Un hotel peste nivelul clasificării

TIPĂREȘTE

Cazare pentru Malaga am căutat, așa cum am scris și anterior, a fi în zona centrală, cu scopul de a diminua timpul afectat deplasării între hotel și obiective, mai ales că orele rezervate acestui oraș erau în număr de 9 sau 10.

În plus, preluând mașina de la aeroport, eram nevoiți să îi găsim și ei loc de parcare câtă vreme ne vânturam noi prin Malaga și noaptea când ne odihneam.

Hoteluri cu parcare gratuită nu găsești în respectiva zonă, asta e clar, astfel că ai două posibilități: o lași într-o parcare publică sau o iei cu tine la hotel, în parcarea acestuia.

Am optat pentru a doua variantă și am avut parte de o rară stare de nervozitate!! Hotelul se află pe o stradă exclusiv pietonală iar accesul în parcare se face pe o stradă cu sens unic ce trece prin spatele clădirii. Doar că pe aceasta nu poți intra din principala arteră ci e nevoie să intuiești din care alta.

Așa că m-am învârtit de două ori și am intrat tot de atâtea ori pe banda destinată exclusiv autobuzelor și taxiurilor, astfel că îmi aștept penalitatea. Apoi a coborât Adriana, a mers la recepție pentru îndrumare în timp ce eu eram parcat în stația de taxiuri și primeam flashurile șoferilor.

Nici cu explicațiile recepționerului nu am reușit să ne orientăm și nu mi-a rămas decât să las autoturismul pe trotuar efectiv, să o iau pe jos până la parcarea hotelului și să refac în sens invers drumul până la locul în care o lăsasem.

Când să intru cu mașina în subsolul hotelului, recepționerul îmi transmite la interfon că nu au locuri în parcarea privată. Ufff, atunci am explodat... Cu siguranță acesta a observat pe camera de supraveghere reacția mea, și-a lăsat biroul și a venit în spatele clădirii, iar văzând că mijlocul nostru de transport – Fiat 500 – are dimensiuni reduse, coroborat cu starea mea, ne-a permis să o pitim cumva la marginea peretului.

Revenind la hotel, din capul locului vă transmit că a reprezentat o alegere peste așteptări. Clasificarea de 2 stele o fi primit-o de la vreun evaluator ursuz, de tipul unui profesor cusurgiu, însă eu, fără rezerve, i-aș mai da încă una.

Pentru poziție și pentru curățenie.

L-am rezervat citind review-urile anterioare, pe baza lor și nu a clasificării date de instituția statului spaniol de catalogare a unităților hoteliere.

La 3 minute de Calle Marques de Larios, la tot atâtea de promenadă și zona pietonală, poziția este una excelentă pentru plimbăreți, plus avantajul unei zone foarte liniștite, traficul auto fiind foarte redus și doar pe una dintre laturile hotelului.

Chiar peste drum puteai comanda masa sau un pahar de vin la o tavernă rustică, cu specific local.

În privința curățeniei, era evidentă peste tot. În parcare, la recepție, în zona de lobby, în sala de mese sau pe holuri. Acestea din urmă chiar le asemuisem cu ale unui spital, într-atât strălucea podeaua iar pe pereți nu am văzut nici măcar un semn de murdărie sau zgârietură.

La fiecare etaj, cum coborai din lift, tapetul era diferit iar pe măsuța îngustă lipită de perete se aflau parte din reprezentațiile de pe tapet, din porțelan, în aceeași cromatică. Pentru peretele de la etajul 1 tapetat cu floră și faună specifice junglei, pe măsuță se aflau papagali; pentru cel de la etajul doi cu maimuțe ce umblau prin bananieri, pe măsuță se aflau două maimuțe ce te priveau intens.

Recepția, căreia îi era repartizat un spațiu foarte îngust, se afla extrem de strategic între ușa de la intrare, accesul către garaj, intrarea în sala de mese, în capul scărilor și lângă ușa liftului, astfel încât recepționerului nu îi scăpa nimic din cele petrecute în zonele de interes.

Tot el îți preda și prelua cheia camerei, turiștii având obligația de a o lăsa acolo ori de câte ori părăseau hotelul.

Din câte observasem, majoritatea acestora erau pensionari, cred că noi ne situam la polul de jos al vârstei.

Camera repartizată nouă beneficia de spațiu suficient pentru două persoane, cu paturi twin ce ne așteptau cu cuverturile în tonuri de crem închis și verde, perfect întinse. Din inventarul ei nu lipseau un fotoliu, două noptiere, o măsuță cu scaun și un televizor rămas, evident, închis pe toată perioada șederii.

Un mic balcon îți oferea plăcerea de a te trezi în decembrie cu razele soarelui mângâindu-ți fața și posibilitatea de a admira un cer senin, în contrast izbitor cu plumburiul lăsat acasă cu o dimineață în urmă. Tot de aici se vede și o parte a promenadei.

Baia am găsit-o în aceeași notă de curățenie a întregului stabiliment, toată în culori deschise și calde, cu cele necesare unei șederi de o noapte (prosoape, pahare și articole de baie) așteptându-ne.

Micul dejun se servea la parter, așezat la măsuțe de mici dimensiuni și cu tacâmuri la fel, de parcă ne aflam la masa unor elfi. Bucatele erau cele obișnuite, vreo două feluri de salam, tot atâtea brânzeturi, ou fiert, ceva legume, ceai, cafea, suc, fructe și câteva produse de patiserie.

Luând în considerare toate cele prezentate, recomand cu mare plăcere Hotel Sur celor care vor ajunge la Malaga. I-aș fi acordat nota maximă de nu m-aș fi învârtit în jurul lui pentru a identifica accesul la parcare.

Sper doar ca cei ce monitorizează traficul pe Alameda Principal să fie mai permisivi cu încălcarea regulilor de circulație de către un turist și să treacă cu vederea obligația lor de a-l sancționa.

---

VIZUALIZĂRI: 2014 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI