EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Sofitel Los Angeles at Beverly Hills - franțuzitul lux de la final de sejur
Ultima cazare din sejurul nostru de 14 zile pe coasta de vest a SUA s-a încheiat la franțuzitul Sofitel, în Los Angeles, un hotel care nu seamănă cu niciun alt hotel în care am stat până acum, pentru că este, în același timp, franțuzesc prin eleganță, prin rafinament, prin felul în care miroase, prin felul în care te primește, și american prin opulență, prin mărime, prin strălucire, prin felul în care îți arată, la fiecare pas, că ești în Los Angeles, în Beverly Hills, în orașul în care luxul nu este o excepție, ci un fel de a trăi.
Am ajuns la Sofitel pe 18 august 2026, cu autocarul, în grupul nostru de 23 de persoane, iar când am coborât din autocar, în fața hotelului, am avut senzația aceea frumoasă, de final de călătorie, în care ești obosit, dar fericit, și în care îți dorești ca ultima cazare să fie cea mai frumoasă, ca o cireașă de pe tort, iar Sofitel a fost, cu adevărat, cireașa aceea. Si mai ales ca aveam peste drum de hotel un mare mall cu tot felul de branduri americane și europene.
Sofitel Los Angeles at Beverly Hills se află la adresa 8555 Beverly Blvd., Los Angeles, California 90048, adică exact la colțul dintre Beverly Boulevard și La Cienega, la granița dintre Beverly Hills și West Hollywood, într-o zonă în care nu ai nevoie să-ți imaginezi Los Angeles-ul, pentru că Los Angeles-ul este chiar acolo, în fața ta, cu magazine, cu restaurante, cu mașini frumoase, cu palmieri și cu oameni eleganți, care trec grăbiți pe stradă.
Și ca să fie totul ca într-un film, exact în seara în care am ajuns noi, un medic estetician, nu mai știu cum îl cheamă, a avut o petrecere la Sofitel, o petrecere mare, cu o groază de vedete, cu mașini scumpe la intrare, cu fotografi, cu rochii lungi, cu costume impecabile, cu femei frumoase și bărbați eleganți, care intrau râzând, care se îmbrățișau, care făceau poze, iar noi stăteam în hol, și ne uitam, cu gura căscată, ca niște oameni care au ajuns, fără să vrea, în mijlocul unui film despre Los Angeles, în care noi eram, pentru o seară, și spectatori, și figuranți, și turiști fericiți.
Holul de la Sofitel este, în sine, o lecție de lux franțuzesc, cu marmură, cu lumină caldă, cu flori, cu parfum fin, care nu te lovește, ci te învăluie, cu personal care te salută cu zâmbetul pe buze, care te întreabă de unde vii, care îți ia bagajul fără să te întrebe de două ori, iar eu, care veneam după atâtea zile de drum, cu soarele din California pe față, m-am simțit, dintr-o dată, ca o mare doamnă, nu ca o turistă obosită, ci ca o doamnă care ajunge la un hotel care o așteaptă.
Camera noastră a fost, la fel, un amestec de lux și de confort, cu pat mare, alb, cu așternuturi albe, moi, care miroseau a curat, cu patru perne pufoase, puse una peste alta, două câte două, ca niște nori, cu o lampă albastră, de ceramică, cu abajur bej, care dădea o lumină caldă, de seară, și cu o noptieră pe care am pus, ca orice turist român care ajunge în America, cele două pașapoarte românești, revistele despre Los Angeles, „The Best of L. A.” , „Los Angeles - Portrait of a City” , „Angeleno - Modern Luxury” , și bilețelul „Good Night” , pe care ni l-a lăsat hotelul, iar eu am făcut poză la noptiera aceea, pentru că mi s-a părut că poza aceea spune, mai bine decât orice cuvinte, că noi, doi români din din București, am ajuns la Sofitel, în Los Angeles, și că pașapoartele noastre stau, liniștite, lângă revistele despre Los Angeles.
Pe măsuța din cameră am găsit și produsele Balmain Paris, pentru corp și mâini, iar în baie am găsit aceeași linie Balmain Paris, pentru că la Sofitel luxul nu este doar în hol, ci este și pe piele, iar dimineața, când mi-am făcut singură o cafea bună, aromată, la Nespresso, am stat la fereastră, m-am uitat la palmieri, la cerul albastru, și mi-am zis că luxul adevărat nu este doar marmura din hol, ci și cafeaua aceea bună, băută în liniște, înainte ca grupul să se trezească și să plece la vizite.
Baia a fost, pentru mine, cea mai frumoasă surpriză, pentru că era mare, cu faianță maro, lucioasă, cu chiuvetă albă, dreptunghiulară, prinsă într-un blat maro, lung, cu baterie argintie, modernă, cu o cutie gri, de șervețele, cu un recipient argintiu, rotund, cu capac, cu două pachețele albe și albastre, de pahare de plastic, puse pe suporturi negre, rotunde, cu o oglindă mare, care acoperă tot peretele, cu o oglindă mică, rotundă, de machiaj, prinsă pe un braț argintiu, care se mișcă, cu prosoape albe, groase, moi, puse pe un suport de metal, cu două etajere, și cu o fereastră mată, cu model delicat, de crengi, prin care intra o lumină albastră, de seară, ca o poveste.
Într-un colț al băii, separat, ca o cameră mică, am găsit vasul de toaletă, alb, lucios, cu capacul pus, cu un suport de metal, pe perete, cu trei prosoape albe, rulate, puse unul peste altul, ca niște rulouri, cu gresie mare, bej, pe jos. Mi-a plăcut faianța maro de pe perete și suportul pentru hârtie igienică. Am învățat de la alții de aici de pe sait, că un review bun nu ascunde nimic, ci arată totul, cu curaj, pentru că tocmai curățenia aceea impecabilă, din colțul acela mic al băii, îți arată că hotelul este, cu adevărat, de lux.
Dușul a fost, la fel, o bucurie, pentru că era mare, cu faianță maro, lucioasă, pătrată, cu un duș mare, rotund, prins în tavan, ca o ploaie caldă, care cade peste tine, din cer, și cu un duș mic, de mână, argintiu, cu furtun lung, prins de perete, cu o baterie argintie, rotundă, cu robinet, și cu o băncuță mică, de piatră, maro, în colț, ca să stai, dacă vrei, iar eu am stat în dușul acela, după o zi lungă, prin deșert pînă în Los Angeles, și mi-am zis că apa aceea caldă, care cade din tavan, este cea mai bună odihnă, după atâtea zile fără baia asta in stil european din acest hotel.
Minibar-ul de la Sofitel a fost, pentru mine, ca o mică vitrină de lux, cu o tavă neagră, lucioasă, pe care stăteau, frumos aliniate, două sticle de apă Evian, înalte, elegante, cu dop argintiu, o sticlă de vodcă Ketel One, cu etichetă albă, cu scris negru, o sticluță mică, cu dop auriu, o sticlă verde, mată, de Bulleit, și o sticlă portocalie, de Bulleit Old Fashioned Cocktail, cu etichetă neagră și portocalie, iar în fața lor, trei cutiuțe de carton, bej, cu scris negru, cu chocolate chip cookies, cu asiago cheese crisps și cu hickory smoky almonds, și trei borcănașe rotunde, de sticlă, cu capac argintiu, puse pe o parte, ca niște mici comori, unul cu ursuleți gumați, colorați, unul cu migdale și alune, și unul cu bomboane colorate, ca niște pietricele, iar în spate, pe perete, un tablou mare, cu buze roșii, închise, care părea că zâmbește, iar eu am făcut poză la minibar, pentru că mi s-a părut că un hotel care îți pune în cameră Evian, Ketel One, Bulleit, cookies, almonds și ursuleți gumați, toate la un loc, îți spune că ești în Los Angeles, în Beverly Hills, și că meriți să te răsfeți.
Frigiderul minibar-ului a fost, la fel, plin, luminat, rece, cu două rafturi, pe care stăteau, frumos, o sticlă de apă minerală S. Pellegrino, albastră, cu stea roșie, două sticle de suc de mere și de portocale, galbene, cu etichete albe, cu măr și cu portocală desenate, două doze de bere Modelo Especial, aurii, cu leu, două doze de bere Corona albe, puse pe o parte, o doză de Coca-Cola roșie, o doză de Diet Coke, o doză de Red Bull, o doză verde de Sprite, o sticlă de apă Schweppes, și o sticlă de vin alb, cu dop verde, iar eu m-am uitat în frigiderul acela și mi-am zis că, după o zi lungă o apă rece, de la Sofitel, este cea mai mare bucurie, pentru că e rece, e bună, și e de la Sofitel. Gata am terminat inventarul, și da, vă asigur că după cele trei zile erau tot acolo și in aceeasi ordine. Nu ne-am infruptat din toate că erau prea scumpe pentru bugetul nostru. Dacă le mișcai de la locul lor se considera ca le-ai consumat și te punea la plată. Aici, a fost singurul hotel unde ni s-a oprit o garanție de 300 dolari care ne-au dat-o inapoi la predarea camerei.
În cameră am avut și un birou mic, negru, lucios, cu un scaun alb, modern, comod, cu un televizor mare, plat, pus pe o comodă maro, lucioasă, cu sertare, și cu o lampă înaltă, cu picior subțire, de metal, și cu abajur alb, care lumina biroul seara, când voiam să-mi scriu impresiile, iar draperiile grele, bej, cu dungi fine, opreau lumina din Los Angeles când voiam să dorm, pentru că la Sofitel, chiar și draperiile sunt gândite ca să te odihnești bine, după o zi în care ai mers prin tot Los Angeles-ul
Dulapul din cameră a fost, la rândul lui, o bucurie, pentru că era mare, încăpător, cu rafturi de lemn deschis, cu umerașe gri, groase, cu logo-ul Sofitel, cu două umerașe moi, albe, pentru hainele delicate, cu o masă de călcat albastră, pusă frumos într-un colț, cu un suport de lemn, pentru bagaje, și cu un seif Elsafe, negru, cu tastatură, în care mi-am pus pașapoartele și banii. Pe raftul de sus am găsit, frumos așezate, espressorul Nespresso, negru, lucios, cu capsulele lui, cu paharele de hârtie, cu fierbătorul de apă, argintiu, și cu o tavă neagră, de piele, în care stăteau toate, ca niște lucruri prețioase, iar eu m-am gândit că un hotel care îți pune Nespresso în dulap, lângă seif, îți spune că ești important, că meriți cafea bună, dimineața, în cameră, fără să cobori la restaurant.
Și acum, micul dejun, pentru că micul dejun la Sofitel nu a fost un mic dejun oarecare, ci a fost un mic dejun cu voucher, un voucher frumos, alb, cu margine aurie, cu model delicat, pe care scria, mare, „BREAKFAST VOUCHER - Valid for Breakfast at Estérel” , Voucherul era dat ca rezervare a agenției și arăta că taxele și bacșișul sunt incluse, că este valabil pentru o persoană, și că formula de mic dejun include o farfurie American breakfast, cafea sau ceai și un suc de portocale. Micul dejun de la Sofitel a fost ca o pauză frumoasă, înainte de plecarea spre casă, o pauză în care am stat la masă, am băut cafea, am mâncat American breakfast, am băut suc de portocale, am vorbit despre ce ne-a plăcut cel mai mult, despre Sofitel, despre petrecerea medicului estetician cu o groază de vedete, despre Rodeo Drive, despre Santa Monica, despre capătul Route 66, și ne-am promis că ne vom mai întâlni, pentru că grupul de 23 a devenit, în cele 14 zile, ca o mică familie.
Restaurantele hotelului sunt două, și fiecare are povestea lui, pentru că la Sofitel nu mănânci doar ca să-ți fie foame, ci mănânci ca să trăiești arta franțuzească de a trăi, „l’art de vivre” , cum spun francezii, cu mâncare bună, cu muzică bună, cu lumină bună, și cu oameni frumoși în jur.
Primul este Estérel, restaurantul hotelului, numit după munții din sud-estul Franței, care este deschis zilnic de la 6:30 dimineața până la 12:00 la prânz, pentru mic dejun, și se redeschide de la 17:00 până la 23:00, pentru cină, un restaurant elegant, cu specific franțuzesc, cu produse proaspete, de la fermă, cu feluri făcute pe loc, cu ierburi parfumate, cu șofran, cu fenicul, cu arome mediteraneene, unde noi am mâncat micul dejun cu voucherul de 50 de dolari, American breakfast, cu cafea sau ceai și suc de portocale. Seara poți să stai la terasă, la grădină, lângă foc, și să mănânci încet, fără grabă, ca niște oameni care au timp.
Al doilea este Riviera 31, barul-lounge al hotelului, care este deschis zilnic de la ora 17:00, pentru cocktailuri făcute cu grijă, pentru gustări delicioase și pentru spectacole live, de neuitat, un loc care seara se transformă într-o sărbătoare de muzică, de spectacol, de momente neașteptate, cu jazz legendar în fiecare luni, cu blues și pop, cu burlesque și cabaret, cu salsa, cu muzică care te face să dansezi, chiar dacă nu știi să dansezi, și unde poți să stai pe canapelele de catifea, roșii și albastre, sub tavanul frumos, ca în filme, și să bei un cocktail, și să asculți muzică, și să te simți, pentru o seară, ca o vedetă.
Noi, în seara în care am ajuns, pe 18 august, când medicul estetician a avut petrecerea lui cu o groază de vedete, am simțit toată agitația aceea frumoasă de la Riviera 31, cu muzică, cu lume elegantă, cu rochii lungi, cu costume impecabile, cu fotografi, cu râsete, și ne-am dat seama că Sofitel nu este un hotel în care dormi și pleci, ci este un hotel în care se întâmplă lucruri, în care se trăiește, în care se petrece, în care se ascultă jazz, în care se bea un cocktail bun, și în care, pentru o seară, și tu faci parte din filmul acela frumos despre Los Angeles.
Dacă mă întrebați ce mi-a plăcut cel mai mult la Sofitel, vă spun că mi-a plăcut luxul acela franțuzesc, care nu țipă, ci șoptește, care nu te apasă, ci te răsfață. Mi-a plăcut curățenia impecabilă, mi-au plăcut produsele Balmain Paris din baie, mi-a plăcut espressorul Nespresso din cameră. Mi-a plăcut holul, cu parfumul lui fin, cu florile lui, cu personalul care zâmbea, și mi-a plăcut enorm că am nimerit, fără să vrem, în seara petrecerii medicului estetician, cu o groază de vedete, pentru că seara aceea a făcut ca ultima noastră cazare să nu fie doar o cazare, ci o amintire.
Mi-a plăcut că din fața hotelului, fără stres, pe jos, puteam să mergem la Beverly Center, la Melrose, la restaurante, la cafenele, și să simțim cu adevărat, că suntem în Los Angeles, nu doar într-un hotel oarecare, de la marginea orașului. Noi in prima seară am mîncat la H&H, restaurant brazilian, unde pentru o anumită sumă bei și mananci cît poți, dar despre asta in alt review unde o să vă povestesc cum am făcut față la 8 cocktailuri, in 2 ore.
Nu mi-a plăcut, dacă trebuie să spun și asta, că în seara petrecerii a fost mai multă agitație în hol, mai multă lume, mai mult zgomot, iar noi credeam că avem discotecă. Dar asta se uită repede, când îți aduci aminte că ai fost la Sofitel, în Los Angeles, în Beverly Hills, și că ai dormit într-un pat cu așternuturi albe, moi, care miroseau a curat.
Recomand din suflet Sofitel Los Angeles at Beverly Hills, mai ales ca ultimă cazare dintr-un sejur lung pe coasta de vest a SUA
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de kmy in 21.11.26 20:59:12
- A fost prima sa vizită/vacanță în AMERICA DE NORD
- Alte destinații turistice prin care a fost: România, Bulgaria, Ungaria, Italia, Spania, Malta, Gibraltar, Vatican, Luxemburg, Austria, Belgia, Olanda, Germania, Franta, Elvetia, Turcia, Grecia, Emiratele Arabe Unite
2 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (kmy); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 34.07641777 N, -118.37751943 W - neconfirmate încă
ECOURI la acest review
2 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "Sofitel Los Angeles at Beverly Hills, LOS ANGELES" (nou-creată pe sait)
-
Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)


Rog așteptați...

















