Rixos Premium Alamein - impresii mixte

TIPĂREȘTE

Recenzie Rixos Premium El Alamein – impresii la cald

Tocmai ne-am întors din El Alamein și m-am gândit să las o recenzie la cald, cât încă am toate detaliile proaspete în minte.

Am decolat cu o mică întârziere, dar zborul a fost lin, aeronava ok și aterizarea absolut superbă. La primul contact cu Egiptul: răcoare, vânt, umiditate și un aeroport mic, aparent fără prea multă activitate. 😁

După completarea formularului și obținerea vizei, toți pasagerii din avion am fost îmbarcați în trei autocare și am pornit spre Rixos Premium El Alamein. Aproximativ o oră mai târziu am ajuns la destinație. La prima vedere: o clădire spectaculoasă, cu un vibe care amintește de Marina Bay din Singapore. Ne-am lăsat bagajele la recepție și am fost trimiși la cină. Ulterior am primit cardurile de acces și repartizarea în camere.

Hotelul are șase turnuri, iar noi, românii, am fost cazați în turnurile 3 și 4. Noi am ales o cameră de tip studio – foarte spațioasă, dotată cu chicinetă, mașină de spălat etc. Am fost repartizați la etajul 16, iar vederea era superbă: portul, laguna și marea se vedeau minunat. Un mare plus a fost antifonarea – am dormit liniștiți, fără zgomote din exterior.

A doua zi dimineața, în jurul orei 10, ne-am trezit pentru micul dejun și un prim tur al resortului. Până aici, totul bine.

Însă... când am ajuns la plajă, am constatat cu stupoare că nu mai erau locuri disponibile. Plaja era plină, extrem de aglomerată, cu șezlonguri așezate foarte apropiat unele de altele. La piscină – aceeași situație. Cu greu am găsit un colț unde să ne putem așeza. De când am renunțat la Turcia în favoarea Egiptului, nu am mai trăit sentimentul frustrant de a 'vâna' șezlonguri sau de a sta la coadă pentru ele încă de dimineață.

Ne-am dat seama încă din prima zi că hotelul are un număr foarte mare de oaspeți și că există un dezechilibru major între capacitatea de cazare și spațiile de relaxare, cum sunt plaja, piscina sau restaurantele. Seara, la restaurantele principale, aceeași aglomerație: îmbulzeală, gălăgie, cozi.

O altă dezamăgire a fost legată de restaurantele à la carte. Pentru a face o rezervare, trebuia să ajungi la guest relations înainte de ora 09:30 dimineața, altfel nu mai prindeai nimic. Și, ironic, seara vedeai mese libere în restaurante, ceea ce ridică semne de întrebare legate de așa-zisul „fully booked” .

Serviciul în aceste restaurante a fost extrem de lent. Din momentul în care te așezai la masă, dura o eternitate până venea cineva să-ți ia comanda, apoi o altă eternitate până primeai băuturile... și tot așa. La restaurantul italian, după 45 de minute de așteptare fără să fim băgați în seamă, am decis să plecăm. Singura excepție notabilă a fost restaurantul Salt, unde chelnerii au fost profesioniști și au făcut tot posibilul să ne ofere o seară plăcută. Scopul vacantei a fost ziua sotului si ce credeti? Au uitat complet! A doua zi s-au sesezit dupa ce am mentionat pe fuga la rezervarea altui A la carte ca speram si noi că o zi de nastere poate fi altfel la ei. Ne-au pregătit in seara următoarei zile o masă cu floricele, insă a fost o atmosferă crispată și ciudată.

La baruri, am constatat cu surprindere că personalul nu știa să prepare corect băuturile din meniu. Fiecare cocktail avea alt gust, fără o rețetă clară, făcut „la ochi” și fără prea multă implicare. Singurele locuri unde am găsit băuturi bune și cafea decentă au fost barul Oasis și barul din lobby-ul turnului 1.

La capitolul divertisment, lucrurile au stat destul de slab. După ora 22:30, practic nu mai aveai ce face – liniște totală.

Puncte forte:

Clădire impresionantă, camere spațioase și moderne (deși unii turiști din grup s-au plâns si au făcut scandal din cauza curățeniei).

Mâncare gustoasă și proaspătă, chiar dacă mai slab variată și repetitivă. Lipsă totală de mancare pentru copii, la fel lipsea si mancarea dietetică sau ptr cei cu intoleranțe.

Nisip alb, fin, o mare deosebit de frumoasă, cu nuanțe spectaculoase.

Băuturi de import și înghețată Mövenpick – un mare plus. Bistro-ul de la piscină oferă mâncare foarte bună. În cazul nostru, camera a fost curățată exemplar în fiecare zi.

Puncte slabe:

Personal slab pregătit, servicii lente și adesea enervante. Debarasarea meselor se face greu. Aglomerație mare la plajă și piscină, șezlonguri insuficiente. Prea puține dușuri pe plajă, amplasate prost. Invazie de muște – deranjant și neplăcut. Prajituri de slabă calitate, cu margarină, și opțiuni limitate la deserturi. Doar cele traditionale au fost ok. Diferențe clare între restaurantele principale (Turquoise vs. Veranda). Am simțit un tratament preferențial constant pentru turiștii arabi/musulmani – în defavoarea europenilor. A fost pentru prima dată când am perceput o marginalizare clară în cadrul unui resort.

Concluzie:

Un resort nou, cu potențial, dar departe de standardele unui Rixos autentic. Este genul de loc pe care îl vizitezi o dată și atât. Cel puțin pentru noi, experiența nu justifică o revenire în viitorul apropiat.

P. S. 😁 Era să uit un aspect important – în ziua sosirii, am avut parte doar de o cină târzie, fără alte beneficii reale ale serviciului all inclusive. Prin urmare, ni s-a părut absolut firesc să putem păstra brățările de acces și în ziua plecării, după check-out, pentru a folosi în continuare facilitățile resortului. Inițial, personalul a refuzat, iar abia după discuții lungi și explicații repetate au acceptat. Pentru asta, rusinica Rixos!

---

VIZUALIZĂRI: 51 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI