Barcelona, orașul în care bucuria plutește în aer (II): despre aripile turistului, și nu numai

TIPĂREȘTE

Episodul doi al acestui miniserial este un review exclusiv despre transporturi. Fiind mai întotdeauna un turist foarte grăbit (cu timp la dispoziție doar atât cât ține evenimentul profesional), calitatea transportului este prima care îmi atrage atenția. Așadar, câteva observații despre transporturile din Barcelona și Catalunya.

Transportul aerian. Sosirea și plecarea aeriană la/din Barcelona se fac pe aeroportul El Prat. Aeroportul este unul din cele mai prietenoase pentru turiști, stațiile pentru cursele „aerobus” (A1, A2) pentru Placa de Catalunya fiind plasate chiar în fața aeroportului. În general, turistul nimerește în aceste stații aproape fără să vrea (excepție pentru mine a fost ultima călătorie, din 2016, când am ajuns la terminalul T1 și nu era nici un indicator către A1, pentru care trebuia ieșit pe ușa aeroportului și coborât un nivel, cu o scară rulantă). Atât pentru A1 cât și pentru A2, turiștii trebuie să aibă cinci euro pentru bilet, de persoană, la urcarea în autobuz - se poate plăti și cu cardul în cazul în care nu există bani potriviți.

La plecare, în schimb, aeroportul El Prat nu oferă o surpriză prea plăcută: în primele trei călătorii pe care le-am făcut (din care am plecat de pe terminalul T2), turiștii erau întâmpinați cu enigmatica poartă “M2” afișată în dreptul cursei, iar după o excursie interminabilă care străbătea o scară rulantă, security filter și întreg etajul unu - timp în care nu poți să nu te gândești că unii turiști mai în vârstă nu ar rezista la un asemenea tur de forță, mai ales că mai trebuie să treacă și prin filtrul de pașapoarte, unde pot nimeri o coadă (la un moment dat treceau pasagerii unui avion rusesc de mare capacitate :) și a durat mai mult de o jumătate de oră doar aici) turiștii ajungeau, în sfârșit, să afle prețioasa poartă de îmbarcare. Așadar, chiar dacă nu poate fi învinuit de nimic, El Prat nu este nici în „top 10” al aeroporturilor.

Transportul în oraș. Barcelona câștigă prietenia veșnică a turistului prin câteva facilități, iar metroul este una dintre ele: „targeta con 10 viatges”, care se poate achiziționa cu 9,95 euro de la automatele de la metrou, oferă călătorii integrate cu metroul/autobuzul/tramvaiul/trenul regional (mai puțin metroul de aeroport), fără să taxeze călătoriile dacă se petreceau la maxim o oră și un sfert (ceea ce însemna o economie la transfer). Celelalte aspecte privesc organizarea transportului subteran și de suprafață: este foarte bună, proiectată să facă față la masele de turiști care asaltează orașul trei sferturi din an. Autobuzele au linii lungi, cu stații dese, cu mașini moderne și confortabile, și cu stații anunțate la difuzor (astfel încât turistul nu se poate încurca). Totuși, autobuzele fiind destul de aglomerate, metroul este mai accesibil, fiind și mult mai explicit (harta metroului se poate descărca de pe siteul municipalității). Atât la metrou cât și la autobuz, biletele se perforează la un automat care înscrie pe spate data la care s-a făcut călătoria, și câte călătorii au mai rămas. Din cele 11 linii de metrou, cele mai frecventate sunt L1 (care leagă Placa Espanya de Placa de Catalunya și de Glories) și L3 (perpendicular pe Gran Via de les Corts Catalanes, vine din nordul orașului, după un ocol, direct la Drassanes, de unde se ajunge la începutul La Rambla și în centrul comercial, sau, în continuare, la Placa Espanya). De asemenea, L7 este o linie foarte folosită, care se formează la Placa de Catalunya și ajunge la Avinguda Tibidabo.

Am mai remarcat în 2016, față de anii anteriori, creșterea vizibilă a numărului de stații intermodale (stațiile unde se poate face transfer direct de la metrou la cale ferată, la „Rodalies”, trenurile regionale). Cum am avut de stat într-o asemenea stație înainte să plecăm spre Girona, am urmărit numărul și frecvența acestor trenuri, care circulau aproape goale. Ce diferență față de România, unde căile ferate au ajuns să fie folosite atât de puțin și cu o atât de mare aglomerație! Totuși (revenind la metrou) deși am mai degrabă cuvinte de laudă cu privire la transportul din Barcelona, am observat că, la nivelul organizării, nu ajunge din urmă Parisul și infrastructura franceză. Un exemplu: în Placa de Catalunya, în 2016, trebuia să ajungem în zona Gracia/Placa Molina și am căutat îndelung linia de metrou (L6 sau L7): am găsit-o pe prima cu mare greutate, în partea dreaptă a pieței, pentru că liniile de metrou nu se intersectau (adică să se poată face transferul subteran, ca la Paris), ci mai degrabă ieșirile înconjurau piața (iar unele linii aveau o singură ieșire, în timp ce altele aveau mai multe ieșiri – iar dacă turistul are și bagaje, orientarea devine o problemă). De asemenea, am mai remarcat modul întortocheat în care sunt construite unele stații (trebuie să treci pe peronul liniei X ca să ajungi la linia Y) ca și tavanele scunde și aerisirea insuficientă, care fac ca trecerea prin tuneluri să nu fie plăcută, mai ales vara, în aglomerație...

Autobuzul turistic. Nu sunt o adeptă a călătoriilor cu busul turistic, dar în 2016 am cedat și am luat bilete la Bus Turistic, pentru că timpul fugea foarte repede și amenința să nu ne alegem cu prea multe obiective atinse. Biletul la Bus Turistic (nu era singurul hop off - hop on) a fost mai degrabă scump (28 de euro de persoană, fără reduceri pentru copii), însă totodată competitiv: oferea toate cele trei trasee circulare (roșu: traseul principal, Placa Espanya – Poble Espanol - Montjuic – Port Vell – Port Olimpic – Barri Gotic – Placa de Catalunya –Passeig de Gracia - Sants, albastru: Sagrada Familia – Gracia - Parc Guell – Tibidabo – Monestir de Pedralbes – Palau Reial - Diagonal, verde: un traseu mai mic, de-a lungul țărmului, Port Olimpic – Forum – Poblenou) pe parcursul unei zile. Bineînțeles că, într-o zi, am reușit să facem doar traseul roșu și o bucată din cel albastru, pentru că am mai și vizitat două obiective care au înghițit destul timp (obiective despre care voi vorbi în alt review).

Transportul regional cu trenul. Cum spuneam puțin mai devreme, am experimentat și un tren local pe traseul Barcelona- Girona, traseu care m-a bucurat și ca incursiune “de aproape” în regiune. Am luat trenul din Gara Sants, probabil cea mai mare gară din Barcelona (spun asta deși pe cealaltă nu am văzut-o) - o gară în care se întâlnesc metroul, trenurile regionale (Rodalies) și trenurile de mare viteză spre celelalte regiuni ale Spaniei. Noi am cumpărat, cu o oarecare teamă, biletele cu 11,25 euro de persoană de la automat (asta pentru că erau cozi destul de mari la casele de bilete), după care aventura a continuat: nu am reușit să descifrăm pe nici unul din tabelele din gară indicațiile cu privire la linie etc. și, după câteva învârteli cu nici un rezultat (nu era nici un funcționar prin zona destul de aglomerată, în afară de cei de la casele de bilete), am găsit o lucrătoare la curățenie care știa o brumă de engleză – iar aceasta, după ce a consultat o foaie pe care a scos-o din haină (! punct în care m-am întrebat ce făceam dacă nu o găseam :) ) ne-a direcționat cu detalii către linia “13 sau 14” (aflate pe același peron cu indicator, ca la metrou).

Trecerea prin regiune a fost, așa cum mă așteptam, interesantă, în primul rând pentru spectacolul suburbiilor și al orășelelor de pe traseu (dese, bine organizate, prospere și curate) și în al doilea rând pentru că traseul dintre cele două orașe importante din Catalunya înseamnă trecerea de la mare la munte, și de la o climă mediteraneană la una subalpină.

Transportul regional cu autobuzul . La întoarcerea din Girona către El Prat/Barcelona, am experimentat alt mijloc de transport: autobuzul regional Sagales (autocarele de cursă lungă). Biletele se iau de la gara din Girona (o clădire mică lângă casele de bilete, în dreapta). Prețurile la aceste autobuze sunt foarte competitive, iar orarele sunt potrivite pentru orice legături (noi am luat un autobuz la 6,45 care a ajuns la 8,45 la aeroport). Autobuzele vin la peron, fix la ora anunțată, și sunt anunțate prin afișaj electronic (peronul se află în fața gării). De asemenea, din Girona se pot face, cu autobuzul, excursii foarte ieftine în stațiunile de la malul mării - 5 euro biletul (noi am avut prea multe de făcut și nu am avut timp). În fine, revenind, autocarul despre care vorbim a mers foarte repede, silențios, confortabil, cu singura observație că obligă călătorul să depoziteze absolut tot în portbagajul inferior (ceea ce poate fi chinuitor dacă călătoria durează două ore, cum a fost în cazul nostru).

---

VIZUALIZĂRI: 4908 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI