Coreea de NORD - o tara uitata cu oameni harnici dar napastuiti / Citeva detalii despre o tara despre care stim f. putin.

Excelent acest review, care deși face referire la o perioadă veche de un sfert de secol, cred că este încă de o actualitate incredidibilă. Spun asta pentru că nu de mult am urmărit un documentar pe M6, realizat de un amator care în 2005 a făcut parte timp de o săptămână dintr-un grup de turiști francezi în Coreea de Nord. Cele văzute acolo m-au înmărmurit pur și simplu, deși după lectura celor povestite de tine, constat că un pic lucrurile s-au mai dezghețat și normalizat, cel puțin în ceea ce privește deschiderea către turismul internațional. Sau poate această deducție se potrivește anului 2005, că de atunci încoace, regimul nord-coreean a tot stârnit mânia și teama printre coloșii lumii, făcând posibilă înăsprirea relațiilor cu toți cei ce vin de peste hotarele Coreei de Nord.

Oricum, incursiunea ce ne-ai propus-o este de două ori benefică pentru noi, cititorii: o dată pentru că putem cunoaște măcar o farâmă dintr-o destinație de călătorie puțin probabilă vreodată, și în al doilea rând, pentru că putem rămâne cu conștiința trează despre ceea ce înseamnă un regim totalitar în viața unui popor.

Ai reușit să vizitezi totuși ceva demn de interes turistic? De fotografii nu te întreb, căci sigur erau interzise pentru străini la vremea aceea în Coreea de Nord!

Multumesc pentru aprecieri. Ca sa rspund direct la intrebare din putinele informatii de care am avut parte ar fi de vazut in primul rind frumuseti naturale: munti strabatuti de defileuri si multe cascade/cataracte, o flora deosebita de cea europeana, palatul poporului unde am vazut un spectacol de opera intr-o sala dotata ultramodern la acea vreme. Intrucit eram in delegatie si nu era timp de turism decit f. putin. Am vazut in phenian totusi niste pagode interesante, podurile peste Taedong sint superbe, luminatia stradala m-a impresionat multmai ales ca la noi in acea vreme se cam stingea becul la fiecare ora.

Nu cred ca s-ar putea face la ei un turism liber intrucit totul este controlat. Am facut multe diapozitive care inca nu le-am digitalizat ca sa le pot pune aici. Am putut face fotografii dar am avut surpriza sa fiu surprins fotografiind un monument reprezentind un grup de soldati cu arma in mina si un soldat de garda m-a luat la goana facindu-mi semne ca nu este voie sa-l fotografiez. Pentru ei nu exista atunci nici macar aparat de fotografiat. Putinele lor poze le erau facute gratuit de catre stat in momentul casatoriei sau la serviciu la locul de munca.

Astept momentul cind vom vorbi de o singura Coree si atunci probabil ca tehnologia sudului combinata cu harnicia lor va duce la inflorirea acestei tari ramase in urma din f. multe punte de vedere.

Din pacate nu cred ca vom vorbi prea curand de o singura Coree.

Totusi am auzit ca in ultimii ani au mai deschis si ei putin tara pentru turism, facut bineinteles prin tara prietena China. Multi mergand pentru a viziona Arirang-ul care am inteles ca-l fac saptamanal, insa la fel cum spui si tu, cladirile uriase par parasite si nu prea poti cumpara nimic de acolo.

Pun si un clip facut de Cosmin de la Cassa Loco care a fost pe acolo.

click aici

Dupa parerea mea, clar au creierele spalate si de bunavoie nu vor vrea niciodata sa se uneasca cu "dusmanul" din sud.

Am citit cu interes acest review si parca mi s-a derulat in fata ochilor in film de aventura. Constat si eu, asemeni doamnei Olaru, ca nu s-au schimbat foarte multe in aceasta tara izolata, desi au trecut 25 de ani. Poate China i-a ajutat, intr-adevar, un pic, din punctul de vedere al unui turism ...minimal. Nu cred sa ajungem prea curand ca turisti prin aceasta tara, din simplul motiv ca... nu se poate.

Ceea ce se intampla acum acolo este, insa, de-a dreptul ingrijorator. Conflictul dintre Nord si Sud a devenit o problema la nivel mondial, din pacate si, desi razboiul dintre ei s-a terminat de peste 50 de ani, conlictele nu contenesc sa apara (SUA le-a trasat granita si cei din nord nu o recunosc nici acum).

La finele anului trecut, dupa ce Coreea de Nord a atacat o insula sud-coreeana, in ciuda acordului existent intre cele doua (mai mereu incalcat), au intervenit Natiunile Unite, SUA in speta, acest "inger", chipurile, care vegheaza la pacea planetei. Interventia acolo este necesara dar, mi-ar placea sa ajungem ziua in care aceste interventii se fac dezinteresat.

Dar, atata vreme cat Coreea de Nord are fabrici pentru imbogatirea uraniului, aceasta tara va fi mult ravnita de marile puteri iar conflictul de acolo nu se va termina curand. Chiar daca nordul si sudul ar cadea, utopic vorbind, la intelegere, credeti ca nu se va gasi un stat important care sa-si bage coada si sa le tulbure apele?

Pacat de o tara cu un relief spectaculos care are multe de aratat unui turist, pacat de niste oameni care nu stiu ce este libertatea... Le doresc nord-coreenilor ca intr-o zi sa fie liberi, intr-o tara democratica si sa se foloseasca constructiv de acea democratie.

M-ati socat cu review-ul. Chiar ca dadeam de dracu!

Nu ca acum totul ar fi lapte si miere dar macar avem televizoare, ceasuri la mana, restaurante, libertatea de a ne MISCA unde vrem de cate ori vrem si cu cine vrem.

Cum sunt iubitoare de calatorii, as fi fost o moarta in viata daca nu as fi avut dreptul de a cunoaste lumea asta minunata pe care a creat-o Dumnezeu si a modelat-o omul.

Nici nu imi pot imagina ce poate fi in sufletele acelor oameni care nu au vazut mai mult decat propriul oras sau tara, o viata intreaga, si nu din initiativa proprie, ci datorita restrictiilor.

Abia acum stau si realizez ca nici AFA nu ar exista, intr-o astfel de tara comunista!!!

Eu avand acum 27 de ani, nu am apucat sa fiu prea tare socata de perioada comunismului, eram prea mica atunci pentru a realiza. Sunt socata ACUM gandindu-ma cum putea fi. Imi amintesc totusi de cozile la care stateam la lapte sau carne, cu orele.

Socant mod de viata ati descris! Sa le fie frica sa si vorbeasca cu strainii.

Mai mult decit atit! Mi-am adus aminte de episodul in care am fost primit la o firma de import-export. Exista atunci obiceiul care cred ca se practica si azi ca la o intilnire protocolara sa se faca niste cadouri simbolice. Ma pregatisem de acasa cu 2 sticle de coniac Murtfatlar (cred ca era cel mai bun la acea vreme) si niste discuri cu Gh. Zamfir. Intrucit la intilnire participa de regula si cineva de la ambasada nostra, am fost "dresat" inainte sa desfac sticlele de bautura in cadrul intilnirii caci altfel erau luate de autoritati si ei nu ar fi gustat nimic. De discuri mi s-a spus ca probabil vor fi directionate catre clubul intreprinderii intrucit nu detineau aparatura in casa. De asemnea am fost instruit sa solicit o vizita (in provincie) la producatorul respectivei marfi pentru ca in vizita trebuia sa fiu insotit de cineva de la ei si era o mare bucurie ca se deplasau in alt loc. Intradevar mi s-a parut un vis urit cit ca si in Romania situatia statea sa plesneasca in orice moment.

impresionant, fara cuvinte!

Eu am vazut un alt documentar, facut (parca) de niste cehi. Tot dupa 2000. Da' chiar nu mai tin minte pe ce program... ceva gen NatGeo, oricum...

Ei, si am mai vazut aseara filmul "Autobiografia lui Nicolae Ceausescu". Si am vazut microrezumatele celor 2 vizite ale sale la amicul Kim, precum si urmarile - Casa Poporului, 'sistematizarea' si urbanizarea Romaniei etc... Plus "circurile foamei" - in general cosmetizate ulterior in imense mall-uri.

Si mai mi-amintesc de o colega de la primul meu serviciu, prin anii '80 (sotie de militar cu grad mare, si cu ceva functie prin Marele Stat Major al armiei romane), care povestea cam aceleasi chestii in urma unei vizite facute acolo in acea vreme. Ea a stat ceva mai mult si ajunsese sa schimbe cateva vorbe cu camerista de la hotel. Si ne-a povestit despre acea femeie cum i se lauda ei ca fiul ei are ceas si bicicleta! Iar hotelurile erau construite la stilul acesta imens in scopul imprastierii cat mai mari a oaspetilor, sa fie cat mai usor de urmarit iar lor sa le fie cat mai greu sa formeze grupuri si sa stea (eventual) de vorba.

Nu cred ca ar fi reusit Ceausescu sa ne aduca pana la nivelul lor (romanii se vede clar ca nu au putut rabda nici macar o sutime din cat indura bietii coreeni), dar trebuie sa recunoastem ca a incercat...

@Dragos: Am reusit sa-mi digitalizez colectia de diapozitive facuta in urma cu multi ani si inserez impresiilor mele de calatorie si citeva imagini surprinse in Coreea anului 1986.

Din cite am vazut dupa inca 27 de ani nu s-a schimbat mai nimic aici.

@pompiliu: și bine ai făcut! Mulțumim!

V-as ruga sa-mi spuneti si mie cum ati reusit cu digitalizarea diapozitivelor, nu stiu pe nimeni sa se ocupe de asa ceva. Blestemata moda, intr-o vreme multa lume facea diapozitive, am ramas cu ele.

Am fost in 1988 ca turist doua saptamini in Coreea de Nord, am venit inapoi foarte trista, mi-era frica sa nu trebuiasca sa purtam insigna cu chipul tovarasului, cred ca s-ar fi ajuns si aici la un moment dat.

@Dragos: Asta era partial adevarat, am intilnit un grup de unguri pe munte cu care unii au socializat, erau doi unguri in grupul nostru. Eu le-am cerut doua prajituri cu mac, ghida noastra din Bucuresti nu mai mincase asa ceva. Ne-au dat, oameni civilizati. Aveau un ghid coreean care vorbea limba maghiara foarte bine, le explica amanuntit ce vedeau, nu stiu unde se perfectionase.

@evrika22: ai încercat la laboratoarele astea foto noi (gen FUJI etc.) ?

@Dragos: Nu, eu nu stau in Bucuresti.

@pompiliu: ati stat la hotel Koryo, orice strain se putea plimba cu liftul, se putea vizita, eu am mers si la toaleta. Noi am stat mai modest, recunosc.

@evrika22: Pentru digitalizarea diapozitivelor se foloseste un mic scaner. Din pacate nu stiu daca la noi s-au adus... eu l-am luat de pe Ebay, daca dati ocautare la "Dia Scaner"puteti gasi cred si pe la noi pe site-ri gen Okazii. Costa in jur de 3-400 lei. Dupa ce mi-am facut treaba eu l-am revindut. Seara buna.

@pompiliu: Multumesc de informatie, am sa caut si eu. Nu se gaseste la noi in tara scanner pt. diapozitive.