Pe-un picior de rai într-o fermă din Cornwall

TIPĂREȘTE

Pentru ultima noapte în Cornwall am ales să dormim la o fermă, din dorinţa de a avea în palmares mai toate oportunităţile de cazare oferite de mirifica zonă.

Am ales Treghatherall Lodge situată în Tregatherall Farm, o proprietate a unui fermier din Boscastle. Iar alegerea a fost una foarte reuşită!

Ghidaţi în alegere şi de impresiile postate de alţi turişti trecuţi pe acolo dar şi de itinerariul avut de parcurs, sincer nu ne-am aşteptat să ne simţim aşa bine în casa fermierului.

Proprietatea acestuia este poziţionată excelent pe un deal molcolm, având de jur împrejur privelişti cu păşuni memorabil de verzi pe care pasc nestingherite vitele.

Cum ajungi în fermă, pe partea dreaptă se află o casă veche dar îngrijită iar în continuare o şură şi un garaj pentru tractoare şi unelte agricole.

Cam în dreptul celui din urmă acaret virezi uşor stânga pentru a intra în parcarea acoperită cu pietriş din faţa unităţii de cazare. Ridicată pe două niveluri, cu o faţadă din piatră perfect întreţinută ce deja te face să jubilezi pentru alegerea făcută, clădirea are dispuse la parter camerele de oaspeţi iar la etaj sala de servit micul dejun, o mică bucătărie şi un living foarte luminos şi primitor, dotat cu o puzderie de cărţi, pliante turistice şi jocuri de societate menite a face cât mai plăcută şederea aici.

Cazare în excelente condiţii, atâta doar că Adriana cere de acasă şi i se reţine o cameră single, lucru observat de abia când folosim rezervarea pentru a seta coordonatele destinaţiei.

Surprins a rămas şi proprietarul să ne vadă pe amândoi, dar până la urmă s-a rezolvat, atâta doar că ne-a oferit o cameră twin şi nu una matrimonială, cu un supliment de plată pentru adaosul uman reprezentat de mine. Dar a ţinut de vreo 2 ori să ne amintească de greşeala noastră. Cârtitorul!!

Ghemuit cumva, dormeam şi în Polo. Nu visam eu Ilene Cosânzene, dar aveam alternativă de era să nu fiu primit în casă...

Camera arată excelent, zugrăvită toată în alb, cu dulapuri albe şi uşi aşijderea având doar ramele cafenii şi cu un pat foarte confortabil în care am dormit fără vise. La capătul patului se aflau câte o veioză şi o noptieră, de asemenea albă, dar cu blatul de deasupra în aceeaşi culoare cafenie amintită.

Pe o poliţă aşezată în colţul camerei se aflau sticle de apă, un fierbător şi pliculeţe de cafea şi ceai.

Deasupra patului era prins pe perete un tablou simplu dar pictat în culori deschise destul de vii, iar pe peretele cu fereastră atârna un tablou de dimensiuni reduse predominant colorat în alb şi cu rame înguste, bineînţeles, cafenii.

Pe peretele opus geamului se afla baia. Una dotată cu cele necesare unei cazări de scurtă durată, toată albă şi cu obiectele sanitare de aceeaşi culoare, strălucea de curăţenie.

Un element doar de decor pentru noi, televizorul tip LED sunt sigur că oferea accesul la informaţii, filme şi muzică.

Wi-fi-ul funcţiona la parametrii care nu suportă niciun reproş.

Dimineaţa ne trezim, servim un mic dejun foarte bogat şi gustos alcătuit după tradiţionala reţetă a english breakfastului apoi ne facem siesta cam vreo oră aşezaţi comod în fotoliile de pe terasă, în bătaia razelor de soare, în imediata apropiere a locului de joacă pentru cei mici...

Ne aflăm în mijlocul naturii, departe de orice altă aşezare umană iar oriunde ţi-ai roti privirea nu vezi decât verde sau animale păscând sau dormitând pe covorul natural imens teşut în respectiva nuanţă.

Întretăieri de drumuri înguste şi proprietăţi funciare mărginite de garduri vii sau din piatră, toate acestea au darul de a mă întoarce în timp, la pagini citite sau cadre de film cu referire la pitorescul regiunii.

Deşi îmi folosesc imaginaţia tot timpul când citesc, având în minte derularea acţiunii în spaţiul descris de autor, de data asta realitatea depăşeşte imaginaţia. E mai frumos şi mai plăcut decât îmi puteam închipui!

Iar unitatea îşi merită calificativul de “excepţional”, cele 4 stele şi scorul de 9,6 cu menţiunea că gazdele foarte primitoare – dar fără a fi linguşitoare – sunt demne de toată stima şi lauda. Preţul de 55,50 lire pentru o cameră single cu mic dejun pare rezonabil raportat la ce ţi se oferă (nu mai ţin minte cât am plătit suplimentar).

Poţi lenevi o zi întreagă pe terasă, numai că noi avem program şi astăzi, drept pentru care după vreo oră de stat cu burta la soare într-o linişte spartă doar de zumzetul gâzelor sau ciorovăiala amicală a unor păsărele, ne luăm rămas bun de la amfitrioni cu mulţumirea şi satisfacţia petrecerii unor clipe de tihnă memorabilă.

Ne-am simţit atât de bine şi am fost atât de rupţi de tot ce se întâmpla în lume încât, efectiv, am uitat să facem poze!! Şi ce rău mi-a părut când mi-am dat seama...

---

VIZUALIZĂRI: 380 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI