O cazare cu liniște, munte și un pic de mare...

TIPĂREȘTE

Pentru Tinos aveam nevoie de 4 nopți de cazare, nu neapărat în capitală, de preferat prin preajmă; la fel ca în Andros, știam că vom avea mașină închiriată, deci nu prea conta unde ne cazam, doar să fie ușor accesibil, să aibă parcare, referințe bune și să nu coste o avere. Restul cerințelor erau opționale: mic dejun, apropierea de vreo plajă sau de mâncătorii.

Summer Time – Tinos Apartments a fost din a doua încercare. Rezervasem inițial altceva, dar nu mai știu ce-am citit și m-am sucit. Studio cu mic dejun inclus, 4 nopți, 486 euro. Am avut drept de anulare gratuită până cu 3 săptămâni înainte, iar plata urma s-o facem la proprietate.  

Între Chora (capitală) și Agios Sostis, zona unde se află pensiunea, sunt 7-8 km, șoseaua e bună, doar un pic cam îngustă pe ultima porțiune (cam 1 km). Am ajuns ușor cu ajutorul aplicației de orientare, taman la ora la care începea check-in-ul oficial: 13. Pensiunea se află în rând cu alte 3-4 asemenea într-o zonă extrem de liniștită, iar până la mare mai sunt 6-700 m.  

Am recunoscut-o după pozele de pe site – o clădire cu aspect tipic cicladic, văruită în alb orbitor, cu lemnăria vopsită în gri-bleu. Am oprit în dreptul ei și am pășit dincolo de intrarea masivă, încadrată de stâlpi pătratici de piatră și decorată cu un fronton triunghiular. Ca multe alte clădiri, și aceasta este construită pe un versant, intrarea de la nivelul șoselei găsindu-se la nivelul cel mai de sus, iar ca să ajungi la celelalte acareturi trebuie să cobori mai mult sau mai puțin. Șirul de trepte din dreptul intrării duce în grădină. La un nivel intermediar, în dreapta, se află terasa de mic dejun, jos de tot se intră în sala de mic dejun și tot aici, în aer liber, pe gazonul frumos întreținut, este organizat un mic colț dedicat celor mici.  

N-am coborât decât jumătate de scară, proprietarul (un domn la vreo 40-45 de ani, căruia i-am uitat numele) cred că ne aștepta sau pur și simplu își făcea veacul pe terasă, la umbră. Mai degrabă prima variantă, deoarece avea deja pregătită cheia de la studioul nostru. Ne-a rugat să-l însoțim și am făcut drumul înapoi, pe scări, apoi dreapta până în capătul construcției. Am primit camera nr. 1, singura cu acces direct din stradă.

Studioul are o suprafață de 25 mp (zice booking) și o formă poligonală, un pic ciudată. Este practic o singură încăpere (mai puțin baia, care-i separat) compartimentată arbitrar în zonă de dormit și chicinetă.  

Am dispus de un pat matrimonial cu saltea bună, îmbrăcat în lenjerie albă de bumbac, am avut câte o pernă de căciulă (și am mai găsit încă pe-atâtea pe raftul de sus al dulapului). De-o parte și de alta am avut câte o noptieră în stil cicladic (din piatră 😊), veiozele fiind fixate deasupra patului, pe perete. Pe una dintre noptiere se afla telefonul fix, pe cealaltă telecomenzile (AC + TV) și pe amândouă câte o scrumieră. Un scaun cu spătar și o oglindă completează dotările zonei de dormit.  

Lângă pereții dinspre stradă erau montate suportul pentru bagaje, TV-ul (cu diagonală ridicol de mică, absolut inutil; noroc că pentru noi TV-ul poate lipsi fără probleme în vacanță) și chicineta. Acesta din urmă cuprinde mai multe facilități: frigider (în care ne aștepta un pet mic de apă), plită electrică cu 2 ochiuri, chiuvetă, cană-fierbător, chestii pentru spălat și uscat vasele și, desigur, veselă și tacâmuri. Ultimul capitol era cam deficitar, adică am avut 1 cuțit, 1 furculiță și 3 linguri 😊, în schimb la pahare și cești am stat bine (câte 3 din fiecare), iar despre farfurii nu mai zic, efectiv să ne punem și în cap 😊. Glumesc, nu ne-a păsat. Cel mai important e că am găsit desfăcător pentru sticle și cană electrică, să ne facem câte-o cafea oprită din când în când (cea de la micul dejun avea să fie totuși mult mai bună decât la Filio Guesthouse, în Andros).

De dulap am pomenit, el se afla pe peretele de lângă baie și era dotat cu multe umerașe.

Baia – de dimensiuni potrivite, echipată cu tot ce trebuie. Cabina de duș tot în stil cicladic, genul cu perete despărțitor incomplet. Am avut câte 2 prosoape de fiecare și unul de picioare; cel din urmă se schimba zilnic, celelalte (plus lenjeria) la 2 zile. Am avut și consumabile: gel de duș și șampon, săpunele rotunde și hârtie igienică, toate fiind înlocuite pe măsură ce se consumau.  

Evident, punctul forte al unei cazări pe o insulă grecească ar trebui să fie terasa! Așa scria pe booking la caracteristicile camerei, terasă. În fine, ce-am avut noi... nu i-aș spune chiar terasă, ci balconaș. O masă rotundă și 2 scaune pliante ocupau cam tot spațiul. Trebuia să te cam contorsionezi pentru a reuși să te introduci acolo; eu ca eu, dar Tati s-a enervat groaznic, a strâns măsuța și a lăsat doar scaunele. Vreo 2 zile, pe urmă, într-o seară, l-am convins să mâncăm pe balcon și s-a înduplecat.  

Uscătorul de rufe nu l-am văzut din prima și era cât pe ce să dau o bilă neagră; el există, fixat în dreapta, pe exteriorul balconului. A, întrebarea firească pe care ați putea s-o aveți: toate camerele au asemenea balconaș? Nuuu, majoritatea chiar dispun de ditamai terasa, de exemplu studioul de sub noi. Cum îți e norocul. Nu știu dacă poți face ceva în acest sens în avans. În fine, pare că ne-a deranjat aspectul, dar în realitate nu prea ne-a deranjat, căci n-am stat prea mult prin cameră.

Priveliștea însă compensează pe deplin! Era așa cum îmi promisese booking: vedere la munte, vedere la mare. E drept că marea se zărea în depărtare, undeva în colțul drept al tabloului, însă munții – în toată măreția lor! Și – bonus – ruinele turnului bizantin Agios Sostis; tot în depărtare, aproape de șosea. Parfumul de ierburi și sare era fabulos, la fel pacea locului, întreruptă din când în când de țipătul vreunei păsări în zbor, de lătratul unui câine, de țârâitul greierilor sau de orăcăitul broaștelor... Frumos!

Aspect cromatic plăcut și răcoros, pe alb-albastru-gri. Desigur, studioul este echipat cu aparat de aer condiționat, chiar a fost nevoie de el. Wi-fi-ul nu l-am folosit, avem date mobile suficiente în abonamente.  

Micul dejun se servește între orele 9 și 10:30 pe terasa despre care pomenii (sau, în caz de vreme rea, în camera de jos, unde se întinde oferta de bufet suedez și unde oficial este recepția stabilimentului). Am mâncat afară în fiecare zi; în ultima dimineață se cam strânseseră norii (avea să și plouă mai târziu), dar nu ne-a deranjat.

Pe platouri am găsit mereu cam aceleași lucruri: șuncă presată, salam uscat, cașcaval, măsline, ouă (fierte și ochiuri), roșii cherry, niște plăcințele calde cu brânză și spanac, unt și gemuri de casă, pâine, lapte/iaurt și sucuri de fructe. Cafeaua, precum am menționat, era din „pastile” , ne-o prepara gazda noastră și ne-o aducea la masă. Dacă am fi vrut ceai, ne-ar fi dat ceai. Per total, un mic dejun ok, nimic de comentat. Deliciul îl făceau cele 2 mâțe ale casei: un motănel veșnic cerșetor și o pisică pufoasă care dormea mereu, contorsionată prin diverse spații, de obicei printre boluri și blide.  

Câte ceva despre împrejurimi. Având mașină, nu ne-a interesat prea tare, decât să fie liniște și pace în jurul nostru. A fost, din plin. Pe strada noastră, tot înainte, se ajunge la Cavos Restaurant, acolo am mâncat de prânz în ziua sosirii. Alături se află un resort de 4* și biserica Agios Sostis, iar pe niște trepte se coboară pe plaja omonimă. Plaja este nisipoasă doar aici, în capătul ăsta, pe urmă devine pietroasă. E destul de lungă și se continuă cu plaja Laouti, aferentă satului cu același nume; împreună, cam 1,5 km fac, să zic. Ambele beneficiază din loc în loc de umbră naturală de la câteva pâlcuri de tamarini. Nu-s chiar cele mai grozave plaje de pe insulă, am identificat altele mult mai bune (voi povesti).  

Restaurante și taverne ar mai fi prin zonă, accesibile doar cu mașina. Supermarketuri – nu prea, doar în Chora; e unul mic pe drumul dintre Chora și Agios Sostis, dar destul de prost aprovizionat; de exemplu, ne-am oprit într-o seară să luăm pâine și nema pâine, a trebuit să ne mulțumim cu niște grisine cu susan pentru a încropi o cină frugală, cu rezervele din frigider (brânză feta și pepene roșu). Oricum, tot răul spre bine, că a ieșit un deliciu! :p

... A fost bine la Summer Time, ne-a plăcut, a fost un raport bun calitate/preț și consider că e de recomandat.

---

VIZUALIZĂRI: 90 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI