străvechi, fiindcă atât s-a reuşit să se excaveze. Se pare că a fost descoperit, efectiv, de-abia pe la sfârştul anilor 1.800, deşi timp de mulţi ani, oraşul a fost cunoscut ca sursă de materiale de construcţie, iar în timpul perioadei veneţiene, mai multe coloane şi sculpturi au fost scoase din sit. Cu timpul, nisipurile de pe plajele din jur au acoperit cea mai mare parte a oraşului, scăpându-l din mâinile jefuitorilor de comori antice. Săpăturile au atins punctul maxim pe la 1950, iar în 1974, odată cu rămânerea acestui ţinut în Ciprul turcesc, au fost sistate din lipsă de finanţare suficientă şi pe motiv că autorităţile din nord declaraseră că ”orice săpătură arheologică din nord este atât ilegală, cât şi caracterizată drept vandalism”. În 1998, în urma presiunilor din sud susţinute de presa internaţională, se reiau timid excavările.
În fine, Salamis sau Salamina (dar a nu se confunda cu Salamina din Grecia), potrivit legendelor, a fost fondat de Teucer, fiul lui Telamon, care nu s-a putut întoarce acasă după războiul troian, deoarece el nu reuşise să-şi răzbune fratele, pe Ajax.
Oraşul-regat, a luat cursul aproximativ al istoriei insulei, trecând prin diverse stăpâniri, rând pe rând fiind condus de asirieni, egipteni, perşi, greci, romani, bizantini, toate acestea lăsând urme de necontestat asupra peticului de pământ numit Salamis. Adevărul este că Salamis a fost colonizat prima dată de micenieni, iar în secolul al V-lea Î. C. devenise cel mai important oraş-stat de pe insulă. Regii săi au rezistat în faţa Imperiului Persan şi s-au aliat cu Alexandru cel Mare care a anexat toată insula în 325 Î. C.
După moartea acestuia, oraşul a fost cucerit de Ptolemeu I, regele egiptean exponent al dinastiei Ptolemeilor care l-au deţinut până la cucerirea romană ce a intervenit în 58 Î. C. După ce creştinismul a pătruns în Cipru, Salamina a devenit din nou capitala insulei. În secolul al IV-lea D. C. a fost distrus de cutremurele ce s-au succedat şi care au adus acelaşi sfârşit şi pentru alte oraşe-cetăţi din Cipru şi uşor-uşor a fost înghiţit de nisipuri.
Primele obiective care întâmpină turiştii, cele mai reprezentative din cadrul sitului, restaurate într-o bună măsură sunt monumentalul Gymnasium cu a sa impresionantă Palaestra. Am văzut zeci de coloane graţioase refăcute ce se ridică dintre zidurile pe jumătate prăbuşite, rămăşiţele unor superbe mozaicuri policrome datând din perioadele elenistică şi romană, statui de marmură fără cap ce împodobeau toate edificiile din jur. Imediat lângă acestea atât de necesarele fântâni, băi şi latrine greceşti se mai pot observa şi recunoaşte uşor, conservându-se destul de bine în timp. Apoi, îndreptându-ne spre cealaltă parte vizitabilă din program a sitului, am dat de fostul amfiteatru transformat ulterior în stadion, însă uimitorul monument din sit, vedeta acestuia, este teatrul roman, ce-i drept, restaurat, a cărui scenă este împodobită artistic cu câte o statuie de marmură de fiecare parte. Asigură o perspectivă uluitoare asupra mării în apropierea căreia a fost ridicat şi asupra întregului oraş-regat de odinioară iar zecile de poze făcute aici încântă toate privirile. Are o capacitate de aproximativ 15.000 de persoane.
Mai departe, la mică distanţă, urmează complexul băilor romane, piaţa de peşte, strada colonadelor, fântânile romane, rezervorul de apă care s-au păstrat destul de bine. Aici s-a încheiat programul excursiei privind situl arheologic Salamis, însă el este mult mai întins, privind harta acestuia, am mai fi putut vedea spre sud Agora, clădirea Ceasul Apei, Forumul de Granit, Templul lui Zeus Salamineanul, marile fântâni, dar mai ales ruinele a două bazilici: cea a Sf. Epifanie şi Camanopetra din perioada creştină, cea de-a doua fiind folosită până prin anii 1.300. Poate cu altă ocazie, şi-n alt context va exista şansa vizitării complete a sitului.
Mănăstirea Sf. Barnabas
Ne-am reaşezat cuminţi în autocarul care a luat drumul către mănăstirea Sf. Barnabas, drum destul de scurt, dealfel, de numai 6 kilometri nord-vest. Impozanta mănăstire cu robusta sa cupolă a fost construită în 1756, dar principala atracţie pentru pelerinii de pretutindeni este mormântul sfântului Barnabas, considerat patronul spiritual al Ciprului. Ghida Nihal ne povesteşte (ce ciudat, nu-i aşa?!) că din 1976 mănăstirea nu mai funcţionează în sine, cei trei călugări rămaşi aici, odată cu evenimentele din 1974 mutându-se la mănăstirile din sud. În interiorul acesteia este organizat un muzeu de icoane vechi de o mare frumuseţe. Complexul monahal mai cuprinde o grădină superbă înconjurătoare, fostele chilii de pe două dintre laturile perimetrului său fiind transformate în săli de expoziţie ale unui muzeu de arheologie cu ceramică delicată din Epoca Bronzului.
Ne mai spune că pentru creştini şi mai cu seamă pentru ortodocşi, acesta e un loc de o încărcatură istorică şi emoţională destul de mare, dat fiind că Sf. Barnabas împreună cu Sf. Pavel au convertit insula la creştinism începând cu 45 D. C., iar guvernatorul roman al Ciprului de atunci, Sergius Paulus, a devenit primul conducător creştin al insulei, dar şi Ciprul, prin urmare, a devenit prima ţară din lume, cu un conducător creştin.
De fapt, Barnabas chiar era originar din Salamina, el, născându-se în sânul unei familii de evrei care a emigrat din Siria în Cipru. În timp ce-şi desăvârşeşte educaţia religioasă în Ierusalim, Barnabas a asistat la unele dintre minunile lui Isus. Aceasta l-a determinat ca în 33 D. C., să ia credinţa lui Isus, şi să-şi doneze proprietăţile pe care le moştenise, bisericii şi săracilor Ierusalimului. În timp ce se afla în Ierusalim, a fost numit arhiepiscop de Salamis, iar în 45 D. C, împreună cu Sf. Pavel, s-a întors ca misionar al cuvântului lui Isus. Din păcate, în anul 75 a fost arestat şi închis într-o sinagogă de evrei şi bătut cu pietre până la moarte de o mulţime de sirieni. Trupul său a fost aruncat în mare, recuperat mai târziu şi, apoi, îngropat de nişte sclavi convertiţi aici, la vest de Salamis.
Am vizitat în răstimpul alocat acestui punct din program cam tot ce se putea, la micuţa cafenea de la intrare, într-o scurtă pauză binemeritată, am savurat cel mai bun ceai turcesc din vacanţa cipriotă, ceai pe care l-am plătit cu lire turceşti rămase din alte vacanţe, iar de la magazinaşul cu suveniruri nu m-am putut abţine să nu cumpăr vreo doi-trei magneţi. Din păcate, nu am fost conduşi pentru a vedea şi micul mausoleu dedicat sfântului aflat în afara mănăstirii la ceva distanţă, dar tot complexul monahal este splendid, de aceea pelerinii ortodocşi, şi nu numai, vin în număr din ce în ce mai mare, mai cu seamă după redeschiderea frontierelor.
Învitaţi să ne reocupăm locurile din autocar, pornim către principala destinaţie a călătoriei noastre din acea zi: oraşul Famagusta!
Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:youtu.be/KQHxH2Qeq6o
Trimis de irinad in 18.07.16 18:34:38
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în CIPRU.
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (irinad); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@irinad - Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
interesant review... spune-mi, te rog, ati trecut si prin Kyrenia?
@artemisa24 - Mulţumesc, de fapt toată zona este foarte interesantă ca şi nordul Nicosiei despre care voi scrie separat.
Din păcate, marele regret este că la Kyrenia n-am mai ajuns, deşi mi-am dorit mult şi am intenţionat, dar aşa păţesc mereu: se pare că-mi propun mult mai mult decât "pot duce". În schimb, am văzut nişte poze din Kyrenia absolut fabuloase, aşa că dacă mă voi întoarce în Cipru, ştiu sigur vă n-o voi mai rata.
Multe salutări de la mine şi de la fostul tău coleg de liceu şi, desigur, vacanţe frumoase!
@irinad: Uau! Frumosi "bolovani"! Evident, m-am convins a nu-stiu-cata oara (daca mai era cazul), ca Ciprul trebuie "re-editat", in ceea ce ne priveste. Si, nu stiu de ce, dar zona nordica, turceasca, ma atrage cu mult mai tare decat cealalta, am simtit asta inca de cand am pasit frontiera in Nicosia! Pacat ca nu ati reusit sa vedeti si Kyrenia! Cred ca si la voi se impune un "Cipru reloaded"!
@crismis - Mă bucur că ţi-au plăcut "bolovanii mei", tu ştii că mă dau în vânt după aşa ceva, deci nu puteam rata această excursie. Doar că a fost una destul de concentrată (deşi nu părea!), cu mult inedit, multă informaţie, dar şi cu multă tristeţe (vei vedea în partea a-II-a ce a mai cuprins).
Şi, da, sunt de acord cu tine, Ciprul trebuie reiterat, aşa că trebuie avut în vedere pe viitor!
Vacanţe frumoase îţi doresc!
Felicitări pentru destinaţia aleasă şi pentru review. Încă un loc pe care l-am trecut în agenda viitoarelor mele sejururi (sper să "pot duce" în viitor atâtea propuneri).
@traian. leuca - Mulţumesc mult, felicitările sunt cu atât mai preţioase, cu cât vin de la dvs. ! Eu sunt sigură că aveţi forţa necesară (cel puţin din punct de vedere fizic) de a vă duce la îndeplinire toate destinaţiile pe care vi le propuneţi. Nu vă văd genul care se dă bătut uşor!
Referitor la faptul că am ales să "luăm pulsul" şi nordului Ciprului, era păcat să nu fi ajuns şi acolo, mai cu seamă că au devenit posibile aceste excursii opţionale, ele sunt un pas înainte privind reluarea legăturilor între nord şi sud.
Sincer, recomand tuturor, măcar pentru diversitate şi cunoaşterea unor locuri noi, vizitarea acestei zone ceva mai defavorizate!
Călătorii şi vacanţe frumoase vă doresc!
@irinad - Inițial am crezut că o să batem insula în lung și-n lat în cele 6 zile ale noastre dar la sfârșit ne-am felicitat pentru decizia de a vedea tot ce se putea în zona în care ne-am așezat lâsând restul pentru altă dată. Se pare că Cipru mai are o grămadă de surprize pentru noi. Abia aștept și eu un nou sejur acolo.
Cam triste însă unele lucruri!
@irinad - Civilizație și iar civilizație! Inedită cada din băile romane, îmi plac și imaginile cu piața de pește, mozaicurile și urmele de picturi. Felicitări pentru articol!
@Aurici - Da, aşa este chiar şi eu pot să afirm asta, chiar dacă am stat ceva mai mult. E, totuşi, destul de greu să parcurgi toată insula prin toate ungherele, de aceea cred că ar mai merge încă o tură prin frumoasa insulă!
În privinţa tristeţii, dacă vei vedea Famagusta, te va "atinge" până la lacrimi, mie aşa mi s-a întâmplat, în curând voi posta un articol referitor la acest lucru şi vei vedea ce m-a impresionat atât de tare!
Dar să revenim la lucruri mai vesele: vacanţe şi călătorii frumoase îţi doresc în continuare, nu mai e mult până în august!
@tata123 - Mulţumesc pentru vizită şi vot, domnule istoric, mă gândeam eu că trebuie să-i mai placă şi altcuiva pietroaiele antice!
Şi da, acolo în Cipru e vorba de civilizaţie peste civilizaţie, că nici nu ştii ce să vizitezi mai întâi, nici nu ştii unde să mergi mai repede în excursii, mai ales dacă eşti prima oară prin zonă! Când îţi mai place şi marea, plaja/bălăceala devine şi mai greu de administrat timpul, iar să fii eficient e o treabă dificilă, dar asta e cu totul o altă poveste!
Vacanţe plăcute în continuare!
Împreună cu continuarea sa, articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@irinad: Te rog sa ma mai ajuti cu o lamurire. Mi s-a pus pata pe Famagusta. Noi vom sta 4 zile intregi in Larnaca, am scris azi unei agentii de turism pe care am gasit-o pe net si ziceau ca e 69 euro excursia de o zi cu drum, intrare la obiective si lunch incluse. Am vazut ca tu ai luat ceva mult mai ok ca si pret. Mai am o alta oferta - cea de care iti spuneam- unde e 30 euro dar trebuie sa mergem noi cu autobuzul pana la frontiera si ne preiau de acolo. Ce ma sfatuiesti sa aleg? De inchiriat masina mi-e teama, ca astia conduc invers... Si eventual mai sugereaza-mi ceva pentru inca o zi, ca doua as vrea sa stam prin Larnaca si la plaja. Multumesc!
Si inca o intrebare: se poate trece cu CI? Sau trebuie pasaport?
@Simona Ioana: Da, prețul plătit de noi a fost mai mic, însă nu a inclus nici masa de prânz, nici intrările la obiective, însă ne-au luat din Larnaca, ne-au transportat până în Ayia Napa, și de-acolo ne-au separat în două grupuri, unul de limbă engleză, altul de limbă rusă.
Eu, în locul tău, aș încerca să mai negociez puțin în privința prețului, altfel, programul excursiei mi se pare ok, presupunând că include și Salamis, și mănăstirea Ag. Barnabas. Dacă o faci din bucăți, trebuie să ai grijă, să te sincronizezi, ai mai multă bătaie de cap. Îți spun din experiența noastră de la Kourion (sit antic pe lângă Limassol) spre care nu era mijloc de transport direct, am mers până la Limassol, apoi cu un autobuz local până acolo. Dacă aveam ceva care să ne ducă direct acolo, sau excursie, ar fi fost excelent.
Noi am avut pașapoartele cun noi pentru orice eventualitate. Tot aici pe sait am citit că unele persoane au trecut și cu CI, personal nu am încercat și nu recomand decât pașaportul pentru „a nu avea dureri de cap”.
Pentru o altă zi plină, ai putea să mergi în Nicosia sau în Ayia Napa. Depinde ce-ți dorești mai mult: dacă vrei un pic la soare (să sperăm că apa mării nu e prea rece) ai putea alege Ayia Napa, deși se pot face și croaziere pe mare de aici, și alte activități. Dacă vrei să cunoști capitala divizată, cu punctul de trecere a frontierei pietonal (Ledra) și cu două culturi diferite, poți alege Nicosia. Eu mai degrabă aș alege Nicosia, ținând cont de vreme, poate nu ar fi foarte cald.
De închiriat mașină pot să-ți spun că nici noi nu am avut curaj, deși apoi ne-a părut rău fiindcă merge, cu mai multă atenție și precauție, te descurci.
Orice ai alege, eu îți doresc să aveți vacanță minunată și să nu uiți să ne povestești cum a fost și ce ai văzut!
Se poate trece cu CI (sau Pasaport) fara probleme. Mai demult trebuiau completate niste hartiute pe care se aplica stampila dar acum s-a renuntat la ele.
@TraianS:
” Se poate trece cu CI (sau Pasaport) fara probleme.
Trecerea pe baza cărții de identitate este valabila doar pentru intrarea în Cipru de Nord din Cipru?
Eu am rezervat un sejur în Ciprul turcesc și mi-au cerut obligatoriu pașaport.
@nicole33: Daca vii prin Ercan, din cate stiu, trebuie pasaport (deoarece vrei nu vrei trebuie sa faci tranzit prin Turcia). Vamile cu Ciprul Grecesc au statut special - sunt numite Kara Kapilar (Porti Negre) - datorita situatii mai speciale dintre cele doua parti ale Ciprului.
Prin aeroportul din Ercan, oricum iti vor cere pasaport liniile de zbor turcesti. Deoarece Ciprul Turcesc nu e recunoscut decat de Turcia, nu exista zboruri directe spre el. Toate avioanele sunt obligate sa faca un touch down in Turcia. Nu sunt sigur care ar fi situatia la vama din Ercan daca le-ai arata CI. Nu am incercat.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2023 O tragedie modernă: Famagusta — scris în 22.11.23 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jan.2017 Famagusta — scris în 22.12.17 de Nicu din TIMISOARA - RECOMANDĂ
- Dec.2016 Famagusta, un loc plin de istorie mai veche sau mai nouă — scris în 12.12.16 de adrianaglogo din PITEșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2016 În Ciprul de Nord, pe tărâmul tulburătoarei Famagusta (II) — scris în 22.07.16 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Oct.2012 Famagusta - Gazimağusa — scris în 08.11.12 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ