Pe un colţ de plai / pe o fărâma de rai

TIPĂREȘTE

După o zi minunată ce ne-a dus în locuri splendide, căutăm să ajungem la cazare undeva în apropierea oceanului. Nu chiar spre mal ci puţin mai spre interior identificasem o cameră pusă la dispoziţie de proprietarii care îşi aveau domiciliu în aceeaşi casă.

Cu vreo două săptămâni mai înainte ne informaseră că nu vor fi prezenţi la momentul sosirii noastre dar ne vor aştepta prietenii lor. Prin acelaşi mail ne puseseră la dispoziţie indicaţii de acces precum şi unele detalii de lămurire şi ajutor referitoare la regulile casei.

GPS-ul setat pe adresa din rezervare ne conduce cu exactitate la locaţie, acolo unde dăm de o linişte deplină când ajungem pe întuneric şi pe o ploaie sâcâitoare. 

Imediat cum oprim maşina pe pietrişul ud, un bec gălbui luminează o fereastră iar până să ajung eu la clopoţelul din stânga uşii de la intrare aceasta se deschide şi doi bătrânei se ivesc în prag.

Chipuri blânde şi luminoase, se interesează de condiţiile de drum şi de starea noastră apoi doamna ne conduce spre partea din casă rezervată nouă şi situată în stânga intrării principale, cu uşă direct din curte.

Când scriu “partea din casă” mă refer la 5 încăperi cu destinaţii diverse plus terasa pe care ajungi ieşind din dormitor.

În ordinea accesului, prima e bucătăria modelată cumva pe lungime, pe partea dreaptă cu cele necesare gătitului şi curăţeniei ce îi urmează iar pe stânga fiind poziţionată o masa îngustă, pentru două persoane, şi scaunele aferente.

Inventarul din dreapta se compunea din cuptor cu microunde, maşină de spălat, chiuveta poziţionată sub geam, frigider de mici dimensiuni cât să încapă sub blat, un bufet pentru tacâmuri şi veselă plus un altul în care găseşti cam din toate cele necesare condimentării mâncărurilor: ierburi, muştar, ulei, oţet şi altele asemenea.

Următoarea încăpere era holul lung de vreo 5 metri din care dădeai în toate celelalte spaţii. Unul pe stânga alocat nevoilor fiziologice curente şi altul pe dreapta, cu destinaţia de baie în care să pătrunzi după ce ieşi din cel menţionat mai înainte sau când intenţionezi să intri sub duş.

Ca şi caracteristici principale aş prezenta-o ca destul de spaţioasă şi elegantă prin tonul cromatic deschis de alb cu bej al majorităţii echipamentelor din interior. 

În capătul holului se afla dormitorul care ne-a aşteptat încălzit şi cu o mochetă foarte moale la păşit, aspect care a contribuit semnificativ la calificativul de “confortabil” acordat de îndată cum am intrat.

Pe doi pereţi ai încăperii se aflau încastrate ferestre cu draperii lungi şi groase pe care le-am tras înainte de a ne pune la culcare şi care, dimineaţă, la mişcarea inversă vor avea un impact copleşitor asupra mea.

Un pat dublu în care am tras un somn odihnitor, două fotolii de piele, tot atâtea noptiere cu veioze, un suport pentru valiză şi o masă cu scaun completau ceea ce de obicei se cheamă “mobilă şi furnituri” .

Oglinda şi televizorul făceau pur şi simplu decoraţie sau figuraţie pentru noi, ca şi în alte atâtea locuri.

Dau timpul cu vreo 8 ore înainte - nu ştiu ce am visat pentru a vă povesti şi asta – astfel încât de dimineaţă mă trezesc în semiîntunericul asigurat de perdele şi mă gâdilă plăcut în urechi ciripitul păsărilor.

Eliberez de textile geamul mare şi mai să cad înapoi în pat după ce pe gură îmi scapă un “Woww!” atât de uimit şi convingător încât pe loc îi trece somnoreala şi Adrianei din moment ce mi se alătură în fereastră.

Afară ni se înfăţişează o grădină ce nu poate fi descrisă de epitele cunoscute de mine. Nu am habar cum o fi arătând Grădina Edenului dar cu certitudine fărâme de paradis au căzut şi dincolo de geamul nostru.

Un gazon impecabil pe care un iepure ieşit agale la plimbare se lungea de lângă trotuar şi până la gardul viu plombat cu flori multicolore dintr-o grămadă de specii.

Celelalte laturi ale dreptunghiului pe care îţi venea să păşeşti desculţ pentru a simţi roua sub tălpi se prezentau precum mostre ale îndemânării peisagistului care s-a ocupat de amenajare.

Ronduri, rondeluri şi ronduleţe de alte şi alte flori ori plante decorative întâlneai oriunde îţi aruncai privirea, o cascadă de plăceri vizuale alături de care nu poţi rămâne fără a te minuna minute în şir.

Un lac mic cu peştişori portocalii, o căsuţă mică ce adăpostea unelte de artizanat ale proprietăresei, copaci cu frunze vişinii, verzi ori albe - sub craca unuia fiind amenajat un leagăn -, poteci şi culoare de plimbare prin tot acest domeniu floral te fac să priveşti cu jind la ceas şi să te iei de cap odată cu apropierea orei de check-out.

Sunteţi conştienţi, cred, că am tândălit peste aceasta, de vreme ce minute bune ne-am plimbat prin livada de avocado, jupânul casei deţinând şi aşa ceva, o premieră de care s-au bucurat privirile noastre.

Cele care, de pe un deluşor situat deasupra livezii, observă dincolo de crengile acestora apele calme ale Pacificului în care se scăldau razele soarelui.

Cum să pleci de acolo? Chiar aşa, fără a mai da o roată printre flori şi a-ţi întipări în simţuri miresmele lor?

Aş mai fi detaliat cu niscaiva impresii şi descrieri, însă de mă mai lungesc mult nu apuc să mă aranjez pentru Revelion…

Până să scriu acest articol am considerat Casa Sandrei - vezi impresii - ca fiind cea mai frumoasă cazare avută în concediile noastre, fiind impresionaţi de aerul aristocratic al ei precum şi de grădini.

Dacă aici interiorul nu poate fi comparat cu cel din Marea Britanie, grădina o detronează pe cea a Sandrei, astfel încât titlul articolului vine de la sine.

Vă urez să aveţi un an 2025 cu sănătate, cu împliniri şi dacă aveţi ocazia să umblaţi pe undeva, bucuraţi-vă de locurile respective!

La mulţi ani!

---

VIZUALIZĂRI: 169 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI