Prima cazare in Istanbul, nu si cea mai fericita experienta

TIPĂREȘTE

Pornind de la ideea ca ne vom petrece concediul de vară în Bodrum și dorind să călătorim intr-acolo și înapoi cu mașina, am luat, desigur, în calcul și două cazări intermediare, una la dus, alta la întors.

Astăzi voi vorbi despre cazarea intermediară din Istanbul, pe care am avut-o la finalul concediului, respectiv voi detalia pe scurt cum ne-am simțit la Taksim Orange Mansion Residence.

Ca sa lămuresc din start niste aspecte, atunci când am făcut cazarea, am ținut cont de cateva criterii, nu neaparat intr-o anumita ordine: zona, prețul cazării, notare, vecinătate fața de zona Piața Taksim, despre care citisem ca ar fi celebra în orașul vechi.

Am rezervat pentru două nopți o cameră twin deluxe, cu două paturi duble, pentru a putea incapea lejer toți patru, zona era cea căutată, pretul era bun, nota pe b------ era peste 8-8,4 și era la 5 minute de mers pe jos de Piața Taksim (efectiv faceam cațiva pași, traversam un bulevard și eram pe strada Istiklal).

Când am căutat cazare, la această unitate mai erau libere doar două camere. Le-am rezervat, apoi am încercat să găsim cazări apropiate și pentru restul grupului.

După rezervare ne-am relaxat știind că le-am pregătit pe toate și așteptam să vină concediu. Cu vreo două luni înainte de cazarea efectivă, am observat că unitatea dispăruse de pe site-ul de rezervări. Era timp să facem o nouă rezervare, însă prețurile o luaseră razna, pentru ca deja era 17 iunie și vacanța începea cam pentru toată lumea. Contactându-i, am aflat că rezervarea este validă. Până să ajungem la fața locului, am tot avut rezerve cu privire la seriozitatea reprezentanților cazării.

În data de 16 august am plecat din Bodrum pe la ora 9:15 și am ajuns în Istanbul, la cazare, la ora 17:20. Apropiindu-ne de unitatea de cazare, care se autointitula hotel, am trait șocul șocurilor, văzând în ce zonă este localizat. Eram la cateva străzi, în momentul în care am început să urcăm cu mașina pe străduțele înguste, tip alei. Zona ne-a dat fiori reci pe șira spinării, eram într-o favelă cum vedeam în telenovela” Rosalinda” sau” Maria la del barrio” . O mahala. Cladiri insalubre, oameni care dormeau afară, pe jos, în fața clădirilor, culmi de rufe intinse între clădiri, gunoaie aruncate pe stradă, dărâmături/ruine, la parter de bloc spații comerciale mizerabile tip aprozar/magazin mixt, totul negru, gri, crem murdar. Celor care nu stiu zona (și nici nu le doresc s-o cunoască) e vorba de un deal care pornește în spatele unei benzinării și parcurgerea traseului în trepte, e direct proporțională cu urcarea socială a locatarilor și gradul lor de bunăstare. La bază se află cei care dorm pe jos, iar în top, la bulevardul Tarlabași, se află hotelul Canopy by Hilton Istanbul Taksim.

Cazarea noastră se afla în randul 2 de la bulevard, deci eram oarecum aproape de top... Tot urcând, impresia generală se mai îmbunătățise, clădirile începuseră sa iși mai schimbe culorile, griul făcând loc albului. Nu conta zugrăveala, când te înconjura mizeria străzilor. Afară mirosea a ghenă, a pepene înăcrit și a mizerie de animale.

Ajunși în fața clădirii unde se afla apartamentul pe care îl rezervasem, nu pot spune că am rămas dezamăgită de exterior, arăta foarte bine, comparativ cu vecinătatea, era proaspăt zugrăvită și îngrijită. Ne-a întâmpinat persoana responsabila cu check-in-ul, foarte serviabilă, bună vorbitoare de limba engleză și ne-a însoțit la ultimul etaj, pentru a ne arăta apartamentul. Clădirea, în sine, era destul de îngrămădită, casa scării tip spirală și slab iluminată ne-a cam dat de furcă la urcarea bagajelor. La parter era biroul personalului și un hol.

Ajunși în apartament, am constatat că nu avea 2 paturi matrimoniale (nici n-ar fi încăput), ci un pat matrimonial și unul single. Dorind lămuriri, am fost lăsați în asteptare, cat timp responsabilul a vorbit la telefon cu managerul. Precizez că aceste funcții sunt overrated, la bază cei doi fiind 2 băieți simpli, probabil descurcăreți, iar conversația a fost probabil ceva de genul:„-Frate au venit ăștia și întreabă de ce n-are camera 2 paturi, cum facem să nu plece? -Bă, dă-le un pat extensibil și zâmbește-le mult!” ... Așa ne-am procopsit cu un pat extensibil, pe care l-am refuzat, că dacă il mai intindeam și pe acela, țineam valizele pe balcon și pescărușii s-ar fi îmbrăcat cu rochiile mele.

La o primă vedere, apartamentul cuprindea un dormitor mic, o bucătărie mică și o baie cu duș. Am verificat dacă curge apa rece/calda (instalatie tip instant), am căutat paturile de ploșnițe, am pornit AC-ul, am urcat bagajele și am așteptat să vină și următorii. În timpul așteptării, am transmis locația, să știe unde să vină și îndemnul clar „nu vă speriați de cartier!” . Am făcut un duș, ne-am schimbat și eram gata de ieșit în Piața Taksim. Băiatul de la „recepție” ne-a fost de mare ajutor cu sugestii privind atracțiile turistice din zona, indicații pe unde să o luăm pentru a ajunge mai rapid pe strada Isiklal etc.

Nota mare dată serviciilor generale ale unității, se datorează exclusiv băiatului de la recepție, era genul de om bun la toate, pe deasupra știa engeză și avea și dorință de a ajuta. Noi eram deja cazați, au venit și prietenii care închiriaseră alt apartament în aceeași clădire, însă câțiva dintre prieteni au constatat cu stupoare că nu se pot caza, unitatea lor de cazare fiind efectiv închisă. Am cerut ajutorul băiatului nostru și am mai primit spre închiriere un al treilea apartament în aceeași locatie pentru un cuplu care ne însoțea. Ar fi reușit să cazeze și pe restul, într-o cladire de vizavi, dacă grupul ar fi avut suficientă răbdare să aștepte pregătirea camerelor, dar n-a avut.

Condiții de cazare - În apartamentul nostru, paturile erau foarte confortabile, înalte, cu saltele bune, aerul condiționat făcea față temperaturilor de august, am avut lenjerii curate, albe, imaculate, prosoapele au fost așa și așa și cam atatea aspecte pozitive. Printre cele negative, care pentru mine contează foarte mult și care m-au obligat să ofer o notă scăzută pe această categorie, ar fi: nu au respectat cele scrise pe site și cele găsite la fața locului, în ceea ce privește paturile, am fost nevoiți să ne îngrămădim 3 în patul matrimonial, vară fiind; toaleta era murdară, am spălat singură colacul cu domestos, la fel și zona de duș, am igienizat-o puțin, am spălat inainte și chiuveta și oglinda; baia se inunda, sifonul era mizerabil, dând pe afară resturi de spumă încleiată; bucătăria nu prezenta încredere, n-am folosit-o; când ne-am întors din oraș am fost nevoiți să ne spălăm cu apă rece, rece, cu siguranță în lipsa noastră veniseră și facuseră ceva la baterie/instant pentru că mergea doar pipa, nu și dușul, care era singurul conectat la instant; în timpul nopții am auzit un zgomot de rozătoare în cameră, undeva pe sub paturi, asta mi-a dat o stare de greață teribilă și a doua zi am făcut tot posibilul să nu mai călcăm până seara tarziu la cazare.

Locație, Împrejurimi - Locație foarte apropiată de Piața Taksim (5 minute de mers pe jos). Strada Istiklal, pietonală, foarte frecventată de turiști, unde se poate servi masa și face cumpărături (suveniruri, imbrăcăminte/incălțăminte, accesorii, dulciuri tradiționale). Cazarea este situată într-un cartier tip mahala, localitățile cele mai defavorizate din România stau mai bine decât buricul Istanbulului. Parcarea privată, pe care am plătit-o cu 10E/zi era de fapt un teren de pe suprafața căruia se dărâmase o casă, era în rampă, nu era un spațiu amenajat, ci deținut de cineva care a intrevăzut o oportunitate de afacere. Aspectul magazinelor de pe stradă lasă de dorit. Aici trebuie să introduc o istorisire, cu riscul că se va lungi articolul. De la cazare, în partea stângă cum ieșeam, în colțul străzii, pe unde o puteam lua spre piața Taksim, era un demisol în care câțiva localnici se ocupau de niște midii/stridii. O încăpere infectă în care se spălau și probabil pregăteau/găteau aceste delicatese. Afară, direct pe trotuar, vara, la temperaturi de 29-30 de grade la ora 8 seara, stăteau saci cu midii, dintr-aceia roșii, ca la sacii de cartofi... Mai înspre strada Istiklal, un domn vindea stridii pe o măsuță pliabila, la 30 grade celsius, fără un minim de condiții și igienă. În septembrie, după revenirea acasă, am auzit o știre cum că o familie de 4 membri, de origine germană, au suferit o toxiinfecție alimentară gravă și au murit în noiembrie 2025. Se pare că nu au murit de la toxiinfecția alimentară ci, de la o fumigație cu pesticide, în interiorul hotelului lor, dar până să se termine ancheta, m-am tot gândit la demisolul infect și la cat de naivi sunt unii turiștii, să consume alimente manevrate necorespunzător.

Distracție și relaxare - Relaxare n-am avut la cazare, stăteam mereu cu mâinile flexate să nu mă ating de ceva. Mediul acela nu era sigur pentru mine. Distractia ne-am asigurat-o în Istanbul, ne-am plimbat cu tramvaiul retro pe strada Istiklal, am vizitat acvariul, am făcut 2 plimbări cu vaporul pe Bosfor, una fiind pe înserat. Ne-am relaxat la o cafea la terasa restaurantului Taksim Sutis (am scris aici), pe puntea vapoarelor, pe Podul Galata, uitându-ne la pescari.

Cele 2 nopți de cazare au trecut, dis de dimineață am strans bagajul, ceilalti 3 ai mei s-au dus la mașină, eu rămânând să arunc o ultimă privire în apartament. Când am plecat, la 10 metri de ușa clădirii m-am pomenit cu o pungă de gunoi aruncată de la etaj, care efectiv a căzut la picioarele mele. Mi-ar fi putut cădea în cap.

Am vrut orașul vechi, asta am primit. Am vrut o cazare la un preț accesibil, n-am știut că în centrul Istanbulului există zone ca aceasta.

Recenzia nu are rolul de a ma plange de condiții sau de a-mi pune cenușă-n cap ca am ales greșit, ci pentru ca am observat că pe unele platforme încă mai este disponibilă și cine se va mai caza aici, măcar să fie informat și să știe la ce să se aștepte.

Cu siguranță, cunoscătorii vor replica la articol că exista cazari fabuloase și că nu am ales potrivit. Am văzut și noi hoteluri impresionante (Raddison, Novotel, Ramada) în drum spre acvariu și poate altă dată vom face altă alegere, dar nu despre aste este vorba, ci despre ce a trecut deja. Slavă Domnului!

Da! M-aș întoarce oricând în furnicarul de pe strada Istiklal, mai mult îmi place să fiu înconjurată de lume, decât să stau stingheră în zona resorturilor amintite, însă nu m-aș mai caza vreodată la un apartament ca Taksim Orange Mansion Resort. Am tras învățăminte și acum cand caut cazări, activez harta prin satelit și street view când este disponibil. Așa poți vedea cum este și vecinătatea.

Am făcut și câteva poze, puteam să fac mult mai multe, dar eram în stare de șoc, iar drumul cu mașina pe străduțele înguste și în rampă nu mă ajutau.

Ne dorim să mai ajungem în Istanbul, dacă aveți recomandări, le accept cu plăcere.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 28 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI