Frumuşelul Samel şi “the noisy white monster” de pe acoperiş

TIPĂREȘTE

Locul nostru de cazare în Siviri a fost Hotel Samel, un hotel de 2 stele, la care am găsit într-un final, după căutări exasperante şi peripeţii englezo-lingvistice, la începutul lui iulie, un sejur de 10 nopţi, pentru mijlocul lui august, la 55€/zi camera, cu MD (bufet suedez) inclus.

L-am ales după “piticii” mei, conform cărora nu concep să stau în vacanţă într-o cameră cu chicinetă! Asta e, judecaţi-mă cum vreţi, dar NU pot şi gata… Să nu-mi spuneţi că nu e musai să luăm micul dejun în cameră, nu vreau să o am în câmpul meu vizual!!!

Deci, l-am ales cu ochii pe harta Siviri-ului, mi-a convenit amplasarea aproape de plajă, iar micul dejun inclus a cântărit mult, consider că e cea mai operativă formă de a fi la o oră rezonabilă pe plajă, fără a te scula cu noaptea în cap, că doar asta înseamnă vacanţa, nu?! (Mai ales dacă faceţi parte, aşa, ca noi (mai precis soţul!), dintre cei pentru care siesta, după masa de prânz, include un… somnic…)

Acum, după ce am fost acolo şi am văzut câte posibilităţi sunt să iei micul dejun (cu plecare de la şezlong!) la una din terasele de pe plajă, chiar dacă asta ar însemna probabil 2-3 euro în plus (şi necesitatea purtării şi folosirii periuţei de dinţi zi de zi, la toaleta unităţilor respective!), aş reconsidera, poate, chestia cu micul dejun inclus… Pe cea privind chicineta, never!

Mă gândesc că, luând micul dejun la una din terasele de pe plajă, cei 6 euro/zi pentru închirierea şezlongurilor s-ar fi putut deduce din costul micului dejun, dacă tot faci consumaţie de la ei, deşi, pe altă parte, parcă erau trecute numai preţuri de băuturi - alcoolice sau ne- pe ofertele beach-barurilor… Mă rog, n-am aprofundat problema…

… Am ajuns în Siviri, după-amiaza, în jur de ora 17,30-18, după un drum de 732km (din parcare!), cu plecare la 6,10, mers lejer, regulamentar, cu pauze.

La recepţia hotelului nu era dna Eleni, cu care mă conversasem electronic şi a cărei fizionomie o cunoşteam (ştiam că e blondă!) de pe o postare pe facebook, ci o altă doamnă (şatenă!), pe care am întâlnit-o apoi zilnic acolo, care deservea şi recepţia şi barul, dar noi nu am apelat la serviciile de la bar, iar în afara saluturilor formale şi a câtorva dăţi când ne întreba dacă totul este ok sau dacă ne place, nu prea am interacţionat.

OK, am primit cheia şi… am urcat să ne inspectăm camera. La ultimul nivel, deşi în corespondenţa noastră îmi spusese că nu poate garanta că va fi la ultimul etaj (cerinţa mea expresă, de fiecare dată, este excluderea cazării la parter, ceilalţi “pitici”!!!).

Camera noastră era, împreună cu alte două, poziţionată, de facto, între etaje, adică, de lângă uşa camerei se mai urcau încă un număr de 7-8 trepte până la celelalte camere ale etajului.

Hotelul are două etaje, dar ca şi în alte situaţii, numerotarea camerelor de la parter începe cu 1, aşa că la etajul 2, camerele erau numerotate începând cu 3…

Este un hotel micuţ (aşa cum îmi plac mie!), cu 25 de camere, distribuite, aşa cum am spus, pe 3 niveluri.

La parter, sunt 6 camere, plus una pentru personal şi o toaletă care deserveşte zona bar- sala de mic-dejun. La primul etaj, sunt camerele de la 208÷216, cu menţiunea că 208÷210 au aceiaşi amplasare inter-etaje. La ultimul etaj, sunt 10 camere, de la 317÷326, cu primele 3 (317÷319) amplasate inter-etaje.

Camera

Uşa camerei se deschide spre holul camerei, dar spre latura mică a acestuia, astfel încât privirea se opreşte la distanţă de ~1,5m în perete (al băii!). În dreapta, aproape cât lăţimea holului, este amplasat dulapul, cu 2 uşi, fără altă compartimentare interioară decât bara cu umeraşe (cred că vreo 10, cam desperecheate, dar eu, oricum, la câte haine ne cărăm după noi, îmi aduc şi cel puţin 10 umeraşe proprii…). Are încă o compartimentare deasupra, cu 2 uşi, în care am găsit încă două perne (o bilă albă de la mine!) şi pleduri, nenecesare atunci. Era însă spaţiu suficient pentru depozitarea altor bagaje şi alte cele, proprii. A fost sufficient, un troler are loc jos, în dulap, pe umeraşe e loc suficient, iar în stânga intrării, se află încă un suport pentru bagaje, destul de lung încât să mai aibă loc încă un troler sau sacoşă de voiaj.

A, în dulap era şi un seif mic, fixat jos, în dreapta - spate, pe care însă, spre deosebire de alte dăţi, nu l-am folosit, mi s-a părut cam primitiv, nesigur şi neîncăpător.

Pe peretele opus uşii, sunt amplasate tabloul cu siguranţe şi panoul pentru climatizare, căci da, hotelul are climatizare centralizată, despre care nu vă pot spune mai multe, căci nu am folosit-o decât puţin, în prima seară (în rest nu a fost necesar).

Să revenim la cameră, trebuie să vă povestesc mai multe, căci am descoperit, cu stupoare, că nu am făcut nici o fotografie cu peretele din stânga uşii, pe care mai sunt amplasate, în afara suportului pentru bagaje, un corp de mobilier cu 4 sertare, deasupra căruia este amplasată oglinda şi, imediat după el, scăunelul pentru acea măsuţă de toaletă, că nu are loc altfel! Nici nu am avut treabă cu el, aşa că a fost la fix să-mi pun geanta laptopului…

Peretele pe care este amplasat patul, matrimonial, încadrat de două noptiere (cu câte două sertare fiecare), are lăţimea cât baia plus holul. Pe peretele opus acestuia se află, în stânga uşii de acces la baie, un corp de mobilier în care este amplasat frigiderul, cu încă o compartimentare pe care sunt amplasate 2 pahare, iar deasupra, televizorul, mic, clasic (CRT).

Frigiderul era nou, cu un sertar de congelare cât toată lăţimea acestuia, în care am găsit 2 tăviţe şi încă o pungă cu cuburi de gheaţă!

Televizorul şi frigiderul au circuit separat de prize, care nu se întrerup când cheia este scoasă din lăcaşul care asigură alimentarea iluminatului şi a celorlalte prize (3) din cameră. Căci am uitat să menţionez că accesul se face cu cheie care, după ce ai intrat, se introduce într-un lăcaş cu 3 poziţii, pentru a asigura cuplarea iluminatului şi a prizelor despre care am făcut vorbire, amplasate lângă pat şi deasupra mesei de toaletă.

Iluminatul este asigurat din plafon şi cu încă 3 aplice, amplasate deasupra patului şi a mesei de toaletă, cu întrerupătoare ergonomice. La cele de deasupra patului, fasciculul de lumină se poate direcţiona după preferinţă, având un ecart de aproape 180grade.

Pe pereţi, simetric în jurul patului, sunt amplasate două tablouri înrămate, cu corăbii, montate destul de sus.

Mobilierul este lăcuit, culoarea cireş, supra-montat pe nişte rame metalice, model regăsit la toate piesele, ca şi la pat, la care tăblia este cea mai ornamentată. Gresia este un bej luminos, nuanţat cu draperiile, de un roz-somon cu floricele bej şi zugrăveala de pe peretele cu tăblia patului, pe al cărei bej se regăsesc nişte dungi verticale, late, acelaşi roz-somon.

Draperiile sunt groase, total mate şi acoperă uşa de acces pe balcon, care este prevăzută şi cu plasă-sită culisantă. Nu este altă fereastră şi nici o altă perdea transparentă, de voal, astfel încât, dacă eşti în cameră, nu poţi sta cu draperiile trase, dacă n-ai ceva plăceri exhibiţioniste... Este un mare minus faptul că soarele nu intra pe fereastră, iar aerisirea (despre care vă voi povesti imediat) se pare că nu este suficientă, astfel încât în sertarele mobilierului a intrat un miros specific, de închis, pe care nu am reuşit să-l îndepărtăm total nici după ce le-am lăsat câtva timp întredeschise, pentru o ventilare mai bună. Prea târziu mi-a venit ideea să le fi scos în balcon pentru o zi/noapte întreagă… Oricum, am folosit sertarele, nu au transferat nici un miros obiectelor depozitate, dar e prima data când am întâlnit asta…

A rămas să vă povestesc despre aerisire-ventilare. Se va observa, în fotografiile cameră-baie, că plafonul băii este mai jos decât al camerei, fix cât înălţimea acelei plăci lemnoase, cu găuri, amplasată deasupra uşii de la baie, prin care se face ventilarea, cel mai probabil, la fel, printr-o tubulatură centralizată, având în vedere că nu este o altă fereastră, iar tu, turist, nu prea ai curaj să laşi uşa la balcon deschisă când nu eşti în cameră, adică aproape toată ziua… Tot prin acea zonă se făcea şi ventilarea băii, care are amplasat în plafon, îngropat, un ventilator ce era acţionat în tandem cu întrerupătorul pentru iluminat.

Nu am pomenit despre lenjerie. Albă, apretată, din bumbac de bună calitate, cu o cuvertură de bumbac greu, model gofrat (mi-a plăcut foarte mult!), tot albă, care au fost schimbate de 3 ori! Tot pe pat găseam puse şi prosoapele când se înlocuiau, albe, groase, de bună calitate, câte două - de faţă şi duş. Plus un prosop de picioare, în baie.

Baia

Ca dimensiuni şi dotări, rezonabilă.

Ca să încep cu ce nu mi-a plăcut, a fost suportul perdelei de duş, care era din acela, tip umbrelă, şi era prea îngust!!! Oricâtă bunăvoinţă aveai să ţii perdeaua trasă, din cauza funcţionării ventilatorului, sau pur şi simplu pentru că nu era montată cu o rază mai mare, avea tendinţa să se atingă/lipească de tine, ceeace eu chiar nu support! Capătul fix ar fi fost mult mai bine să fi fost montat pe peretele cu uşa, aşa, cu o deschidere parţială, aceasta s-ar fi putut proteja mai bine… Am încercat să protejez uşa cât mai bine, ştergând-o după fiecare duş…

Dacă aş fi ştiut engleza, i-aş fi sugerat doamnei să înlocuie acel tip de suport cu o bară fixă, sau, mai bine, montarea doar a unui singur perete din sticlă, perpendicular pe cel cu uşa, am întâlnit ceva similar în Franţa.

Altfel, erau, lângă chiuveta montată în faţa uşii, un suport oval pentru prosoape, un cuier-agăţătoare dublu, un suport pentru cosmeticale mici sau accesorii pentru ras şi o priză (pentru feon - care spunea că se oferă, la solicitare, de la recepţie).

În stânga chiuvetei era vasul de WC, iar pe peretele cu duşul, încă un support pentru prosopul de duş.

Nu te lăfăiai ca spaţiu, dar faptul că avea o formă aproape pătrată, îi optimiza suprafaţa, iar dacă n-ar fi fost problema enervantă cu perdeaua de duş (care, à-propos, era mătăsoasă, nu de vinil!), ar fi fost super…

Ca dotări, a fost un săpun lichid, din care nu am folosit şi hârtie igienică, completată chiar dacă nu era nevoie, de am ajuns, exasperată, să pun rolele la vedere, pe masa de toaletă (deşi initial le pusesem pe corpul cu frigiderul), că de fiecare dată mai puneau câte două în baie, ori acolo, erau slabe şanse să rămână nefleşcăite!!!

Balconul

Generos ca dimensiuni. Spre deosebire de al celorlalte camere, la care era din grilaj metalic, cel al camerelor 318,319 avea zid plin, gros, parapet sănătos, ce mai!

Nu era însă prevăzut cu uscător de prosoape, doar o frânghie pusă pe peretele alăturat, montată foarte aproape de zid şi la care nici nu prea ajungea soarele. Pe zidul-parapet nu-ţi venea să pui prosoapele de duş. Am încercat cu cele de plajă, fără prea mare succes.

În dotare, ca mobilier, erau o măsuţă şi două scaune de plastic. La unele camere cu balconul cu grilaj, era mobilier de rattan. Nu ne-a deranjat, nu avem tabieturi sau obiceiul să stăm prea mult acolo. Ne mai ajutam de scaune să mai punem prosoapele la uscat…

Micul-dejun

Sala de mese este amplasată exact la intrare, pe stânga, dinspre afară. Nu a fost niciodată nici măcar un sfert plină, programul de la 8 la 10 asigurând o dispersie lejeră pe întreg intervalul orar. Pe dreapta, este recepţia şi barul, despre care nu vă pot spune mai multe… Nici fotografii nu am făcut, dar găsiţi pe site-ul lor.

Micul dejun, pentru noi a fost în regulă, deşi era repetitiv. Un fel de caşcaval, un fel de şuncă presată, un fel de salam, care alterna cu cremvurşti (din aceia scurţi, cât un deget) fierţi, nu prea apetisanţi, nu-mi amintesc dacă i-am încercat. Brânză feta şi măsline naturale (ambele foarte bune) erau în fiecare zi, ca şi roşii şi castraveţi, feliate. Unt 82% Presidente şi un unt light, 12% (ori margarină?!), ambele la pacheţele mici, turist - la fel şi gemurile (de portocale, căpşuni), mierea şi crema de ciocolată. Iaurt grecesc, lapte, două feluri de chec, compot, pepene roşu zilnic, de câteva ori galben, piersici, ouă fierte, de vreo două ori omletă cu bacon sau... cremvurşti, pâine albă şi neagră, foarte bună, musli...

Cafea grecească, of course (!), dintr-un dozator, ceai la pliculeţe (habar nu am ce sortimente), zahăr alb şi brun (green sugar n-aveau, cu ăsta veneam noi...), ceva suc la dozator, muştar, ketchup... Ce să spun, pentru două stele, mai mult decât OK, 10 zile nu mori cu mezeluri şi nici fără sardine şi somon...

Ei bine, cafeaua (grecească!) am băut-o ca pe ceai (!), că soţul meu oricum face o cură detox în vacanţă, iar eu îmi luam un espresso pe plajă.

Ce am remarcat, a fost că bulgarii seamănă foaaarte mult cu unii români de-ai noştri, ca năravuri: farfurii îndesate cu de toate, pe care lăsau o grămadă de mâncare, mâncare luată mai făţiş-mai pe furiş la pachet… Şi nişte fizionomii planturoase, la copii chiar îngrijorător-obeze… Cu totul altfel stăteau lucrurile cu sârbii…

Altele despre hotel

Accesul spre hotel se face din main-street, strada despre care v-am spus că se bifurcă, în dreptul marketului Masutis şi coboară până la plajă. De aici până la poarta de intrare a hotelului sunt vreo 25-30m. Vis-à-vis de Samel, pe străduţa în pantă, sunt amplasate Sarizas Apartments şi Taverna Alexandros, cu care hotelul, am citit à posteriori, are un sistem de colaborare, în sensul că se poate cina la ei. Nu am văzut prea mare vânzoleală pe acolo…

Imediat după hotel, se face o alee nepavată, care coboară în aceiaşi stradă paralelă cu plaja. Aici, în spate, hotelul are 4 locuri de parcare, bine delimitate după forma constructiei hotelului. Se mai poate parca şi în faţa intrării, ori chiar în strada cea mare. Câteva zile, noi acolo ne-am lăsat maşina, apoi am mutat-o în spatele hotelului. Cum cobori de pe străduţa în pantă, pe stânga, dai de o patiserie-brutărie, care oferea şi mic dejun şi cafea. De cum dai colţul, până pe plajă, la ponton, nu sunt mai mult de 50m. Dai direct în micul scuar unde sunt maşinuţele şi cutiile alea cu jucării care trebuie agăţate, buticuri cu articole de plajă şi suveniruri. Chiar şi o librărie…

Ideală amplasarea, a fost criteriul principal după care l-am ales şi s-a dovedit a fi aproape de toate – şi de plajă, şi de taverne, de buticuri, de minimarket…

Hotelul, aşa cum se vede în fotografii, este foarte frumuşel, cu o arhitectură interesantă, un design interior de bun gust, cu spaţiile adiacente bine gândite şi întreţinute. Are o piscină suficient de mare, care făcea deliciul copiilor mai mari, chiar şi al tinerilor, care nu ratau o bălăceală seara-târziu. Spaţiul verde, deşi nu e excedentar, e bine sectorizat şi îngrijit. Gazon tuns periuţă, doi palmieri înalţi stau de strajă - ba la un colţ al piscinei, ba în faţa camerelor, ajungând până la nivelul balconului nostru. A propos, când bate vântul foşnesc, de parcă s-ar freca nişte placaje subţiri… Câteva ghivece mari cu flori, câteva tufe de trandafiri (care chiar miroseau!) …

Soţul meu a zis că i-ar fi plăcut să stea la… parter, i-au plăcut terasele în faţa cărora i-ar fi plăcut să iasă, desculţ, pe iarba verde…

Ei, şi acum să lămuresc acel… “the noisy white monster” (ori “the white noisy monster”, că nu ştiu engleza, vă amintiţi…) Suspectam bietul frigider că zgomoteşte… ca o fiară! Noroc că s-a nimerit să umblu după apă exact când a-nceput fiara să zgomotească, iar săracul frigider era… mut ca peştele! A doua zi, am urcat glonţ scările spre acoperiş şi acolo, am dat peste fioroasa lighioană, probabil motorul sistemului de ventilare centralizat, sau ce Dumnezeu o fi fiind, care cred că mergea toată noaptea! În ultima noapte, am stat cu ochii pe ceas: pornea la fiecare 10 min şi mergea... 5! (... N-am monitorizat fiara chiar tooată noaptea!!!)

Aşa că, dacă sunteţi sensibili la zgomot, pentru liniştea dumneavoastră, evitaţi camerele de la etajul doi, adiacente zonei de amplasare a monstrului!!!

Ca de obicei, vă îndemn să priviţi şi fotografiile, căci acestea fac cât o mie de cuvinte şi, poate, ele vă vor lămuri mai mult decât au reuşit cuvintele mele!

Dacă m-aţi întreba dacă m-aş mai întoarce aici, răspunsul ar fi da! Dacă îl recomand? Da, mai ales că acum aveţi mai multe informaţii decât am avut eu la dispoziţie!

---

VIZUALIZĂRI: 3415 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI