Roz Lila

TIPĂREȘTE

Adresa este: Yenisehir Mahallesi, Adnan Menderes Bulvari, No:9,41000 Kocaeli, Turcia.

rossohotelizmit.com

Rosso Hotel 3* din Izmit a fost alegerea de anul acesta pentru oprirea de o noapte în drumul de întoarcere din Antalya. Izmit, locul opririi intermediare, oraş aflat aproximativ la jumătatea distanţei dintre Antalya şi Bucureşti, era bătut în cuie, la fel ca la toate drumurile anterioare în Antalya din ultimii ani.

Aveam deja experienţă în materie de cazări în Izmit, după trei vizite la Pasha Palas 4* (în 2011, 2015 şi 2016), una la Teona 3* în 2012 (vezi impresii) şi alta la Seka Park 2* în 2013 (vezi impresii), dar parcă doream să încerc şi altceva.

Mi-am amintit de Rosso, hotelul roz :D, frumos luminat seara, care îmi atrăsese atenţia anul trecut când am ieşit să luăm cina şi să facem ultimele cumpărături. O căutare pe booking a acestui hotel, vizualizarea pozelor cu camerele care mi-au plăcut foarte mult şi, gata, rezervarea era făcută pentru un preţ de 44 euro pe noapte pentru o cameră dublă matrimonială cu mic dejun inclus. Puteam anula gratuit rezervarea făcută până cu trei zile înainte. Asta în teorie, deoarece în practică m-am lovit de interdicţia de a-mi accesa contul de pe booking pentru rezervări (sau anulări) de hoteluri din Turcia, cât timp intram de pe IP-uri turceşti.

Nu a fost o surpriză, mă aşteptam să se întâmple acest lucru, având informaţii în acest sens încă de cu câteva luni înainte. Atunci nu am considerat că ar putea fi o problemă pentru mine, care îmi fac rezervările de acasă cu luni bune înainte de plecarea în concediu, dar, după o săptămână de sejur în Turcia, abia atunci am realizat (da, am avut o revelaţie :D) că întoarcerea acasă va fi într-o zi de luni şi nu de duminică aşa cum eram obişnuiţi. Când am făcut rezervările, m-am bucurat că voi câştiga o zi de vacanţă, dar am omis faptul că voi avea de traversat Istanbulul într-o zi lucrătoare, asta însemnând un trafic mult mai aglomerat, timp suplimentar, răbdare şi tutun :D, dar să nu anticipăm. Am dorit doar să subliniez faptul că, din cauza noilor „relaţii” dintre booking şi Turcia, schimbarea din mers a planurilor poate crea probleme, inexistente până în acest an.

Am părăsit hotelul Delphin Palace DeLuxe Collection 5* din Lara – a patra noastră gazdă din Antalya – şi am pornit spre casă pe traseul binecunoscut, acelaşi din fiecare an, respectiv Lara – Antalya - Burdur - Sandikli - Afyon - Kütahya – Bozüyük - Bilecik - Osmaneli – Sakarya – Izmit (642 km). Tot ca de obicei, la Sakarya nu am intrat pe autostrada O-4, ci ne-am continuat drumul pe D-100 până la Izmit.

La ora 16.00 opream în faţa hotelului Rosso din Izmit, căutând parcarea. Conform prezentării pe booking a hotelului, „Este posibilă parcarea privată gratuit la proprietate (nu este necesară rezervare). ”. Este vina mea că am interpretat cum am crezut eu de cuviinţă cele de mai sus, imaginându-mi că hotelul dispune de parcare proprie. Mai mult chiar, identificasem pe hartă o parcare destul de încăpătoare, cumva în diagonală faţă de hotel şi presupusesem că aceasta ar fi parcarea hotelului. Accesul se făcea de pe strada vecină, dar am bănuit că harta nu este actualizată şi mai există şi o altă cale de acces.

Ajunsă în faţa hotelului şi nevăzând nicio alee spre parcare, intru şi întreb la recepţie. Mi se explică faptul că pot parca liniştită în lungul străzii lângă bordură, ignorând indicatoarele care interziceau acest lucru :D, că nu vor fi probleme. Mai mult, recepţionerul, care era şi patronul hotelului, iese cu mine în stradă, vede maşina şi mă felicită pentru că am parcat perfect în spatele propriei lui maşini =)). Soţul m-a bombănit puţin pentru ideea de a alege un hotel fără parcare, dar s-a calmat mai pe seară când a văzut că toată strada s-a umplut de maşini parcate pe ambele părţi.

Concluzia: hotelul nu dispune de o parcare proprie, dar se poate parca în stradă fără probleme. Gratis, evident.

M-am prezentat la recepție cu rezervarea de pe booking printată de acasă. Prețul unei camere duble cu mic dejun a fost de 44 euro pentru o noapte. Am completat formularul de cazare, am prezentat pașapoartele și am primit imediat cheia camerei care îmi fusese repartizată. Am achitat rezervarea cu card bancar în lei, cei 44 de euro fiind transformați în 175 de lire turcești, corect, la cursul euro-liră valabil în ziua respectivă.

Am urcat cu un lift nou, modern şi silenţios până la etajul al treilea unde se afla camera noastră, 301, prima de lângă lift şi aflată chiar deasupra intrării în hotel. Accesul în cameră se face pe bază de cheie, cartela-breloc ataşată acesteia, plasată în soclul special, având rolul de a asigura energie electrică în cameră.

Camera arată exact ca în pozele de prezentare, poate şi pentru că hotelul este nou construit. Am optat pentru o cameră dublă cu pat matrimonial, chiar dacă dublele twin erau mai spaţioase. Mi-a plăcut mobilierul alb, aproape nou, parchetul deschis la culoare, dar mai ales mi-au plăcut decoraţiunile în nuanţe de roz-mov-lila, care dădeau o notă caldă şi veselă întregii camere.

Patul matrimonial, suficient de mare, cu o saltea confortabilă şi cu o lenjerie albă impecabilă, ne-a asigurat un somn odihnitor, necesar după un drum lung şi înaintea unui drum cel puţin la fel de lung, dar mai dificil a doua zi. Patul era încadrat de două noptiere, deasupra patului pe perete erau două aplice frumoase de inox.

Camera a mai fost dotată cu un frigider în care ne aşteptau două sticle de apă plată rece, oferite gratuit, un birou şi un scaun, televizor LCD, micuţ, plasat sus pe perete deasupra oglinzii, aer condiţionat model split perfect funcţional, dar şi calorifer, nefuncţional la început de iunie, un dulap cu trei uşi în care era amplasat şi seiful cu utilizare gratuită. Tot în dulap am găsit un suport pliant de bagaje, papuci de unică folosinţă, doar două umeraşe şi covoraşul pentru rugăciune. Nu le-am folosit.

La acest hotel nu există balcoane, ci doar nişte french balcony, un minus pentru fumători :D, dar am ştiut şi mi-am asumat asta înainte de a rezerva. De pe geam aveam vedere spre intrarea în hotel, ne vedeam perfect maşina parcată în stradă chiar sub geam şi spre restaurantul Rosso Kebap, aflat peste drum şi având aceiaşi proprietari, unde am şi luat cina (contra cost) la care am primit un câte un ceai bonus pentru că eram cazaţi tot la ei :D.

Nu m-am aşteptat să nu găsesc în cameră setul pentru prepararea ceaiului şi cafelei, o dotare obişnuită pentru un hotel de trei stele din Turcia, care mie aici mi-a lipsit. Mai ciudat a fost faptul că nu am găsit nicăieri în cameră vreun pahar sau vreo cană, de care aş fi avut nevoie.

Baia a fost în limitele obişnuite, nici mare, dar nici mică, însă foarte curată. Este dotată cu cabină de duş. Toaleta este amplasată într-un separeu, dar fără uşă despărţitoare. Există uscător de păr, săpun, gel de duş şi şampon. Prosoapele au fost albe, pufoase, personalizate cu numele şi sigla hotelului.

Restaurantul hotelului, deschis doar pentru micul dejun, se află în continuarea recepţiei, beneficiind şi de o terasă drăguţă. Nu are legătură cu restaurantul de peste drum, chiar dacă este tot al lor, dar o afacere distinctă. Încă de la check in am fost informaţi că micul dejun poate fi servit începând cu ora 07.30, cam târziu pentru noi care am fi dorit să plecăm cât mai devreme.

Nu am avut mari aşteptări referitoare la varietatea micului dejun. Ştiu deja cam la ce să mă aştept în cazul unui hotel de trei stele. Cu toate acestea însă, micul dejun m-a dezamăgit puţin, a fost totuşi prea sărăcăcios pentru banii daţi:(. Nu a existat niciun fel de cafea, nici măcar instant, iar ceaiul era doar turcesc la samovar. Au mai existat două feluri de suc, de origine şi calitate incerte, dar am supravieţuit. Ouă erau doar fierte, caşcaval de un singur fel, prost, brânza ar fi fost ok dacă nu era aşa sărată, mai bună a fost brânza topită, mezeluri de trei feluri dintre care am încercat doar şunca de pui, măsline modeste, dar comestibile şi plăcintă cu brânză cam puţină. Mai erau roşii şi castraveţi, însă eu nu mănânc niciodată, cutiuţe cu gem şi cu unt/margarină şi cam atât.

Nu am murit de foame, dar nici nu a meritat să aşteptăm să luăm micul dejun la hotel. Am greşit că nu am renunţat la acesta, chiar dacă îl plătisem. Ar fi fost de preferat să plecăm mai de dimineaţă, astfel evitând aglomeraţia din Istanbul, a cărui traversare într-o zi de lucru este diferită de cea de duminica dimineaţa, cum eram noi obişnuiţi, putând să oprim după Istanbul la un Mac, unde sigur mâncam mai bine şi, în plus, am fi băut şi o cafea ca lumea.

Aici aş menţiona internetul wi fi excelent atât în cameră, cât şi în restaurant, cu parolă, existând mai multe reţele, câte una pentru fiecare etaj.

Hotelul dispune de recepţie non stop, de un bar destul de bine asortat, aflat în continuarea recepţiei şi de un spaţiu de relaxare plăcut.

Un mare plus l-a constituit amabilitatea şi solicitudinea personalului, mereu cu zâmbetul pe buze, în special a patronului şi a soţiei acestuia, care, deşi nu vorbea engleza, a făcut eforturi să ne ajute cu informaţiile solicitate.

Un minus parţial l-ar constitui faptul că mi-au aprobat comentariul de pe booking referitor la hotel abia după 33 de zile, în condiţiile în care până acum timpul de aşteptare nu depăşea 5 zile, iar nota acordată de mine a fost 8,3, cu foarte puţin sub media de 8,5 a hotelului, fără însă a o afecta.

După micul dejun, am predat camera și am plecat spre țară pe traseul binecunoscut Izmit – Istanbul – Edirne – Hamzabeyli – Lesovo – Elhovo – Yambol – Kotel – Omurtag – Târgoviște – Razgrad – Ruse – Giurgiu – București (755 km).

Drumul prin Izmit a fost destul de aglomerat, după ce am intrat pe autostrada O4 a fost ceva mai bine, apoi a început iar să se aglomereze. Văzând că se îngroaşă gluma, am renunţat la ideea de a traversa din Asia în Europa prin noul tunel rutier pe sub Bosfor, aşa cum intenţionam, deoarece am fi riscat ca după aceea să ne blocăm de tot în centrul oraşului şi am preferat varianta traversării pe Fatih Sultan Mehmet Köprüsü, ca şi la venire, care s-a dovedit cea mai bună alegere.

Recomand acest hotel celor aflaţi în tranzit spre, dar mai ales dinspre Antalya. Strict pe partea de cazare, Rosso mi-a plăcut cel mai mult dintre cele patru hoteluri la care am stat în Izmit de-a lungul anilor. Pentru sejurul din septembrie oscilez între a reveni la Rosso şi alte două variante noi pe care le-am „ochit” în zonă :p

---

VIZUALIZĂRI: 1469 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI