Tune Paddington, Londra - un hotel foarte bun

TIPĂREȘTE

Vreti sa stati 6 zile in centrul Londrei, sa dormiti la un hotel bun la doi pasi de Buckingham, sa cutreierati la pas magazinele de pe Oxfort Street si sa vizitati o multime de obiective turistice fara sa cheltuiti salariul pe un an?! Luati un bilet de avion cu 3 luni inainte cu 90 euro si faceti din timp o rezervare la hotel Tune Paddington cu 110 euro/zi/cam dbl. Veti vizita cu placere si cu cheltuieli minime un oras care chiar trebuie vazut. Si daca luati aminte la amanuntele de mai jos, o sa evitati surprizele neplacute si o sa va simtiti minunat

Asadar, daca gasiti bilete de avion cu 80 euro la Blue Air, nu va infigeti repede sa le luati, cum am facut noi, pentru ca gasiti oferte cu 90 euro la Tarom tot cu toate taxele incluse. Si daca cugetati ca nu e mare diferenta luati de cititi.

Blue Air-ul aterizeaza pe Luton adica la 74 KM de Londra. Transferul la Londra costa 22 lire/pers cu autocarele National Expres si tot cam pe acolo se invart preturile si la Green Line. Sunt cele doua linii rapide cu care ajungeti in oras in cca o ora si jumatate. Daca cumparati biletele on line cu minim 3 zile inainte, costa 16 lire/pers.

Dar diferenta intre zborul cu Tarom si cel cu low cost nu consta numai in acesti 44 euro. Mai este loc si pentru timp pierdut si neuroni coafati cret marunt-stil afro. Lutonul este deservit de angajati lenesi - (editat by wm). Daca ar avea angajatii din Otopeni o asemenea atitudine, ar zbura imediat. Fara avioane. Astfel, la sosire am pierdut cursa la autocar (si pe bilet scria ca este foarte posibil sa platim o diferenta de pret pt alta cursa) datorita faptului ca bagajele noastre erau descarcate alene, unul cate unul de cativa angajati buzati. Si uite-asa, alene, in oftaturile resemnate ale romanasilor cuminti si civilizati, acestea. au sosit pe banda transportoare dupa o ora si jumatate de la aterizare. Si mirarea este si mai mare, avand in vedere ca nu mai era nici o alta cursa sosita in aeroportul ala ceva mai mare decat o spalatorie de tiruri, iar avionul era parcat la 50 m de intrare… Si daca la momentul sosirii n-am generalizat prima impresie, ci pur si simplu am luat-o ca pe o disfunctionalitate intamplatoare, la plecare ne-am lamurit cu totii si am avut si confirmarea oficiala. Am fost imbarcati in avion la ora cuvenita, infipti bine in scaunele alea infernal de inghesuite si asa am stat o ora intreaga nemiscati pentru incarcarea unor colete in cala avionului de catre cativa angajati apartinand aceluiasi arhetip uman buzat si fara nici o grija. Pur si simplu radeau, se jucau si in timp ce unul se caznea sa incarce chestiile alea, alti 3,4 se distrau pe seama lui… Noi ne tot uitam prin hublouri la ei si cand a inceput lumea sa vocifereze, capitanul a prins a vorbi: “Va rugam sa ne scuzati pentru intarziere, dar cei de la sol nu sunt gata cu bagajele”. I-auzi! Pai cand am sosit noaptea tarziu in Otopeni, desi sosisera si alte curse iar cursa noastra low cost a parcat in fundul curtii (avioanele astea sarantoace au pureci), bagajele au ajuns odata cu noi la banda transportoare si intr-un sfert de ora eram afara.

Asadar, Taromul te lasa pe Heathrow, de unde iei frumos metroul si astfel transferul este inclus in abonamentul pt transportul in comun (Oyster Card) pe care oricum il faci pentru o saptamana. Platesti doar diferenta pt zona 3 si 4 la o singura calatorie.

Tarom mai inseamna si bagaj la cala inclus in pret. Noi am platit la Blue Air inca 36 euro pentru un bagaj la cala, iar pe cele de mana te obligau sa le verifici in suporturile lor standard (45/55/15). Sa vedeti ce le mai rupeau saracii oameni rotile la trolere pentru cativa centimetri. Low cost poate pentru firma, nu pentru pasageri, pe pasageri ii costa ca i-au ales.

In timp ce Tarom ofera o gustare si o cafea sau un suc, Blue Air vinde eugenia Dobrogea cu-2.5 lire, Cappy mic cu 4 lire si o cafea din pliculete instant cu 4.5 lire… De fapt, baietii fac bani la greu cu preturi de lux si numai in mintea noastra aceasta cursa este ieftina. Low cost este in schimb profesionalismul insotitoarelor de bord. La intoarcere, au reusit sa indigneze calatorii nelasand oamenii sa foloseasca toaleta din fata. Cand insa au trimis-o si pe o bunicuta, -care abia se misca- sa strabata tot coridorul inapoi la toaletele din spate, cativa pasageri din fata le-au apostrofat. Dar au tras perdeaua si si-au vazut mai departe de despuricat. Caci nu erau coborate din copaci, darmite instruite. Stewardezele erau pe vremuri fete cu clasa, un adevarat standard de rafinament si eleganta. Se pare ca ori scoala de stewardeze s-a ratacit in tranzitie, ori Blue Airul recruteaza personal cu scoala de ospatari.

In concluzie: 44 lire- transfer, 36 euro- un bagaj cala, 10 lire- 2 cafele si multe ore intregi pierdute cu drumul si asteptarea, aceasta este diferenta.

Tune Padington Hotel este un hotel nu foarte mare, are 4 etaje, este renovat recent si foarte curat. Camera are dimensiuni acceptabile iar holul, desi cam ingust, de 1,2 m este lung de vreo 4 m, deci nu dormi cu fundu’-n usa cum am citit despre multe hoteluri londoneze centrale la acelasi pret, unde deschizi usa si trebuie sa te arunci in pat ca sa poti s-o inchizi dupa tine. Baia este mica dar foarte bine gandita, si frumos aranjata. Enervant este dusul caci este incastrat in perete sus si de cate ori faci baie, te uzi fleasca si la par. Casti nu au, dar au feon.

Pentru hainute sunt prevazute 2 cuiere pe hol, si nu exista dulap, ci numai seif. Mobilierul este nou, televizorul la fel, patul foarte confortabil, lenjeria impecabila, si ceea ce este cel mai important, miroase frumos, a curat si a proaspat. Un mare minus –lipsa frigider.

Trebuie sa mentionez ca agentia care mi-a facut rezervarea, a solicitat in mod expres, prin e-mail, camera cu fereastra. Presupun asadar ca au si camere fara fereastra. Deci la rezervare, specificati in mod expres: camera cu fereastra si cereti confirmare scrisa, cu care sa descindeti la receptie. Acolo o sa intalniti angajati foarte tineri care te privesc cu fata lui Mr Bean cand le spui ca vrei camera cu fereastra. De ce? Nu stiu. Dar, dupa ce s-au uitat unu la altul si apoi la scrisoare si apoi la noi si apoi iar unu la altul si iar la scrisoare, ne-au dat asa cum am cerut. Mi-au lasat impresia ca daca nu este specificata fereastra din start este posibil sa va enervati. Si mai bine evitati si astfel va fi totul ok.

Si ca sa nu aveti si alte surprize, e bine sa stiti dinainte:

• Depozitarea bagajelor pana la check-in, care este la ora 15 este oferita contra cost.

• Pentru check-in mai devreme se plateste fiecare ora in avans.

• Curatenia in camera se face la 3 zile dar cine doreste mai des poate solicita contra cost.

• Wi-fi-ul este contra cost. La fel si adaptorul pentru priza. Inchiriatul unui adaptor face cat costul sau, asa ca mai bine cumparati de acasa sau de la magazinele lor cu suveniruri...

- Am pozat pliantul cu tarifele pt toate optiunile suplimentare disponibile. Le gasiti in fotografie.

Insa pentru Tune Paddington Hotel cel mai mare avantaj este pozitia. Situat intre cele doua celebre parcuri londoneze Hyde Park si Regent’s Park, in coltul bazinului Paddington, aproape de intersectia Edgware Road cu Marylebone, la 20 min de mers pe jos de Marble Arch si 3 min de gara Paddington, hotelul are o pozitie minunata din toate punctele de vedere: si logistic si turistic si financiar.

-Zona este plina de magazine si restaurante unde gasesti totul mult mai ieftin, desi ne aflam la cateva sute de metri de Oxford Street.

-Buckingham Palace este la o aruncatura de bat, la fel si cele mai frumoase muzee: Natural History Museum, Science Museum, Victoria &Albert, British Museum si London Museum. La fel si Big Ben, Westminster, London Eye si minunatul magazin-muzeu. Harrods. Insa am sa povestesc despre ele si despre altele care nu sunt neaparat in zona, la sectiunea de calatorii, sa nu ma mai certe webmaster :)) Atat spun: sunt gratuite :))

-Stradutele din cartier sunt tipic englezesti si este o placere sa le descoperi frumusetea pe rand, venind spre casa. Numai Edgware Rd. are un cu totul alt specific, dar e interesant sa-l descoperiti singuri la fata locului.

-Statia curselor National Express si Green Line care fac legatura cu aeroportul si cu restul tarii este la 5 min de hotel cu orice autobuz (doua statii) sau la 20 min de mers pe jos.

-In apropierea hotelului sunt 3 statii de metrou la cca 3 min de mers, de unde ai de ales din multitudinea de linii, astfel incat ajungi pe cel mai scurt drum la destinatie si nici n-apuci sa te benoclezi si tu ca taranu la toti englezii aceia negrii, galbeni, pamantii sau in burca. Noi de obicei luam metroul dimineata si ajungeam cat ai bate din palme intr-una din marginile orasului, de unde ne intorceam pe jos in zigzag, cotrobaind toate cotloanele si bifand obiectivele care ne ieseau in cale. Asa am descoperit plini de incantare multe minunatii netrecute in ghiduri.

Cel mai avantajos abonament pentru bantuit prin Londra este Oyster Cardul. Optiunea Off peak (valabil dupa ora 9.30 dimineata), timp de 7 zile, pt zona 1-2, costa 32 lire/ pers. Insa, trebuie sa stiti un amanunt: atunci cand il achizitionezi, scoti din buzunar 37 lire, 5 lire reprezentand un depozit pe care ti-l restituie la returnarea cardului. Trebuie insa sa ochiti dinainte o statie care are casierii, caci nu toate au, iar la plecare puteti fi in criza de timp. Noi la plecare am coborat in statia Bond Street sa ne recuperam depozitele dar nu era nici o casierie deschisa si ne-am adresat unui angajat englez sadea: blonziu, teapan si cu accent, intrebandu-l de unde ne ridicam banii. Shakespeare in uniforma, harsti, ne ia cardurile, le vara intr-un automat si ne arata ca avem 0 lire in cont si ne asigura ca nu mai avem nimic de recuperat. Drep urmare cica sa le lasam la el. Noi harsti, i le tragem cam cu forta din mana si ii spunem ca le pastram ca amintire. Mai sa fie! Asta vrea sa fraiereasca romani, bre?! Pai romanu’ gandeste repede si exhaustiv, neicusorule, ca l-a fortat istoria. Uite-asa de curiozitate, am mai mers o statie iar la Marble Arch, bineinteles ca am recuperat depozitele de la casierie, asa cum stiam de pe net. Ne-a amuzat onorabilul. :))

Cu Oyster Card-ul puteti calatorii cu orice mijloc de transport in comun, in interiorul zonelor pt care ati optat. Mai toate obiectivele turistice sunt in zona 1 si 2, in celelalte zone nu sunt prea multe de vazut. Cardul se valideaza la metrou atat la intrare cat si la iesire, iar in autobuze numai la urcare. Autobuzele opresc in statii numai daca faci cu mana, in caz contrar te uiti lung dupa ele, caci nu opresc chiar daca stai in statie. Iar cand esti in autobuz, daca vrei sa cobori la urmatoarea, trebuie sa anunti soferul apasand pe buton, altfel mergi mult si bine. Transportul public este foarte, foarte, efficient, nu ai nevoie de taxi. Autobuzele supraetajate sunt chiar foarte placute pentru vizitat orasul.

Am strabatut toate zonele Londrei la pas si am descoperit specificul fiecarui cartier. Dar zona de vest a orasului ramane cea mai buna pentru cazare. Acces rapid, aglomeratie acceptabila, obiective turistice in apropiere, cale facila de iesire din oras si in acelasi timp foarte aproape de centru. Daca ar fi sa mai merg odata la Londra, in deplina cunostinta de cauza as alege acelasi hotel sau unul asemanator dar in aceiasi zona a orasului.

---

VIZUALIZĂRI: 2864 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI