¡Vive la Vida! Acum şi în Tenerife

TIPĂREȘTE

O vacanță în Tenerife era un vis mai vechi al soțului meu. Sinceră să fiu, el își dorea mult mai mult decât mine să ajungă pe această insulă cu o sonoritate deosebită, în timp ce eu visam să ajung în Caraibe, Punta Cana fiind, în opinia mea, singurul Paradis accesibil pentru bugetul nostru. A fost un an norocos pentru noi, în care fiecare a reușit să-și împlinească visul și dorința. În final, eu am fost mult mai încântată la întoarcerea din Tenerife decât el.

Dacă pentru vacanța în Republica Dominicană am apelat la serviciile unei agenții spaniole căreia i-am solicitat o ofertă personalizată, deoarece doream un sejur de două săptămâni, nedorind să traversez „balta” doar pentru ca să am de ce mă întoarce, vacanţa în Tenerife a fost prima şi până în acest moment singura mea vacanţă Do It Yourself.

Ştiu că în general oamenii aleg mai întâi zborurile şi apoi locaţia de cazare, mai ales dacă vorbim de o insulă, dar eu am procedat exact invers. Despre avioane cam aveam eu o idee generală ce companii zboară acolo unde doream eu să ajung, ştiam şi că este avantajos financiar să cumperi biletele de avion cât mai din timp sau când sunt perioade de promoţie la diferite companii aeriene, dar eu nu am răbdare să stau să vânez asemenea oferte, chiar dacă acestea pot însemna o economie semnificativă la buget.

Pentru mine, alegerea inspirată a hotelului garantează într-o proporţie foarte mare reuşita vacanţei. Pentru mulţi, hotelul este doar un loc unde dormi şi faci duş, fiind suficient să găseşti apă caldă non stop, o cameră curată şi un pat confortabil. Eu sunt puţin mai pretenţioasă, dorind să mă simt şi bine în camera respectivă, indiferent cât de puţin timp petrec în aceasta.

Urma să fie a cincea noastră vacanţă în Spania după sejururile pe Costa Azahar, Costa Brava, Costa del Sol şi Mallorca, deci, îndrăznesc să spun că aveam deja ceva experienţă. În Spania am stat mereu la hoteluri de patru stele cu pensiune completă şi am fost mulţumită de condiţiile de cazare, dar mai ales de calitatea şi prospeţimea mâncării oferite la acestea, motiv pentru care nu-mi doream să plătesc mai mult pentru un hotel de cinci stele, totuşi Spania nu se compară cu Turcia din acest punct de vedere, dar nici nu doream să risc să fiu dezamăgită alegând un hotel de doar trei stele.

Studiasem de multă vreme diferenţele dintre nordul şi sudul insulei Tenerife, ştiam că sunt diferenţe mari de climă, că sudul este mai arid şi mai călduros, în timp ce nordul este mai verde şi mai ploios, că preţurile la cazare sunt mai mici în nord, dar, pentru mine, lucrurile erau clare: doream o cazare în partea de sud, de preferat în celebra Playa de las Americas, unde este polul distracţiei.

Cam astea erau cerinţele mele şi am luat la puricat booking-ul în funcţie de ele. Hotelul Sol Tenerife a fost printre primele afişate, motiv pentru care nici nu am mai căutat foarte mult. Eram la şase luni distanţă după o experienţă reuşită într-un alt hotel Sol din Mallorca, la Sol Barbados din Magaluf. Sol Tenerife avea tot patru stele, era pe malul oceanului, din poze, camerele arătau foarte asemănător, era situat în staţiunea dorită de mine, astfel că nu am stat mult pe gânduri şi am rezervat pentru septembrie anul următor, cu posibilitatea de anulare gratuită.

Variantele oferite de booking erau: mic dejun, demipensiune sau all inclusive. Intenţia mea era să petrecem cam 70% din timp la plajă şi restul de 30% să vizităm una alta, aveam deja o listă lungă, motiv pentru care am ales fără să clipesc varianta all inclusive. Ştiu că doar 30% din timp alocat pentru plimbare într-o insulă atât de ofertantă în atracţii turistice pare puţin, dar noi aveam un sejur de două săptămâni în care trebuia să ne mai şi odihnim nu doar să alergăm de colo colo.

Diferenţa de preţ dintre demipensiune şi all inclusive era cam de 45 de euro pe zi de cameră. Ştiam că mâncarea este destul de ieftină în Tenerife, chiar dacă este insulă, despre preţul băuturilor la terase nu prea aveam idee, dar am fost convinsă din experienţa noastră de clienţi all inclusive de ani şi ani prin Turcia că doar din cafele, sucuri şi cocktailuri nu vom pierde banii daţi, chiar dacă vom rata mai multe prânzuri, ceea ce s-a şi întâmplat :D.

Fără emoţii şi fără regrete, am rezervat o cameră dublă la Sol Tenerife în perioada 14 - 27 septembrie la un preţ de 1492 euro pentru 13 nopţi cu all inclusive şi anulare gratuită. Studiind poziţia privilegiată a hotelului pe malul oceanului, am decis să nu plătesc suplimentul pentru vedere la mare, probabilitatea de a vedea măcar o bucăţică de ocean fiind una foarte mare, mai ales că solicitasem la momentul rezervării o cameră la un etaj superior.

A urmat aventura achiziţionării biletelor de avion, evident cu escală, deoarece cursele charter oferite de agenţiile de la noi nu erau o opţiune pentru mine, la un sejur dublu fiind obligată să plătesc şi avionul de două ori, ceea ce mi se pare inacceptabil. M-au păcălit o dată în Mallorca, dar măcar acolo era preţul convenabil şi a meritat chiar şi aşa.

Dar despre aventura alegerii avioanelor, despre maşinile închiriate şi despre ce am făcut eu două săptămâni pe acolo voi povesti într-un alt articol.

Sol Tenerife este un hotel de patru stele şi face parte din cunoscutul lanţ hotelier internaţional Sol Melia.

Adresa hotelului este: Avenida Rafael Puig Lliviana, S/N, Playa de las Americas (Tenerife), Spain.

Hotelul se află la o distanţă de 14 kilometri de aeroportul Reina Sofia (Tenerife Sur) în cunoscuta staţiune Playa de las Americas, în imediata vecinătate a celebrelor cluburi Veronicas, în prima linie faţă de ocean.

De la aeroport se poate ajunge la hotel şi cu autobuzul, transportul public fiind foarte bine pus la punct. Noi am folosit maşina închiriată atât la venire, cât şi la plecare, drumul de la aeroportul din sudul insulei până la hotel durând aproximativ 25 minute, inclusiv cu două ocoliri din motive de sensuri unice. La plecare am avut zbor de pe aeroportul din nord şi drumul a durat mai mult, distanţa fiind mult mai mare şi am prins şi trafic.

A fost construit în 1979 şi a mai fost renovat de atunci, dar nu foarte recent şi asta se vede :D.

Hotelul oferă parcare gratuită, ca peste tot în limita disponibilităţii, neputându-se face rezervări. Parcarea este pe două nivele, dar este insuficientă pentru capacitatea hotelului. Noi nu am găsit niciodată locuri libere, folosind parcarea publică din vecinătate. Doar în ziua plecării am adus maşina în parcarea hotelului şi am oprit pe un loc interzis pentru câteva minute cât a durat încărcarea bagajelor, nedorind să cărăm trolerele pe scări cum am procedat la sosire.

Când am făcut rezervarea nu înţelegeam de ce booking îmi spune că plaja se află la o distanţă de 200 de metri, când eu vedeam în toate pozele că hotelul este chiar pe faleza la ocean, la nici 15 metri de apă. Abia ajunsă acolo am înţeles paradoxul: hotelul este chiar lângă ocean, dar nu are plajă, ci doar pietre, intrarea în apă în faţa hotelului fiind periculoasă, aproape imposibilă în cazul în care sunt valuri.

După ce am reuşit să parcăm maşina într-o parcare publică aflată în partea stângă a hotelului cum priveşti spre ocean, ne-am deplasat pe jos spre hotel. Am prezentat la recepţie rezervarea de pe booking printată şi cărţile de identitate, chiar dacă mai era aproape o oră până la ora oficială de check in (15.00), dar nu au fost probleme. Ne-a preluat imediat o fată drăguţă care, când a văzut că suntem din România, a devenit şi mai drăguţă povestindu-ne, printre altele, despre cea mai bună prietenă a ei de pe insulă, tot o româncă, care muncea în Tenerife.

Am completat formularul de cazare şi a trebuit să achit costul rezervării atunci pe loc, chiar înainte de a vedea camera repartizată. Am plătit cu card bancar în lei şi, spre surpriza mea, banii au fost traşi şi tranzacţia decontată în aceeaşi zi (duminica!). A fost prima dată când o tranzacţie externă se decontează cu o asemenea rapiditate.

În cele unsprezece luni scurse din noiembrie de când am făcut rezervarea şi până în septembrie anul următor când am ajuns în Tenerife, am tot citit comentarii despre şi am analizat poze de la hotel. Mai mulţi turişti au menţionat existenţa unei chicinete în camera de hotel, care în pozele oficiale nu apărea. Brrr... Nu vreţi să ştiţi ce emoţii am avut de teamă să nu primesc o asemenea cameră, că dădeam în depresie şi se ducea naibii tot farmecul vacanţei. Eu, care nu dau niciodată şpagă la cazare, fiind total împotriva unei asemenea practici, eram deja hotărâtă să plătesc imediat pentru a o schimba cu o cameră normală de hotel, în eventualitatea că aş fi primit aşa ceva.

Am solicitat şi un al doilea card de acces, care mi-a fost oferit imediat, şi am urcat să văd camera, ca de obicei, înainte de a căra bagajele.

Am solicitat o cameră cu pat matrimonial la un etaj superior, conform rezervării, dar am primit o cameră cum nici nu visam: la etajul al nouălea şi cu vedere frontală la ocean. Wow!

Aşa cum spuneam, nici în cele mai frumoase vise nu credeam că, fără să plătesc suplimentul de sea view, voi primi în Spania o asemenea cameră. În Turcia este o altă poveste, upgrade-urile gratuite la camere de nivel superior fiind destul de frecvente, eu având destule experienţe în care am primit mai mult decât am plătit, uneori mult mai mult, dar aici chiar nu m-am aşteptat.

Camera se afla în corpul din stânga al hotelului, la etajul 9 din 10 şi avea vedere frontală la ocean, doar alte două camere de pe etaj beneficiind de o vedere mai bună. Mi-a plăcut teribil de la prima vedere, astfel că am trecut cu vederea existenţa unei uşi comunicante cu camera alăturată, deşi m-am gândit că ar putea fi probleme cu izolarea fonică dintre camere, dar ce mai conta. Am respirat uşurată văzând că nu există chicinetă în cameră, încă o problemă rezolvată. Nu a mai contat nici faptul că nu aveam pat dublu, ci două paturi single lipite. Atât am fost de încântată de cameră şi mai ales de vedere, încât, contrar obiceiului, nu am mai fost atentă să verific buna funcţionare a tuturor aparatelor şi instalaţiilor, omiţând tocmai aerul condiţionat, altfel de mare interes pentru mine personal.

Am coborât fericită cu gând să merg la maşină să-mi aduc bagajele. În Spania nu-mi amintesc să fi văzut serviciu de bell boy, foarte util de altfel, aşa că nu am mai stat să caut şi m-am descurcat singură, cărând trolerele chiar şi pe trepte, că am luat-o pe scurtătură :D.

În cameră am avut, cum spuneam, două paturi lipite, cu două noptiere, un birou cu sertare, un scaun, suport de bagaje, un frigider de dimensiuni medii în loc de minibar, care însă avea avantajul de a avea şi congelator, şi un televizor vechi cu tub şi cu diagonala penibil de mică pentru vremurile actuale, aşezat pe frigider, chiar dacă ştiu că nu se recomandă. Frigiderul şi televizorul de deasupra erau poziţionate exact în uşa care făcea legătura cu camera de alături, uşă care a fost permanent încuiată, dar aşa nu aveam absolut nicio teamă că aş putea fi vizitată de vecini.

Un dulap foarte spaţios cu două uşi glisante cu oglinzi completa mobilierul camerei. Dulapul era bine compartimentat, o jumătate de dulap era cu rafturi, cealaltă jumătate cu bară pentru umeraşe, astfel că soţul meu a fost mulţumit, pentru mine aspectul acesta fiind prea puţin important. În dulap se afla şi seiful, de tip vechi, cu cheie, cu utilizare contra cost. Costa 1,5 euro pe zi şi o garanţie de 3 euro care se returna la predarea cheii.

Baia camerei noastre a fost chiar mare, foarte curată, dar probleme legate de curăţenie nu am întâmpinat niciodată în Spania, cu chiuvetă, cadă de baie, wc, nelipsitul bideu (turcii sunt mai practici la acest capitol având un sistem 2 în 1 :D şi făcând şi economie de spaţiu), uscător de păr, dozator de săpun lichid la chiuvetă şi de şampon+gel de duş la cadă, prosoape albe, curate, schimbate zilnic.

Balconul camerei era chiar micuţ, dar nu mai conta dimensiunea acestuia la superba panoramă oferită, dotat cu două scaune de plastic şi o măsuţă la fel. Scrumieră... yok, dar am improvizat, că doar nu era să mă las de fumat pentru atâta lucru.

Curăţenie s-a făcut în fiecare zi, prosoapele au fost schimbate zilnic, iar lenjeria cred că la trei zile, nu am urmărit în mod special, găsind mereu paturile frumos aranjate când ne întorceam în cameră.

Era prea frumos să fie totul perfect, nu-i aşa? Problema a constituit-o aerul condiţionat, exact ceea ce omisesem să verific la preluarea camerei. Acesta era în sistem centralizat. De funcţionat funcţiona, dar făcea un zgomot înfiorător. Axul era descentrat şi puteam jura că am un tractor cu motorul pornit la mine în holul camerei. Era exclus să putem dormi cu el pornit. Nici măcar eu, care dorm ca valiza în orice poziţie şi aproape în orice condiţii, nu-l suportam. L-am mai pornit, am mai răcorit camera, dar tot nu mergea. Să dormim cu uşa de la balcon închisă, se făcea prea cald. Dacă ţineam uşa deschisă, era mult mai ok, briza oceanului îşi făcea bine simţită prezenţa la etajul 9, dar auzeam tot balamucul de la cluburile aflate la 50 de metri de hotel. În final, am ales această ultimă variantă. Adormeam cu greu, dar aveam satisfacţia de a mă trezi ascultând valurile oceanului care se spărgeau de pietre.

Că sunt un fan convins al sistemului all inclusive, indiferent de forma sau denumirea exactă a acestuia, este un lucru bine cunoscut. După ce de-a lungul anilor am testat personal acest sistem în ţări ca Bulgaria, Turcia şi Republica Dominicană, iată că a venit şi rândul Spaniei. Nu ştiu dacă la toate hotelurile este la fel, dar aici la Sol Tenerife, dar şi la Sol Barbados din Mallorca sau la PlayaBonita din Benalmadena sistemul este puţin mai ciudat.

Obişnuită cu hoteluri la care absolut toţi turiştii aveau acelaşi regim de masă şi unde toţi aveam brăţări de aceeaşi culoare, mai puţin copiii sub 18 ani, sau nu purtam deloc brăţări în hotelurile mai cu ştaif, am fost surprinsă să văd aici turişti cu brăţări de toate culorile şi am fost curioasă să înţeleg care este şmecheria. Aşa am aflat că brăţări mov purtau cei care aveau demipensiune, brăţări verzi cei cu pensiune completă şi brăţări roşii cei cu all inclusive. Mai exista şi varianta de all inclusive GOLD, cu altă brăţară, dar care nu am înţeles exact ce mi-ar fi oferit în plus faţă de ceea ce aveam deja,

Aveam incluse toate cele trei mese principale: mic dejun, prânz şi cină, în sistem bufet. În plus faţă de cei care aveau doar pensiune completă, noi beneficiam şi de băuturi gratuite în restaurant la prânz şi seara. Tot pentru cei cu all inclusive exista o zonă destinată exclusiv acestora, deschisă între 11.00-18.00, în genul snack restaurantelor din cadrul resorturilor turceşti, unde găseam pizza – foarte bună, hamburgeri, sandvişuri, salate, fructe, ceva dulciuri, sucuri acidulate la dozator, bere, vin şi Sangria. Nouă ne-a fost extrem de utilă această zonă, deoarece am umblat foarte mult şi ajungeam la hotel după ce se termina masa de prânz. Aici aveam ocazia de a ne astâmpăra foamea până la ora cinei. Aici nu ne întreba nimeni de sănătate şi nu mai trebuia să semnăm nimic :D.

La baruri puteam consuma gratuit şi în orice cantitate apă, sucuri, cafele de orice fel, vin, şampanie, tării şi anumite cocktailuri, dar nu orice cocktail. Existau meniuri pe mesele de la bar în care erau trecute două rânduri de preţuri, cele întregi – plătite de cei care nu aveau AI şi cele pentru cei cu all inclusive. La unele suma de plată era zero, cele care erau gratuite, dar la altele beneficiam doar de o reducere de 50%. Evident că am comandat din cele gratuite, chiar dacă tânjeam după un Mojito, de exemplu, care nu era inclus. Şi pentru banala Sangria tradiţională trebuia să plătesc jumătate din preţ, parcă vreo 6 euro carafa de maxim un litru, ceea ce era stupid cât timp aceeaşi Sangria era disponibilă gratuit în zona exclusivă pentru turiştii cu AI, iar cele două trei feliuţe de lămâie/portocală aruncate peste băutură nu justificau banii în plus.

Oricum rămâneau suficiente variante de băuturi disponibile complet gratuit. Noi am frecventat doar barul de la piscină, cu program 10.00-24.00, unde seara asistam şi la spectacole. Chiar dacă barmanii erau extrem de operativi, nici doritorii nu erau puţini, astfel că se cam formau cozi de 5-10 persoane, dar totul mergea repede. Celor care nu aveau AI li se emitea pe loc bon fiscal şi plăteau, noi primeam tot un bon fiscal pe care trebuia să ne trecem numele, numărul camerei şi să-l semnăm. Nu am băut eu foarte mult, dar în două săptămâni de sejur am „dat cu subsemnatul” de mai multe ori decât o fac în aceeaşi perioadă de timp la serviciu când lucrez.

Mai exista un Lounge Bar în holul de la recepţie la care de asemenea aveam acces gratuit sau parţial color :D, însă acela nu m-a interesat din motive de fumat, deoarece era indoor.

Băuturile erau doar locale, spaniole, dar foarte bune, nimic de reproşat din acest punct de vedere, cocktailurile erau executate corect, profesionist, nu turnând la ochi ca în alte părţi, astfel că aveau mereu acel gust, cel care trebuie.

Am fost abonată la cafelele lor espresso, dublu şi cu lapte, sau cappuccino, făcute la aparat profi, exact pe gustul meu. I-aş fi păgubit chiar mai mult dacă nu aş fi fost atât de mult timp pe drumuri.

Toate mesele pe care am apucat să le luăm au fost în restaurantul principal al hotelului. Acesta este foarte spaţios, de fiecare dată am găsit mese libere pe alese, debarasarea meselor se face rapid, acestea fiind imediat curăţate şi pregătite pentru următorii clienţi. Din păcate, restaurantul nu are terasă, existând doar o zonă cu puţine mese mai în aer liber, dar nici acolo nu era permis fumatul.

Indiferent de culoarea brăţării, cum te aşezi la masă, imediat apare un ospătar care te întreabă ce doreşti să bei şi îţi aduce în scurt timp cele comandate, astfel că nu m-a deranjat faptul că nu mi-am putut lua singură băuturile dorite. Comanda de băuturi vine însoţită de nota de plată, pe care scrie ce ai consumat, dar nu şi preţul. Plata băuturilor se face la ieşirea din restaurant, cu bon fiscal emis de casa de marcat. Noi aveam all inclusive şi nu trebuia să plătim nimic, astfel că la ieşirea din restaurant doar predam nota de plată pe care treceam numărul camerei şi o semnam. Nu ştiu care era preţul băuturilor pentru că nu m-a interesat, am luat all inclusive pentru a scăpa de stres, dar cred că acesta nu era tocmai mic, comparativ cu preţul de la alimentara sau supermarket, desigur, deoarece am văzut şi cupluri care nu luau nimic de băut sau împărţeau amândoi o sticlă de apă plată de 0,5.

Despre mâncare nu am decât cuvinte de laudă. A fost foarte multă, foarte variată, timp de două săptămâni nu am apucat să mă plictisesc şi nici să gust din toate cele oferite, şi, cel mai important, foarte proaspătă. Chestia asta cu prospeţimea am remarcat-o mereu în Spania, ei punând mare preţ pe asta, ca şi pe condiţiile igienice de preparare a mâncării. Nu am văzut vreodată mâncare reciclată şi nu am auzit de vreun caz de probleme digestive cauzate de mâncare. Tăvile cu mâncare se înlocuiau rapid, chiar înainte de a se goli de tot. Mâncarea a fost foarte bine gătită şi gustoasă, dar nu mi-a plăcut la fel de mult ca în Mallorca, unde poate am nimerit un bucătar mai dedicat. Am făcut o pasiune pentru sosurile tradiţionale canariene, red mojo şi green mojo, cu care asezonam orice grătar.

Hotelul pune la dispoziţia oaspeţilor trei piscine exterioare, dispuse pe două nivele, dintre care una este pentru copii. Una din piscinele pentru adulţi beneficiază de sistem de încălzire, astfel putând fi folosită şi iarna.

La piscină există şezlonguri şi umbrele gratuite, locurile bune, ocupându-se, firesc, primele. Noi am preferat plaja la ocean, iar când ne întorceam de la plajă ne opream la o masă de la pool bar pentru hidratare. Am stat la piscină doar în ultima zi de sejur după ce am predat camera, noi având avion mai spre seară, dar am preferat o zonă mai liniştită unde am găsit şi şezlonguri libere şi umbră naturală de la copacii din grădină.

Hotelul oferă gratuit prosoape de plajă contra unei garanţii. Prosoapele sunt gratuite, însă trebuie să plăteşti pentru fiecare schimbare a acestora. Noi le-am folosit pe ale noastre.

În Spania toate plajele sunt publice, deci şi în Tenerife. Ştiind acest lucru, am plecat de acasă cu cearşaf şi prosoape de plajă. Chiar dacă aveam all inclusive şi chiar dacă hotelul ar fi fost pe o plajă adevărată, ştiam că oricum nu am fi avut vreun beneficiu. Chiar din prima zi am mers la magazinul Sol, practic lipit de hotel şi am cumpărat apă şi o umbrelă de plajă care m-a costat 13 euro. La plecare, am lăsat-o în camera de hotel, fiind prea mare pentru a încăpea chiar şi în cel mai mare troler şi prea grea pentru a irosi inutil din greutatea şi aşa limitată permisă pentru bagajele de cală. Preferam să bag în bagaj câteva parfumuri decât să car o umbrelă de soare care nu mai avea nicio utilitate ulterioară pentru mine.

Am elucidat şi misterul distanţei de 200 de metri de la hotel la plajă specifiate pe booking. Au avut dreptate. De la piscină ieşeam pe o altă poartă cu ajutorul cardului de la cameră şi mergeam spre dreapta pe faleză cam 200 de metri până la o plajă frumoasă, cu nisip fin, dar negru, vulcanic, plaja Troya, denumită după hotelul în dreptul căruia se afla. Există şi posibilitatea de a închiria şezlonguri şi umbrele. Costau 3 sau 3,5 euro bucata, nu am reţinut pentru că nu am închiriat. Acestea se aflau destul de departe de mare, oricum prea departe pentru gustul meu, fenomen des întâlnit pe plajele spaniole şi cumva anticipat de mine pe baza experienţelor precedente.

Am stat în buza mării, pardon a oceanului, pe cearşaful adus de acasă peste care am pus prosoapele personale. În cazul în care se murdăreau din cauza nisipului negru, eram dispusă să renunţ la ele fără mari regrete şi îmi rămânea şi mai mult loc în bagaj, acestea fiind totuşi destul de voluminoase. Soarele este foarte puternic. Ardea mai tare decât ne-am aşteptat, dar nu am avut probleme folosind umbrela pentru a ne proteja de soare şi crema cu factor de protecţie 50 rămasă după sejurul din Dominicană.

O nouă dovadă a faptului că suntem diferiţi şi avem gusturi şi aşteptări diferite, chiar în cadrul aceleiaşi familii. Mie plaja mi-a plăcut la maxim: nisip fin, intrare foarte lină în apă, oceanul cu valuri, apa nu prea caldă, cam pe la 23 grade, tocmai bună. În schimb, soţul meu a fost de-a dreptul oripilat, deşi ştia foarte bine că mergem pe o insulă vulcanică. Nimic nu i-a plăcut. Îşi privea dezgustat picioarele murdare de acel nisip negru, privea oceanul ale cărui valuri păreau negre la mal, din cauza nisipului fin antrenat de acestea şi mă tot întreba: Unde m-ai adus? La Amara? La Techirghiol? ... Ce caut eu aici la nămoale? şi culmea este că vorbea serios. Într-un fel l-am înţeles. Cu trei luni înainte fusesem în Republica Dominicană unde acelaşi Ocean Atlantic avea apa foarte caldă şi o culoare turquaz absolut de vis, iar nisipul era la fel de fin, dar alb ca făina. Pentru el şocul a fost prea mare şi greu de suportat. Încă mai avea întipărite pe retină imagini din concediul precedent, imagini total diferite de ce prezente. Pentru exemplificare, dacă fumam pe plaja din Punta Cana scrumul căzut pe nisip avea culoarea neagră, în timp ce aici scrumul căzut pe nisipul negru părea alb. O altă diferenţă pe care nu a ratat ocazia de a mi-o semnala a fost diferenţa de temperatură. Nisipul alb din Caraibe nu se încălzea niciodată, chiar dacă temperaturile erau mai ridicate, fiind chiar rece, în timp ce aici, spre ora prânzului, nisipul negru devenea deranjant de fierbinte, dar era şi logic să fie aşa.

Nemulţumirea soţului meu referitoare la plajele naturale din Tenerife, cele cu nisip negru vulcanic au condus la schimbarea priorităţilor şi a planurilor făcute înainte de plecare. Dacă estimasem iniţial să aloc 70% din timp plajei şi doar 30% plimbărilor pe insulă, odată ajunşi în Tenerife, procentele s-au inversat, dar nu pot să spun că îmi pare rău, chiar dacă îmi doream un concediu mai mult de relaxare.

Pe parcursul zilei au loc la piscină diverse activităţi, după un program stabilit şi afişat, altul în fiecare zi a săptămânii, din care voi enumera: pilates, darts, pool biking, show cu vulturi, fotbal, volei în apă, spinning, prezentare de modă, tenis de masă, tobogan (gonflabil), polo, yoga, turneu de tenis, petrecere cu spumă, aerobic în apă, zumba în apă, felurite jocuri şi concursuri la piscină. Noi nu am participat niciodată, nefiind prezenţi pe raza hotelului la orele respective.

Spectacolele de seara au constituit o surpriză plăcută, fiind mai bune şi mai elaborate decât mă obişnuiseră pe mine spaniolii până acum, chiar dacă nu se pot compara cu spectacolele oferite în resorturile turceşti cu pretenţii. Stând două săptămâni am remarcat şi vreo două schimbări în programul acestora, care nu a fost în totalitate identic. Spectacolul de flamenco mi-a plăcut în mod deosebit şi cel cu Marlin Monroe, dar şi Latino Party la care au participat şi turiştii, unii fiind chiar foarte buni.

Ce nu am avut şi mi-a lipsit? Internet wireless gratuit. La momentul vizitei mele hotelul oferea doar internet pe bani, eu nu am vrut să plătesc şi am profitat doar de reţelele publice deschise găsite cu ocazia plimbărilor prin staţiune. Însă, între timp, problema s-a rezolvat. Acum există şi wireless gratis în hotel.

În ziua plecării am predat camera la ora 12.00. Cel puţin aşa am avut intenţia. Am părăsit camera cu zece minute înainte de ora limită, dar nu am putut căra toate bagajele la un singur drum. Lifturile, care au funcţionat impecabil pe toată durata sejurului meu, altfel aş fi murit dacă ar fi trebuit să urc nouă etaje pe scări, mai repede dormeam în maşină :D, erau destul de solicitate, oprind aproape la fiecare etaj. Eu am rămas cu bagajele la recepţie, cât timp soţul a urcat să aducă şi restul: rucsacul în care era laptopul şi borseta cu acte şi ceva bani, dar, ghinion, până a venit liftul, până a urcat la etajul 9, a depăşit cu două minute ora 12.00 şi cardul de acces nu a mai funcţionat. A coborât nervos, deja mai trecuseră alte cinci minute, am înţeles ce se întâmplase, noi eram vinovaţi pentru că întârziasem, şi am solicitat recepţionerului destul de acru aflat la recepţie reactivarea cardului de acces, explicând situaţia. Mi l-a reactivat, însă nu înainte de a-mi arăta, ostentativ, ceasul din perete, moment în care şi eu i-am arătat coada care se formase la lifturi, pentru că unii se întorceau de la plajă, alţii coborau la masă sau plecau de tot.

Am depozitat bagajele în camera de bagaje special amenajată. Am plecat să facem ultimele cumpărături. După două săptămâni în care am bântuit seară de seară prin aceleaşi magazine şi nu m-am întors niciodată cu mâna goală, când să plecăm mi-am amintit că mai am ceva de cumpărat. Ulterior am mai ciugulit câte ceva din zona de all inclusive şi ne-am retras la umbră într-o zonă mai liniştită din grădina foarte frumoasă a hotelului pe care o descoperisem doar cu o zi înainte, lenevind pe şezlonguri.

Am băut o ultimă cafea la barul de la Sol, la fel de bună ca de fiecare dată, am adus maşina în parcarea hotelului, unde, tot ca de obicei, toate locurile erau ocupate, ne-am recuperat bagajele şi am pornit la drum spre aeroportul Tenerife Nord de unde aveam zborul spre casă, tot acolo predând şi a doua maşină închiriată.

Mă bucur că am ajuns în Tenerife, o insulă care are enorm de multe de oferit. Deşi am petrecut două săptămâni acolo şi nu am stat prea mult pe acasă, încă ne-au mai rămas chestii de văzut.

Recomand hotelul cu toată încrederea, indiferent de regimul de masă ales. Am fost surprinsă să întâlnesc în hotel mulţi turişti români, toţi aveau demipensiune şi erau foarte mulţumiţi. Ştiu asta, deoarece vorbeau suficient de tare între ei sau la telefon, astfel încât nu aveam cum să nu aud şi eu :p. Chiar dacă preţul a mai crescut de atunci, aş alege din nou acelaşi hotel pentru o viitoare vacanţă în Tenerife. Bine, asta dacă nu aleg o altă insulă din cele şapte, pentru că mai am cinci pe care nu le-am vizitat încă :p.

=

Fiind în prag de An Nou, vă doresc tuturor sănătate, bucurii şi călătorii cât mai reuşite în anul ce vine.

LA MULŢI ANI FERICIŢI!

---

VIZUALIZĂRI: 4382 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI