Un hotel foarte bun totuşi puțin supraevaluat – Steigenberger AlDau Beach

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 15 – 22 septembrie 2019

Nici nu m-am întors bine acasă din prima vacanţă petrecută în Egipt în a doua jumătate a lunii septembrie 2018, că deja eram cu gândul la o nouă vacanţă în această ţară şi tot în aceeaşi zonă. Făcusem deja principalele excursii care mă interesau şi acum doream doar să mă relaxez, să lenevesc şi să fac snorkeling măcar ca la Tropitel, speram eu.

Dacă prima dată suferisem puţin din cauza izolării, resortul din Sahl Hasheesh aflându-se la vreo 25 kilometri de centrul Hurghadei, de această dată am căutat un hotel în zona nouă, mai curată şi mai frumoasă a oraşului, de unde să pot ieşi la plimbare, pe jos, ori de câte ori doresc, fără a depinde de orarul rigid al unui shuttle pus la dispoziţie gratuit de hotel cum am avut la Tropitel cu un an înainte. Desigur, doream şi un hotel cu servicii bune, de lanţ internaţional, astfel că am ales Steigenberger AlDau Beach, recenziile bune dându-mi încredere că va fi totul OK.

În prima jumătate a lunii decembrie am apelat la Cristi de la AFA Travel, i-am spus ce vreau şi el mi-a făcut o ofertă bună pentru acest hotel, 1500 euro pentru doi adulți pentru un sejur de șapte nopți la Steigenberger AlDau Beach 5* cu all inclusive, zbor şi transferuri incluse la jumătatea lunii septembrie, astfel că m-am grăbit să rezerv o cameră deluxe cu vedere la mare, plătind un avans de 10% şi restul în două rate. Îmi rămânea doar să aştept plecarea în cea de a doua vacanţă în Egipt, care ulterior s-a dovedit a treia, deoarece, în februarie, prietenii mei şi-au luat de la Târgul de Turism o vacanţă în Sharm el Sheikh şi m-au convins să merg şi eu cu ei în luna mai.

Am ajuns în Hurghada cu o cursă charter operată de Air Bucharest, zbor plăcut, catering la bord modest, doar un croissant şi băuturi răcoritoare, ceai, cafea instant, deh... după pandemie aceeaşi companie mi-a mai oferit doar o sticlă de apă plată când am zburat cu ei în Tunisia în iunie 2021 :D. Orarul de zbor ne-a fost foarte favorabil, Bucureşti – Hurghada 07.00-9.15, un zbor de trei ore şi un sfert, câştigând o oră din diferenţa de fus orar, oră pe care am „pierdut-o” la întoarcere 18.55-23.10, fără întârzieri notabile la întoarcere. Practic am beneficiat de opt zile de vacanţă la cele şapte nopţi de cazare.

Pe aeroport procedurile au fost cele deja ştiute, am plătit taxa de viză de 25 USD de persoană direct la ghişeul oficial, pentru că nu doresc să încurajez speculanţii, am completat cartonaşele de intrare în ţară, am căutat reprezentantul touroperatorului, mi-am cumpărat ţigări din Duty Free, dar nu am mai avut timp să stau la coada mare formată la standul Vodafone pentru a-mi cumpăra cartelă de internet, riscând să mă înjure un autocar întreg sau să pierd transferul. Acum, cinstit vorbind, pierderea transferului nici nu ar fi fost mare pagubă, deoarece hotelul se află foarte aproape de aeroport şi aş fi putut ajunge şi pe jos trăgând de trollere.

Hotelul face parte dintr-un lanţ internaţional renumit. Cu trei luni şi jumătate înainte fusesem cazată la un alt hotel al lor în Tunisia, Steigenberger Marhaba Palace Thalasso, care a fost chiar pe gustul meu ????. Aici, în partea nouă a Hurghadei, AlDau Beach se învecinează cu noul Pure Lifestyle, iar peste aleea de promenadă se află AquaMagic, cele trei „împărţind” şi nu prea :D unele facilităţi, voi detalia mai târziu.

AlDau Beach are, de departe, cel mai frumos teritoriu atât prin suprafaţa generoasă, cât şi prin amenajare, cu multă verdeaţă şi totul foarte aerisit.

Pure Lifestyle, cel mai nou şi destinat exclusiv adulţilor, impresionează prin arhitectura mai deosebită şi camerele mai moderne şi mai luxoase.

AquaMagic mi s-a părut extrem de înghesuit, un amalgam de clădiri, unele mai noi, altele mai vechi din vremea când era clasificat la patru stele, din câte am observat eu care nu sunt specialistă în construcţii.

Am ajuns la hotel în jurul orei 10 dimineaţa noi şi încă un cuplu de români veniţi prin acelaşi touroperator. Bagajele au fost debarcate din autocar de către bagajişti şi depozitate în zona intrării în hotel. Noi am intrat trecând prin poarta detectoare de metale, ca la aeroport, şi ne-am îndreptat spre recepţie pentru demararea formalităţilor de cazare, chiar dacă mai era mult până la ora oficială de check in.

Într-adevăr, nu a fost nicio problemă legată de oră, doar că am fost invitaţi să luăm loc la o masă în lobby şi să-i dăm paşapoartele şi voucherul unui angajat care intermedia legătura cu recepţia, căruia i-am menţionat, zâmbind, că mi-aş dori o cameră frumoasă cu vedere la mare aşa cum plătisem. Am întâlnit acest sistem deseori şi în Turcia la hotelurile mai cu ştaif, este mai elegant şi mai civilizat, însă mie parcă îmi lipseşte interacţiunea directă cu recepţia, care mereu mi-a adus avantaje.

Plătisem prin agenţie o cameră deluxe cu seaview, aşa cum erau cred 90% din camerele hotelului, doar foarte puţine având vedere spre stradă, spre aleea de promenadă care despărţea AlDau Beach de fratele mai mic, AquaMagic, aflat în linia a doua, însă hotelul fiind cu puţine etaje, P+4, şi destul de departe de plajă, dar era clar că nu toate camerele orientate spre mare beneficiază efectiv şi de vedere la mare, ci doar cele de la etajele superioare. Apărea veşnica dilemă a „cotizării” la recepţie, exact ce nu mi-a plăcut niciodată. Văzusem deja cum celălalt cuplu plasese din start o bancnotă de 20 USD în paşapoarte, iar eu stăteam în expectativă să văd mai întâi ce primesc. Câteva minute mai târziu, angajatul respectiv a revenit la fiecare familie cu formularul de cazare printat de ei punându-ne să-l semnăm şi promiţându-ne că în scurt timp vom primi şi camerele repartizate, dar până să semnez am apucat să văd şi numărul camerei tipărit pe formular. Atât mi-a trebuit, că am şi fugit prin hotel să identific camera, neştiind dacă numărul care indica etajul, înseamnă la ei parter sau primul etaj. Ghinion! Camera mea, la fel ca şi a celeilalte familii venite în acelaşi timp cu noi, era la parter, cu şanse zero de a vedea marea ☹.

Încerc să nu mă enervez, mă gândesc că totuşi nu am dat 1500 euro doar pentru „plăcerea” de monitoriza turiştii care se perindă prin faţa mea spre şi de la piscina principală :D, bag mâna în buzunar, scot o hârtie de 10 USD şi mă duc la recepţie, explicându-i direct recepţionerului ce anume doresc. Banii aproape că mi-au fost smulşi din mână şi băgaţi rapid în buzunar, iar camera mea de la parter s-a transformat la fel de brusc într-una la etajul al doilea, ceea ce era minimul acceptabil pentru a vedea marea din balcon. Bun şi aşa, decât deloc şi zic că a meritat „investiţia” , oricât de stupid ar părea că am plătit în plus pentru a primi ceea ce mi se cuvenea de drept ☹. Pe parcursul sejurului am observat că la ultimele două etaje erau cazaţi preponderent turişti germani, mulţi aflaţi la a nu ştiu câta vizită la Steigenberger şi care aveau şi alte avantaje ca repetead guests.

Mi-a plăcut faptul că nu am avut brăţări de all inclusive, deşi ceilalţi turişti cazaţi la celelalte două hoteluri din lanţ trebuiau să poarte; brăţări albe aveau cei de la Pure Lifestyle şi maron cei de la AquaMagic.

Camera mea se afla în partea centrală a hotelului, deasupra barului de la recepţie şi a fost exact ca în poze, nimic în plus, nimic în minus. Foarte spaţioasă la cei 50 metri pătraţi, foarte curată şi confortabilă. Se intră într-un hol, în partea stângă este un fel de dressing, cu multe spaţii de depozitare, dulap cu bară pentru umeraşe şi felurite umeraşe, cu rafturi şi multe sertare încăpătoare, plus un suport pentru bagaje. Halatele de baie, albe şi pufoase, ne aşteptau în dulap, la fel şi papucii de unică folosinţă. În partea de dulap cu rafturi se afla seiful digital, laptopsize ????, cu utilizare gratuită. Exista şi un cântar, dar pe care l-am ignorat pe toată durata sejurului, nevrând să-mi stric buna dispoziţie de vacanţă. Dressing-ul avea şi o comunicare cu camera printr-un fel de fereastră, interesant, dar inconfortabil pentru cei mai sensibili la lumină care puteau fi astfel treziţi din somn dacă partenerul mergea noaptea la baie.

Din dressing se intră în baie printr-o uşă din geam mat. Baia este foarte spaţioasă şi curată, dotată cu cadă de baie şi, separat, duş walk in, însă doar cu duş fix ☹, toaletă, chiuvetă cu un blat de marmură generos, pe care să încapă lejer toate cosmeticalele noastre, cosmetice de bună calitate oferite de hotel şi completate zilnic, uscător de păr, oglindă de machiaj cu iluminare şi o oglindă mare şi bine luminată deasupra chiuvetei. Mi-au plăcut şi prosoapele albe şi pufoase, ca noi, pe care voiau să le schimbe şi de două ori pe zi dacă îi lăsam :D.

În camera propriu-zisă, piesa de rezistenţă o constituie patul matrimonial, foarte lat, cu saltea foarte confortabilă şi cu lenjerie de foarte bună calitate, în care ne-am odihnit perfect. Patul este încadrat de două noptiere cu sertar şi cu blat din marmură. Pe perete sunt două aplice, dotate şi cu lămpi de citit. Pe partea opusă patului se află o comodă pe care este aşezat televizorul cu ecran plat şi o diagonală suficient de mare pentru dimensiunea camerei.

Minibarul din cameră conţinea două beri Stella la doză, două sucuri de fructe la cutie de carton, sucuri din gama Coca Cola la doză, apă plată şi minerală, zilnic fiind completate cele consumate şi aproape zilnic am primit şi bonusuri ????. Fiind mai matinali, noi luam sucurile cu noi dimineaţa la plajă, pentru a avea ce bea până la ora 9 când se deschidea barul de la plajă.

Există şi o zonă de relaxare, spre geam, cu două fotolii confortabile şi o măsuţă rotundă şi joasă cu blat din marmură, iar pe partea opusă se află o masă mai înaltă, gen birou, cu două scaune. Pe această masă se afla setul pentru prepararea ceaiului şi cafelei, cu cană electrică pentru încălzit apa, pliculeţe de ceai, cafea instant, lapte pentru cafea, zahăr şi îndulcitori, două căni mari de ceai şi o sticlă mare de apă plată. Şi acestea erau completate în fiecare zi.

Balconul foarte lat, aproape o terasă, a constituit o surpriză plăcută pentru mine. Era dotat cu două scaune din fier forjat, cu pernuţe pentru un plus de confort, o măsuţă rotundă tot din fier forjat şi cu blat din marmură şi aveam în lateralul balconului şi o bară fixă, utilă pentru uscarea costumelor de baie, un plus faţă de hotelul din Sahl Hasheesh unde nu exista niciun fel de uscător de rufe în balcon, ci doar un fir retractabil amplasat în baie. Vederea era spre mare şi spre Pure Lifestyle şi spre scena de spectacole, camera fiind deasupra terasei restaurantului principal şi a terasei lobby barului. Când nu găseam o masă liberă afară bar, ne retrăgeam pe balconul nostru şi urmăream spectacolul de seară în condiţii de vizibilitate optime ????.

Mobilierul din cameră era puţin mai vechi dar de calitate şi foarte bine întreţinut. Culoarea acestuia era prea închisă pentru gustul meu, prea sobră, însă senzaţia era uşor atenuată de zugrăveala în nuanţe deschise, luminoase.

Aerul condiţionat era în sistem centralizat, silenţios şi eficient; l-am folosit intensiv ????.

Curăţenie s-a făcut în fiecare zi cu simţ de răspundere, cearşafurile şi prosoapele au fost schimbate în fiecare zi.

Am lăsat în fiecare zi câte un dolar pentru camerist şi unul pentru băiatul cu minibarul pentru că aşa am vrut eu şi pentru că am considerat că ambii şi-au meritat banii.

La AlDau Beach am întâlnit pentru prima dată conceptul de „turndown service” şi apoi un an mai târziu la un hotel superluxos din Bodrum. Auzisem eu câte ceva, se mai practica şi prin alte hoteluri în care fusesm cazată, însă doar pentru camerele mai scumpe şi mai şmechere, dar aici era pentru toată lumea.

În prima zi când îmi făceam somnul de frumuseţe chiar înainte de cină, mă trezeşte cameristul care se oferea să-mi schimbe prosoapele, îl refuz politicos şi mă întorc la somn. Mă gândeam că omul vrea „ciubuc” şi nu găsise alt motiv să-l capete, dar l-am judecat greşit. În fine, se face ora cinei, ne spălăm, ne îmbrăcăm frumos, pentru că ştiam că este dress code obligatoriu mai ales pentru bărbaţi, mâncăm, apoi la bar şi când ajungem înapoi în cameră constatăm cu surprindere că aceasta fusese din nou aranjată, patul făcut, câte o ciocolăţică lăsată pe pernă, prosoapele schimbate, draperiile trase. Măi să fie! Abia a doua zi m-am lămurit eu cum stă treaba şi, sincer, nu aveam nevoie de acest serviciu suplimentar, chiar dacă era gratuit, astfel că în zilele următoare am preferat să lăsăm de dupăamiaza până seara târziu agăţat de clanţa uşii săculeţul cu Do Not Disturbe şi aşa nu mi-a mai tulburat nimeni somnul de amiază şi nici nu m-a mai corupt cu ciocolăţele :D.

Cele mai multe mese le-am luat la restaurantul principal Tamarind, având următorul program: mic dejun 7.00-10.30; prânz 13.00-15.00 şi cină 18.30-22.00. Am mâncat mereu pe terasă. Băuturile erau comandate şi aduse la masă de către ospătari. Mai mulţi şefi se plimbau prin restaurant întrebând turiştii dacă sunt mulţumiţi de mâncare şi de servicii, acest interes fiind un aspect pozitiv, dar erau parcă prea insistenţi şi chiar deranjanţi atunci când te vedeau că mănânci şi te întrebau dacă este totul ok. Unuia chiar i-am răspuns că era totul ok până m-a întrerupt el de la masă.

Cina avea în fiecare zi o altă tematică, astfel asigurând o variaţie binevenită în cele oferite.

Am fost mulţumită de varietatea sortimentală găsită la fiecare masă luată în restaurantul principal şi de mâncarea gustoasă. Cu certitudine am mâncat la AlDau Beach mai bine ca la Tropitel Sahl Hasheesh şi mult mai bine ca la Sunrise Diamond Beach din Sharm, însă nu încape comparaţie cu Rixos Sharm, unde mâncarea era cu cel puţin o clasă peste Steigenberger. Cred că şi aşteptările mele au fost prea mari, deşi corelate cu preţul plătit. Am fost mulţumită, dar nu încântată sau impresionată.

De prânz am mai mâncat şi la Tanga, snackrestaurantul de la plajă, cu program 12.00-16.00, în sistem bufet, dar şi a la carte, atunci când nu voiam să ne deplasăm până la Tamarind. Aici impresiile sunt amestecate. Mâncarea a fost OK, serviciile de masă au fost aşa şi aşa, cert mai bune după ce i-am reclamat şi după ce l-am cunoscut pe şeful de acolo.

Mai puteam mânca de prânz şi la snack restaurantul Bwala de la piscină, cu program 13.00-15.00, comandând a la carte, dar nu am încercat.

Existau şi câteva restaurante a la carte, cu rezervare prealabilă, şi gratuit o vizită la fiecare. Rezervările se puteau face la Guest Relations sau la un automat cu touch screen. Eu am folosit automatul pentru a rezerva o cină la Tanga – cu specific libanez, situat pe plajă, care în cursul zilei era beach bar şi snack restaurant şi alta la un restaurant cu specific japonez, aflat pe promenadă pe teritoriul hotelului AquaMagic. Am fost încântată de mâncarea de la restaurantul libanez, mie îmi şi place genul acesta de mâncare, serviciile au fost OK, aici era loc şi de mai bine, iar la final când am vrut să le mulţumesc a apărut şeful restaurantului şi a luat el banii =)). Tot răul spre bine însă, pentru că ne-am cunoscut, ne-am împrietenit şi a fost mai amabil în zilele care au urmat la plajă. La japonez nu am mai ajuns, am anulat rezervarea cu o zi înainte pentru că se suprapunea cu o petrecere cu stafful de la hotel, ceva în genul party-urilor Delphin Family din Turcia, la care fusesem invitaţi să participăm.

Mai erau câteva restaurante cu specific la care puteam merge, dar nu am fost interesaţi.

Indiferent la care din cele trei hoteluri Steigenberger erai cazat, puteai rezerva la oricare din restaurantele a la carte, desigur în limita locurilor disponibile, acestea fiind utilizate la comun.

Există mai multe baruri în resort, dar noi am testat doar patru dintre acestea. Toată perioada în care ne aflam la plajă rezolvam nevoia de hidratare apelând la Tanga Beach Bar şi la angajaţii acestuia. După ce mâncam de prânz ne opream mereu la unul din cele două baruri din lobby, iar serile ni le petreceam pe terasa barului din lobby, dacă reuşeam să găsim o masă liberă. La Bwala Pool Bar ne-am oprit o singură dată pentru un pahar de ceva, mai mult un pretext pentru a face nişte poze profitând de secţiunea swim up a acestuia ????. Barurile de la piscină şi de la plajă erau deschise doar până la apusul soarelui, în timp ce barurile din lobby aveau program non stop. Mai era şi o cafenea, însă nu-mi amintesc să fi ajuns şi acolo.

Cel mai mult mi-a plăcut barul din holul de la recepţie şi voi povesti şi de ce anume. Aici funcţionau de fapt două baruri: unul pentru fumători şi unul pentru nefumători, o chestie care mie mi-a plăcut maxim. Un sistem de ventilaţie extrem de eficient reuşea să absoarbă tot fumul şi astfel nu se crea niciun fel de disconfort pentru cei din jur. Am apreciat mult faptul că puteam bea o cafea bună după ce mâncam de prânz şi puteam fuma liniştită la răcoarea aerului condiţionat fără să fiu obligată să ies în căldura sufocantă de afară. Tot la acest bar erau şi cele mai bune băuturi, locale desigur, şi cei mai pricepuţi barmani.

Barul de la plajă ne-a enervat teribil pe amândoi, dar mai ales pe soţul meu, prin regulile pe care încercau să le impună, oricât de absurde erau. Este primul hotel unde au încercat să aplice dress code la barul de pe plajă. Nu mi se pare deloc normal ca un bărbat să nu poată bea o bere la ora 10 dimineaţa, când deja era foarte cald, decât dacă era îmbrăcat în pantaloni scurţi sau bermude şi nu purta măcar un tricou cu mâneci. Soţul meu nici nu a vrut să audă că trebuie să-şi murdărească tricourile albe, fiind deja transpirat şi plin de loţiune de plajă pentru figurile lor. Am asistat la scene în care au refuzat să servească bărbaţi doar pentru că purtau maieuri de firmă, dar fără mâneci. Femeile scăpau mai ieftin, fiind suficientă o rochie de plajă oricât de transparentă sau de decoltată :D. Eu i-am păcălit o singură dată mergând în tankini, chiar a doua zi după ce-l omenisem pe şeful de acolo şi aşa am fost servită, în timp ce alţii erau trimişi la şezlong. Menţionez clar că referirile de mai sus sunt în legătură cu partea de bar înainte de începerea programului de masă, pentru că nici mie nu-mi place când mănânc să văd diverşi indivizi etalându-şi burţile păroase şi lanţurile de legat vaca.

Sistemul lor era totuşi altul, poate convenabil pentru alţii, dar nu şi pentru noi. Nu ştiu de ce ei încurajau servirea la şezlong. Trecea un angajat de la bar pe la fiecare turist, strângea comenzile de băuturi şi apoi le aducea pe o tavă mare la toţi. Cei mai mulţi turişti recompensau „efortul” acestuia la fiecare băutură comandată, ceea ce mie mi se părea exagerat. I-am dat şi eu în primele două zile, apoi nu am mai cotizat, pentru că îmi aducea numai aiureli, parcă făcea la mişto. În plus, angajatul trecea cam la o oră o dată, iar dacă atunci erai în mare să înoţi, ghinion, trebuia să aştepţi tura următoare şi aşa beai un pahar de ceva după vreo două ore. Dacă te duceai tu la bar, iar nu era bine că nu aveai şapcă... ăăă pardon, tricou cu mâneci, aşa că puteai să leşini de sete pe banii tăi. După ce i-am reclamat pentru toată această bătaie de joc, au început să vină mai des printre şezlonguri, chiar şi la o jumătate de oră, dar eu nu le-am mai cerut nimic în afară de bere sau apă rece îmbuteliată, la care nu aveau ce să greşească. În rest, mergeam şi comandam la bar cele dorite şi mi le căram singură la şezlong sau le consumam acolo la masă doar dacă eram îmbrăcată regulamentar :D. Doar aşa reuşeam să beau o cafea espresso foarte bună şi nu cafea instant de la tonomat, care era o porcărie, să beau Mojito cu frunze de mentă şi mai puţin alcool şi să nu-mi pună o prostie de lichior de mentă în loc de mentă proaspătă, vodcă în loc de rom alb şi tot aşa.

Hotelul dispune de mai multe piscine şi de un lazy river, acoperind o suprafaţă de 5000 metri pătraţi. Îi cred pe cuvânt, pentru că nu am măsurat :D. Există şi o piscină exterioară cu apă încălzită iarna, aspect de interes pentru cei care merg în extrasezon. Şi piscina pentru copii are apă încălzită.

Voi aminti aici şi de Jacuzzi Island, o insulă pe care erau instalate vreo trei căzi de jacuzzi, interesante şi funcţionale, la care era interzis accesul copiilor sub 16 ani.

Mi-au plăcut mult zonele cu şezlonguri de lângă piscină şi lazy river, umbrite, intime şi liniştite, unde am stat şi noi într-o zi

Prosoapele de plajă sunt disponibile la chioşcul de prosoape, deschis însă după ora 8.00.

Plaja foarte lată, curată şi cu nisip destul de fin constituie unul din punctele forte ale resortului. Pe plajă sunt multe şezlonguri din lemn şi cu salteluţe comode, câte două la fiecare umbrelă şi paravane de protecţie pentru zilele mai vântoase. Pălăriile umbrelelor sunt din şipci din lemn puţin distanţate, astfel că nu protejează prea bine împotriva soarelui arzător. Celor mai sensibili la soare le recomand acoperirea acesteia cu un prosop de plajă şi apoi vor putea sta la umbră fără nicio grijă.

Intrarea în mare este foarte lină, aproape doar cu nisip fin, chiar dacă ici colo mai găseşti şi câte o piatră sau o „salată” de mare. Nu a fost nevoie să folosesc papucii speciali de apă deşi îi luasem în bagaj. Zona special delimitată pentru baie este cu apă în general mică, perfectă pentru copii, dar şi pentru adulţii care nu ştiu să înoate, există mici diferenţe de adâncime la flux faţă de reflux, dar, indiferent de momentul ales pentru baie, oricând găseşti apă măcar până la brâu/piept, deci te poţi bălăci în voie şi poţi înota. Eu cred că plaja de la AlDau Beach a fost amenajată special de ei, pentru a fi confortabilă pentru familiile cu copii.

Imediat alături în dreapta se află plaja destinată turiştilor de la Aqua Magic, urmată apoi de plaja de la Pure. Plaja de la AquaMagic este foarte îngustă, cu şezlonguri puţine şi înghesuite, n iar intrarea în mare este şi cu pietriş şi mult mai abruptă. Mie mi-a plăcut mai mult şi intram în mare pe la vecini fiind dornică să înot mai repede. Nici plaja de la Pure nu mi-a părut mult diferită, doar că aici impresionau şezlongurile noi, elegante şi foarte confortabile.

În prima zi când am mers la plajă, soţul nu a citit panoul pe care era afişată delimitarea sectoarelor de plajă şi a tot mers spre dreapta şi s-a oprit pe plaja celor de la AquaMagic. Sinceră să fiu, nici eu nu mi-am dat seama de eroarea de orientare, m-am bucurat că am găsit locuri, că era barul aproape şi că intrarea în mare era pe gustul meu. Îmi plăcea şi faptul că totul era compact şi la îndemână, fără a fi nevoiţi să parcurgem distanţe mari prin soare. Barul mi s-a părut acceptabil, mi-a plăcut că te puteai servi singur cu ce doreai, am găsit şi cafea la filtru gata făcută, mi-am pus singură şi un pahar de Cola şi apoi încă unul, soţul a cerut barmanului două cocktailuri destul de ok. M-am mirat puţin văzând că alţi turişti aveau brăţări la mâini, numai noi nu aveam, dar nu am dat mare importanţă. Abia la întoarcerea la hotel am înţeles cum stă treaba şi care a cui plajă este, dar nu m-am agitat, deoarece citisem în conceptul all inclusive primit la cazare că oricum avem acces gratuit la Aqua Magic, unde putem beneficia de servicii all inclusive între 9.00-17.00, ori noi ne încadrasem în intervalul stabilit. Ne-am oprit şi la barul nostru să mai bem ceva şi să mâncăm câte o îngheţată, iar aici am fost serviţi frumos la masă, nu am putut pune noi mâna pe nimic. A doua zi soţul se duce tot pe plaja de la vecini, găsim şi locuri bune în primul rând, după vreo oră se umple plaja şi ne trezim reclamaţi de nişte conaţionali, of course, care se tot holbau la noi şi sigur observaseră că nu avem brăţări. Apare imediat un şefuleţ care ne întreabă, politicos, de sănătate. A urmat un dialog absurd de ambele părţi nici eu nici tipul respectiv neînţelegând mare lucru, fiecare mirat de răspunsurile primite. Îi explic că suntem cazaţi alături la Aldau Beach, tot un hotel Steigenberger, îi arăt cardul de la cameră şi etuiul pe care era trecut numărul camerei şi perioada sejurului, iar ăla se miră că ce caut acolo în loc să stau pe plaja mai mare şi mai frumoasă de la hotelul meu unde puteam beneficia de mai multe facilităţi ca la ei. Eu îi răspund că îmi place să am şi barul şi marea şi toaleta aproape şi că nu văd care este problema. Tipul se uită mirat la dozele noastre de bere / suc din minibarul propriu, nu are ce să comenteze, dar îmi spune că nu am voie să stau acolo, că plaja lor şi aşa este mică şi insuficientă, cam avea dreptate, şi nu am voie să consum nici de la barul lor. Asta din urmă mi s-a părut maximă, eu neînţelegând ce conta de unde beau o cafea sau o bere, cât timp tot acelaşi patron „păgubeam” şi oricum eu plătisem sensibil mai mult pe biletul de vacanţă. Scot conceptul din geantă şi îi arăt că scrie că am voie la all inclusive la AquaMagic oricând între 9-17 şi eu exact asta făceam. Aaaa, nu, nu este cum am crezut eu. De fapt am acces doar la tobogane şi la barurile de acolo, dar nu şi la plajă şi la beach bar, deşi nu scria nicăieri explicit, iar logica era mult prea ascunsă pentru mine care eram obişnuită cu „parteneriate” de acest gen între hoteluri din acelaşi lanţ. Nu am dorit să mai continui disputa, ne-am strâns lucrurile şi ne-am mutat pe plaja noastră, însă nu înainte de a le „mulţumi” călduros celor care ne-au turnat, sport la care românii au fost mereu campioni :D.

Pe plaja noastră am găsit locuri abia în ultimul rând, dar ce mai conta. Seara următoare am cerut lămuriri la mine la guest relations povestind cum am fost eu „zgonită” de la un hotel de-al lor mai ieftin şi mai slab sub toate aspectele şi se pare că tipul avea dreptate şi că aveam drepturi depline doar pe teritoriul efectiv al hotelului. Atunci am aflat şi că la Pure nu am acces decât să mă plimb pe acolo, în timp ce cei cazaţi la Pure aveau acces la noi peste tot.

Tipa de la relaţii cu clienţii a fost însă contrariată de ideea mea de a merge acolo şi de insistenţa cu care îmi susţineam cauza, întrebând, firesc ce nemulţumiri am visavis de măreţul lor hotel de vreau să fug la vecini şi atunci i-am povestit tot circul cu servitul la şezlong, cu îmbrăcatul pentru a primi o amărâtă de bere, cu comenzile aduse în bătaie de joc deşi plătisem mai mult decât merita individul şi tot aşa. Surprinzător pentru mine, începând de a doua zi, am văzut îmbunătăţiri și m-am bucurat.

În fiecare seară erau spectacole surprinzător de bune faţă de ce am mai văzut eu în Egipt şi fără să le compar cu cele de la Rixos. Noi seara ieşeam să ne plimbăm prin Hurghada, că doar pentru asta ne-am luat un hotel în lume, nu în pustietate, iar când ne întorceam nu prea mai găseam locuri libere şi atunci urmăream spectacolul perfect de la noi din balcon ????

Animaţia de peste zi nu m-a interesat, dar am citit programul activităţilor, detaliate clar pe zile, pe ore şi loc de desfăşurare. Erau cele clasice, nimic deosebit. Nu am participat nici aici şi cred că nu am pierdut nimic.

Există internet wireless de viteză gratuit pe teritoriul resortului. Cumpărarea unei cartele locale pentru internet nu se justifică dacă stai doar în resort şi nu pleci în excursii lungi.

Există o zonă destinată copiilor în extrema stângă a resortului cum priveşti spre mare. Am trecut pe acolo, am făcut şi acolo câteva poze, dar nu ştiu dacă le mai găsesc.

Am fost în vizită într-o dimineaţă şi la vecini la AquaMagic. Am ieşit pe poarta de la AlDau, am traversat strada şi am intrat să mă înregistrez la poarta la AquaMagic unde am primit brăţări verzi, diferite de cele purtate acolo. Nu aveam eu nicio treabă cu toboganele lor, dar eram curioasă mai mult cum arată hotelul. Prima impresie a fost de înghesuit şi vechi, multe betoane, oricum o mare diferenţă faţă de resortul nostru super verde şi foarte aerisit. Aquaparkul pentru copii mi-a plăcut, fiind perfect comparabil cu cele văzute la hoteluri turceşti mult mai cu ştaif ca acesta. Aquaparkul pentru adulţi mi s-a părut o glumă, foarte mic şi destul de banal cu cele cinci sau şase tobogane. Nu-mi venea să cred că alea sunt toate. Lazy river-ul era drăguţ.

În schimb, am fost încântată de amabilitatea chiar excesivă manifestată faţă de noi de către toţi angajaţii cu care am interacţionat şi au fost destui cât am bântuit eu pe acolo trecând în revistă şi fotografiind toate barurile şi piscinele inclusiv una aflată pe acoperişul unui corp al hotelului. După două ore m-am plictisit şi am plecat acasă, dar amatorii de tobogane cu şi fără copii poate vor aprecia mai mult ca mine aquaparkul pus gratuit la dispoziţie.

Mi-ar fi plăcut să fi putut povesti şi despre cum am făcut eu snorkeling la Steigenberg AlDau Beach, să postez multe fotografii şi filmuleţe cu cele văzute, însă realitatea este alta, tristă, zero. Teoretic, poţi face snorkeling şi aici ca oriunde, inclusiv în cada de baie de acasă, îţi pui masca sau ochelarii şi tubul şi bagi capul în apă. Diferenţa constă tocmai în ceea ce vezi sau, mai degrabă, nu vezi. Am încercat şi eu, am tot căutat şi sperat, însă într-un final m-am întors tare dezamăgită la mal.

Mi-am asumat în totalitate greşeala făcută sau compromisul făcut când am renunţat la peştii mei frumoşi care m-au încântat în precedentele vacanţe pentru un hotel mai fiţos cu servicii mult mai bune şi foarte bine poziţionat. Nu a meritat pentru mine.

Foarte pe scurt, recomand hotelul pentru condiţiile de cazare foarte bune, pentru mâncarea variată şi gustoasă, pentru serviciile bune şi pentru plaja frumoasă, lată, cu nisip şi intrare lină în mare, preponderent cu nisip, apreciată mai ales de către familiile cu copii.

Nu exclud o revenire cândva, mai ales după ce conceptul all inclusive a fost îmbunătăţit, însă pentru mine cred că există alte variante mai scumpe şi mai bune.

=

Un An Nou mai bun şi mai bogat!

La Mulţi Ani, tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 3334 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI