Hotel Schwarzer Adler, Mariazell - o experienta placuta

TIPĂREȘTE

In februarie 2008 am incercat experienta unei vacante destinate relaxarii dar si skiului, impreuna cu copiii, in Austria. Sejurul a fost pregatit cu aprox 2 luni si jumatate inainte, printr-o agentie de turism ce-mi fusese recomandata de o cunostinta. Asa ca am achitat un avans de 30% cu o luna inainte si restul in saptamana dinaintea plecarii. Fiind destul de aproape de Viena, aprox 125 km, ne-am hotarat sa mergem cu masina. Protagonistii vacantei erau... protagoniste! Doua mame si trei fete cucuiete, adica eu si o buna prietena cu copilele. Dupa cum se stie si nu mai insist, drumul de traversare a Romaniei ne-a luat mai mult si a fost cu mult mai obositor decat etapa Budapesta-Viena- Mariazell. Din 2008, nu s-a schimbat mare lucru pe soselele romanesti, poate doar ca sunt mai aglomerate, cele unguresti si austriece ramanand si ele la fel: impecabile, rapide, sigure. Cum eram doua cucoane, din care una a condus tot timpul (nu eu), GPS-ul a fost repede adoptat si pus la sanul familiei, in loco homo consortus, adica pe post de barbat care se orienteaza bine! Singurul moment cand mai sus-numitul a intrat in vrie, a fost la un accident dincolo de Viena, chiar inainte de un giratoriu, cand o tinea una si buna s-o facem la dreapta, asa ca dupa ce ne-am zambit si salutat a patra oara cu politistii care dirijau circulatia, ne-a fost evident ca trebuie sa ne reconsideram atitudinea. Vorba e ca plecate pe la ora 9a. m. din fata hotelului Ambasador din Timisoara, unde innoptasem, dupa 700km, la ceasurile 6.30 p. m. opream in fata hotelului. Am traversat granita romano-ungara pe la Cenad si am facut oprirea de rigoare, cu masa bogata si degustare de supa-gulas, traditional, la cunoscutul Paprika. Prietenii stiu de ce!...

Mariazell-ul, cum spuneam l-am nimerit intr-un final, strabatand oraselele austriece, avantandu-ne pe vai si sorbind din ochi Alpii. Aveam sa aflu ca Alpii e un nume generic, fiecare regiune isi are alpii ei. Am ajuns la hotel, unde ni s-a explicat rapid ca masina nu ramane in fata decat timpul necesar descarcarii bagajelor, dupa care putem s-o punem, contra cost (si obligatoriu!) intr-una din cele 4 parcari ale oraselului, din care una acoperita. Data fiind micimea urbei, distanta pana la oricare din parcari e de maxim 5 minute (10 in conditii de ninsoare si viscol, cum ni s-a intamplat in penultima zi). Nu stiu daca amintirile sunt exacte, dar am platit undeva in jurul a 40 de euro parcarea ptr cele 6 zile (7 nopti). Acces facil, cu cartela, procurata de la receptia hotelului, capacitate mare (undeva la 150 de autovehicule).

Intrarea se face urcand o scara, astfel ca parterul hotelului e de fapt primul nivel, la nivelul trotuarului aflandu-se agentii turistice, centre de echipament si scoala de ski/snowboard.

Boy-ul ne-a preluat bagajele, am fost intampinate cu caldura de receptioner dar si de un domn varstnic care am dedus ca este patronul-proprietarul si m-am intrebat si inca ma mai intreb daca se numea Koepfler, pentru ca hotelul e o afacere de familie. Aspectele importante ale sejurului cu el le-am tratat, nemultumirile tot la el s-au rezolvat. Receptia e micuta, formata din doua spatii distincte, si primul lucru care m-a izbit a fost aspectul oarecum vetust al hotelului precum si prezenta a o multime de obiecte traditionale, vechi, incepand cu scrinuri si roata de tors sau furci si terminanad cu tot felul de putineie. Lemn mult, in lambriuri, tavane sau scari, la fel prezent si in sala de mese si bar. Am avut camere la etajul intai, asa ca mi-aduc aminte de un ascensor mititel, dar nu l-am folosit. Cateva precizari: hotelul e cotat oficial la 4*, desi pe unele site-uri apare si cu 3*. Piscina si spatiul wellness de care se face vorbire in toate ofertele nu sunt ale hotelului, adica nu in incinta lui, ci se afla intr-un foarte modern si bine dotat centru wellness-spa-sportiv, aflat la cca 50m distanta, imediat ce dai coltul in stanga cladirii. In pretul de 490 euro/pers/sejur am avut prevazute: cazarea 7 nopti, masa in regim demipensiune +o gustare pe partie constand in cozonac (!) si nu mai stiu ce, ca nu ne-am agitat cu gustarea asta, ski-pass-ul ptr 6 zile cu acces pe cele doua zone de partii principale din zona, accesul in centrul w. s. s, la piscina si sauna gratuit. Fata de ceea ce solicitasem adica un apartament, am schimbat cu unul mai mare avand doua camere + living, si am platit 80 euro diferenta. Spuneam ca era seara cand am ajuns, si ningea, asa ca intrate in camere si facand turul incaperilor am ajuns la ferestra unde minunata priveliste a Bazilicei inchinate Fecioarei Maria, luminate cu reflectoare, profilandu-se pe cortina intunecata a colinei din spate si ninsa bogat de fulgi jucausi ni s-a aratat. Aveam sa admir bazilica zi de zi, la ceas de seara sau de dimineata, ascultand clopotele ce marcau muzical schimbarea orelor, o constructie imensa si impresionanta, loc de pelerinaj pentru austrieci si nu numai, cu o poveste frumoasa (v-o spun).

Holurile de acces sunt mochetate, destul de inguste, pentru ca hotelul e vechi (de pe la 1912), linistite si discret luminate. Tablouri impodobesc peretii si din loc in loc, cum spuneam, obiecte de mobilier vechi.

Apartamentul in care am stat era compus dintr-un dormitor matrimonial, cu pat mare, un dormitor cu un pat de o persoana, un living cu canapea, doua fotolii, o soba (decor) traditionala, o comoda si un birouas, doua holuri, unul spre baie, altul de la intrare, unde se aflau si dulapurile de haine si bagaje. Mobilier mai vechi, cu acea nota de antic sau antichizat, tapiterie inflorata, acelasi model la draperii. Corpuri de iluminat, inclusiv veiozele, stil galle. Parchet acoperit de covoare, lenjerie de damast, pilote usoare si pufoase. Televizor cu obisnuitele programe incluzand vreo trei locale cu imagini live de pe partiile din toata Austria, frigider-bar bine garnisit. Atat la venire cat si pe toata perioada nu ne-au lipsit turta dulce, marca a orasului, pusa in cosulete si completata de cate ori se epuiza - si o cam batea vantul, ca era foarte buna plus fructe- mere si portocale... Am schimbat apartamentul pentru ca celalat era cu camera mai mica de trecere. Baia era mare, cu cada, sapunele-samponele-crema de corp, prosoape suficiente, halate de baie si papuci, foen si cele asteptate. In mozaic si faianta. Nimic de reprosat, curata si curatata zilnic, nemteste. Lenjeriile s-au schimbat si ele de doua ori in timpul sejurului, curatenia in camera fara repros.

A doua precizare, pentru fete am primit reducere, astfel ca pretul total al sejurului a fost de 1320 euro.

Restaurantul: se afla la parter, e compus din trei incaperi, una in care se afla si barul, spatiul pentru fumatori, alta comunicand deschis cu prima si o a treia, separata printr-o usa, mai modesta ca aspect si decoratiuni, unde mancau...romanii. Privitor la acest aranjament am avut primul schimb de focuri cu domnul cel varstnic, in chiar seara cand am ajuns. Eu am perceput-o ca pe o discriminare si nu am acceptat-o, spunand clar ca daca nu pot sa ma asez unde doresc, oriunde in spatiul restaurantului, plec din hotel. Asa ca zilele urmatoare n-au mai aparut probleme, desi uneori am stat si in incaperea destinata conationalilor, asa cum mai stateau si nemtii. Chiar daca unele din comportamentele tovarasilor de tara ma determinau sa fiu de acord cu atitudinea managerului (in principal faptul ca radeau efectiv micul-dejun), tot nu am acceptat.

Micul dejun era destul de divers, bogat, cu multa patiserie specifica, n-as avea ce sa-i reprosez decat poate faptul ca fiind abundent si variat era cam inghesuit pe mese. Povestea cu gustarea pe partie mi s-a parut o prostie, asa ca am pasat-o. La pranz mancam pe partie, intr-unul din localurile traditionale sau mai moderne. Masa de seara consta din salate diverse si supa de 2 feluri cu autoservire, un fel principal - pui, porc, vita sau peste - cu garnitura, dar care trebuia precizat dimineata pe meniul ce-l gaseam pe masa, si un desert unic. Apa plata de la robinet, pe mese, bauturi cu comanda la bar, inclusiv apa minerala mit gas. In majoritatea serilor am mancat devreme la restaurantul hotelului, dupa care ne-am plimbat sau am fost la piscina si am mancat la unul din multele restaurante din vecinatate, dintre care pentru unele trebuia sa faci rezervare.

Bucataria nu stralucea prin aranjamente sofisticate sau garnituri exotice, dar preparatele erau bune, proaspete si in cantitate suficienta.

Cum spuneam la parter se afla un centru de inchiriat echipament de unde am luat pentru doua dintre cele trei fete skiuri, respectiv placa, cu accesoriile aferente, iar langa el ne-am gasit repede monitor de la Scoala. Pentru ca am luat pentru cele 6 zile efective echipament si 4oreinstructor (eu de ski, fetele de placa), am sa va spun pretul total, cel platit in final, dupa ce au aplicat un discount de 15%: 1100 euro/3 pers. Fisele de inchiriere echipament erau electronice, nu ni s-a cerut nici un fel de act iar plata am facut-o efectiv inaintea plecarii, n-am sesizat vreo ingrijorare pe fetele lor, nu le-a trecut prin cap sa ne retina gaj sau altceva. Echipamentul il pastram in incaperile cu aceasta destinatie de la hotel. Dimineata la 8.30 sau 9.00 luam microbuzul care ne ducea pe partie. Intr-o singura zi am urcat direct pe Burgeralpe, partia cu statie de plecare la telecabina din centrul orasului.

In zona sunt practic trei localitati: Mariazell, St. Sebastian, la poalele masivului Burgeralpe si Mitterbach, la poalele masivului Gemeindealpe. Intr-o singura zi am fost la Mitterbach, era o problema cu telescaunele la St Sebastian si instructorul a fost de parere sa luam shuttle-bus-ul spe celelalte partii. Din varful Burgeralpe coboara serpuit, pana la baza, una din cele mai lungi partii, albastra ca si clasificatie, de aproape 6,8km. Coborand-o ai si panorama orasului si la un moment dat ai impresia ca esti suspendat deasupra bazilicii. De sus se vede foarte bine lacul Erlauf, lung de 1,5km, am inteles ca e foarte cautat vara, insa noi l-am vazut doar ca pe o oglinda de clestar in vale.

Pentru niste incepatoare, partiile ni s-au parut accesibile, bine intretinute, suficiente ski-lift-uri si telescaune ca sa nu stai la coada, iar in varful Burgheralpe era un restaurant cu panorama circulara, unde am luat cunostinta de GermKnodle, traditionala galusca uriasa cu miez de marmelada, sos abundent de vanilie si o cusma bogata de mac macinat. Yam-Yam! Aici am mancat in fiecare zi in pauza dela 12 la 2p. m, cu exceptia unui pranz servit la un local traditional cu mancaruri specifice austriece (printre care si niste amestecuri indigeste de galuste, sos si branza, mult diferite de omoloagele italienesti). Am avut parte de zile insorite pe partie, nu foarte friguroase (intre -10 si +8 grd), dar data fiind altitudinea moderata, in ultimele doua zile, petece intinse de iarba au tivit partiile. Pe care partii bateau noaptea tunurile si masinile. Cu toate acestea, dupa amiaza pe portiunile umbrite era gheata iar pe cele insorite o zapada lipicioasa si plina de apa.

Povestea Catedralei (bazilicei): Calugarii benedictini au construit o asezare misionara in sec XII; se spune ca un calugar plecat catre o destinatie a fost oprit in drumul sau deoarece pe carare se afla o stanca. Asta se intampla pe la 1500. Spargand aceasta stanca pentru a degaja cararea s-a ivit din maruntaiele ei o statueta din lemn a Fecioarei cu Pruncul, obiect ce si-a dovedit puterile tamaduitoare in timp. Pe locul descoperirii s-a ridicat aceasta bazilica deosebita, in stil baroc.

Per ansamblu , sejurul petrecut la Mariazell a fost multumitor. Am invatat cateva lectii din acea deplasare - sa nu mai plec cu masina , sa stiu ce sa astept de la o destinatie de ski din Austria, de la monitorul de ski ( aveam sa constat diferenta dintre cei din Romania si cei din Austria ), sa-mi iau echipamentul propriu , sa caut statiuni ocolite sau mai putin frecventate de conationali.

N.B.1 -cred ca din greseala l-am postat la Magnus , Hotelul Schwarzer Adler e de sine statator.

N.B.2- nu am fotografii , doar filmulete , pe vremea aceea mi se parea interesant sa filmez cat mai mult , iar capturile de foto din film nu sunt punctul meu forte.

N.B. 3 - am scris despre impresiile mele , am redat ce am platit pentru mine si fetele mele , am descris apartamentul in care am stat noi.

---

VIZUALIZĂRI: 3580 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI