In cantonament la Slavia

TIPĂREȘTE

La sfarsitul anului trecut, cand am plecat de acasa sa mai cutreier un pic Europa in cautarea lui Mos Craciun si a targurilor fermecate, am avut parte la Praga, de cea mai proasta cazare de care am beneficiat vreodata. Nu a fost alegerea mea; asa era pachetul excursiei. Dar prin cate hoteluri am mai fost cazata in lumea asta, si pe care ca si acum le-au ales agentiile, ghinion mai mare nu am avut. Din contra, de toate am fost multumita in raport cu clasificarea lor si cu raportul calitate pret. Dar sa va spun cam de ce am avut parte si veti vedea singuri daca merita sa il alegeti, sau macar daca nevoia va duce acolo, sa fiti pregatiti psihic, sa nu aveti un soc.

Adresa lui este

Hotel SLAVIA Vladivostocka 1460/10 100 00 Prague 10 Cehia

Este amplasat langa stadionul sau clubul sportiv Slavia si banuiala mea este ca demult, acum 30 de ani era caminul clubului, acolo unde stateau in cantonament sportivii. Cine a facut pe vremuri sport de performanta, stie despre ce vorbesc. Atunci, cantonamentul era ” militarie data jos din pod ” nicidecum rasfat la hotel.

Hotelul are doua corpuri de cladiri, plus o sala de sport. Singurul mare avantaj, pentru cine ajunge acolo, este ca la 100m. distanta este un capat de linie pentru mai multe tramvaie, cu care se ajunge in toate directiile in oras. (nr. 6,7, 22,23,24). Am mers si eu intr-o seara o statie cu tramvaiul, asa de curiozitate. Biletele se cumpara de la automatele din statii si se valideaza la aparatele din tramvai. Tot in apropiere este si o statie de autobuz cu care se poate ajunge la aeroport cam intr-o ora.

Revenind la hotel; se lauda cu 3*, dar realitatea este alta. Nici nu este nevoie sa te pricepi la clasificari, ci doar sa mai fi vazut alte hoteluri similare. Cu siguranta in Romania, nu ar fi primit aceasta clasificare.

Inca de la intrarea in holul hotelului m-a izbit un aer de ” bodega ”. Intr-un spatiu de cca. 100mp. era receptia, un bar la care vesnic erau 3-4 clienti ametiti bine, si o zona cu mese unde se jucau carti, se fuma si se bea. Mirosul era greu de suportat.

In camera mobilierul era fara o linie unitara; masa alba (si ciobita), paturile maro, dulapurile rosii, scaunele gri, perdele si draperii fara nici o legatura cromatica. Totul dadea un aer ” de carpeala ”.

In dulapul de pe hol umerase diferite, de parca erau recuperate de la gunoi, iar inauntru un miros de tomberon. (bine... nu de tomberon, de adidasi si de echipament sportiv super murdar si transpirat). De o perie pentru incaltaminte nici nu putea fi vorba.

Pragul de la baie, parca era pus de bunicu dintr-o scandura si vopsit cu ce i-a mai ramas de cand a vopsit gardul.

In baie, pe un perete erau niste tevi scoase din uz, dar lasate la vedere sa rugineasca. In cada de dus, erau zone intregi in care mucegaiul ajunsese sa fie negru, de mult ce statea pe acolo si nu il curata nimeni. Oglinda de la baie pusa atat de sus, incat prietena mea care este mai scunda, nu vedea nimic in ea. Sapuniera era cu urme de sapun murdar si uscat. Suportul pentru hartie, era imens, din acela pentru role f. mari – asa ca sulurile normale din dotare, stateau pe calorifer.

Bateria de la chiuveta era de tipul ” baterie de bucatarie ” - cand apa curgea, din chiuveta sarea toata pe mine. Gresia de pe jos era atat de veche, incat facea o nota discordanta cu faianta de pe pereti nici ea cu mult mai noua. Se vedea ca usa la baie a fost candva blocata; au fortat-o cu o ranga sa o deschida si urmele erau vizibile pe toc. La ce am spus pana acum, nici sa nu sperati la un uscator de par. Fereastra nu era la baie, dar am avut parte de un ventilator care facea un zgomot infernal de credeai ca baia isi ia zborul...

In camera, o singura veioza. Fereastra batuta in cuie (stateam la parter) cu urme ale vechilor cremone. In tot hotelul, nici vorba de ferestre termopan... nu; erau din lemn cu uzura de riguare.

Prosoapele de o culoare indoielnica si f. zdrentuite ma asteptau pe pat de parca erau cea mai mare mandrie a camerei.

Lenjeria de pat din materiale si culori diferite; cerseaful de pat alb, fata de perna si plicul galbene, probabil spalate dar cu siguranta necalcate. Perna putea fi impaturita in patru, de goala ce era. Pilota rupta si arsa cu tigara era mai subtire decat o patura de iana. Exista un TV suspendat pe un perete, dar cum nu puteam vedea nici un program international, l-am abandonat singura din lipsa de intelegere a limbii.

Pe holul de la parter, in chip de decor, statea atarnata o sticla cu solutie de curatat geamurile. Acolo am gasit-o... acolo era cand am plecat.

Pe un hol lung de acces catre sala de mese, tevi lasate la vedere, pe alocuri ruginite. Geamurile atat de murdare ca nu ar mai fi avut nevoie de perdele ca sa filtreze lumina. Pe holuri, murdarie pe jos... cat pentru un stadion intreg.

Panzele de paianjeni nu se vad in fotografii, dar erau pe la toate colturile si pe langa toate becurile.

In una din salile unde se servea micul dejun, impropriu numita ” restaurant”, pe o masa de biliard, erau doua placi de pal, peste care ziua se punea o fata de masa, si pe ea se servea micul dejun.

Vesela era in mare parte ciobita, cu greu gaseai o farurie intreaga. Paharele de vreo 3-4 feluri, doar clatite cu apa, nespalate bine. Am gasit si cateva farfurii, doar sterse; nespalate. Ospataritele aveau mai degraba un aer de... ” femeia buna la toate de la bucatarie ”. Nici vorba sa poarte o uniforma sau sa dea un buna dimieata.

Micul dejun a fost pe cat de modest pe atat de urat prezentat. Ca sa mai aiba cu ce umple o tava, au taiat cateva mere in doua, sa para mai multe si sa mai puna ceva pe masa.

La tot pasul gaseam; ghivece murdare cu flori aproape moarte, scaune rupte sau tavanul fals cu urme vizibile ale inundatiilor.

In prima noapte, a fost frig in camere, lucru ce-i drept remediat a doua zi. Am solicitat (si au facut schimbarea) alte prosoape si alta lenjerie la pat. Multumesc ghidei, ca pe mine se facea receptionera ca nu ma intelege.

Avand camera la parter, am avut neplacuta surpriza, ca a doua zi dimineata sa constat ca toate lucrurile miroseau a fum de tigara, desi nu fumase nimeni in camera. Pe undeva, intrase fumul din holul hotelului. Noroc ca nu scosesem toate hainele din geanta, si cele ramase acolo nu miroseau urat.

O colega de grup, tinerica si dornica sa comunice si de acolo cu familia si prietenii, a intrebat daca exista conexiune wireless la internet. Desigur nu exista, dar i-a fost indicata o usa, mai exact o incapere unde urma sa gaseasca un PC si conectare la internet. A deschis usa si intr-o incapere micuta (ceva mai mare decat o debara de bloc, dupa cum s-a exprimat) unde a trasnit-o un miros de mucegai si tutun, pe o masuta a vazut un calculator, a carui varsta si model nu a stiut sa le precizeze. Probabil un model atat de vechi incat ar fi luat o lectie de istorie IT daca se incumeta sa il porneasca. Aaaa... si era contra cost. Desigur s-a lipsit.

Am fost singura care am avut camera la parter. Toti colegii de grup care au stat la primul etaj au avut ceva in plus... mai exact in minus. In prima seara, cand toata lumea a primit cheile camerelor si desigur agitatia era mare, la etaj nu se aprindeau becurile, era bezna. Va imaginati cam ce era pe culoarul si asa ingust, cand 38 de oameni cu bagaje cu tot, se chinuiau sa isi gaseasca camera.

Problema este ca in aceste conditii ei au pretentia sa li se platesca pentru o camera, 40 Euro. Noi am fost un grup mare si cu siguranta a fost negociat pretul, dar la fel de negociat a fost si la Budapesta unde conditiile sunt net superioare. Mai bine spus erau intradevar 3*.

---

VIZUALIZĂRI: 2480 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI