In buza Istanbulului modern pentru o portie de shopping

TIPĂREȘTE

Pentru un curs de arhitectura bizantino-otoman, sau pentru pura glorificare personala in fata prietenilor, recomand cazarea in Sultanahmet, orasul vechi. Nu uitati aparatul foto cu rusinos de multi megapixeli si gigabiti, lista cu „alea mai importante” de vizitat, insemnate deja pe harta A4 printata de capul familiei si binenteles aplicatia smartphone care va ajuta sa pronuntati „Tessekur nu mai stiu cum”. Satisfactia turca e garantata.

Pentru un look&feel mai modern si european, pentru umplerea sifonierului cu o garderoba mai stilata, pentru night-life (am uitat ce inseamna de vreo cativa ani), va recomand totusi orasul nou. Adica Taksim pentru oamenii normali si Nisantasi pentru ailalti putrezi. De bogati vreau sa spun.

Necuprins de febra turistica, am cautat de la inceput un punct central de comanda pentru campania noastra de shopping in Istanbulul contemporan. Nu voiam mirodenii, aur sau ghesefturi ci doar ceva textile si incaltaminte, altceva decat mallurile de Bucarest.

Situat ultra-central pe Istiklal Kadessi si disponibil la un pret ridicol de decent, hotelul ne-a magnetizat atentia ca pastila magica de slabit. In 5 minute am spus amandoi un „DA” mai hotarat ca la ofiterul Starii Civile si am parafat angajamentul pe Booking.com. Alegerea a fost fericita, ca-ntr-o casnicie (ne) adevarata.

De la aeroport am luat Havatas-ul direct pana in Taksim Square - 10lire taxa de participare. Pentru grupuri de 4-8 insi (unde v-oti gasiti fratilor, c-am vrea si noi sa va cunoastem), poate e mai recomandat taxiul sau shuttle service. Noi l-am lasat pe JR acasa cu mamaia (sa-i mai faca zile fripte si ei), asa ca pentru un cuplu liber de contract autocarul s-a dovedit un start comod pentru cucerirea la pas marunt a Capitalei Imperiului.

Din Taksim, am urmat un scurt-metraj „Cu trollerul prin Istambul” si dupa 10 minute iata-ne in fata hotelului. Am fost incartiruiti imediat, chiar daca am picat tocmai la apelul de dimineata (nu cred ca au emisiuni gen „Razvan si Dani” care sa-i trezeasca mai devreme). Camera micuta intradevar - dar ce altceva-ti trebuie cand pleci intr-o misiune atat de importanta in centrul civilizatiei otomane? Un comandament decent si sumar mobilat pentru mentinerea spiritului razboinic, dulapuri pentru prada de razboi, oleaca de mini-bar, o conexiune internet pentru legatura cu trupele (JR, mamaia si colegii), si patul confortabil pentru intoarcerea victorioasa din raidurile de prada.

Pe comoda sedea gospodareste un televizor mini, cu afisare in limba rusa, care te impiedica sa-ti dedici atentia mondenitatilor balcanice pe timp de campanie. Normal ca orgoliul masculin si spiritul razboinic si-au spus cuvantul, am pierdut astfel urmatoarea jumatate de ora butonand frenetic pana am gasit interfata in limba romana. Si, la fel de normal, victoria a fost de scurta durata - toate posturile TV se vedeau searbad si teribil de puricos.

Nu speram sa invat limba turca doar privind la TV, insa sporovaiala babiloniana de la TV imi reaminteste de fiecare data ca joc in deplasare.

Locatia e perfecta pentru promenada, aproape de toate cele: restaurante, baruri si magazine, toate insa mai scumpe decat similarele autohtone. Personalul hotelului e serviabil, cu un zambet la fel de stalcit precum engleza, dar gata de ajutor chiar daca nu inteleg ce le spui. Oricum, intentia conteaza, nu-i asa?

Micul dejun este decent cu alura zdravana de indestulator, fiind accesibil chiar si persoanelor cu ritm de viata normal, si rasaritul serbatorit undeva pe la 9:45 dimineata.

O surpriza placuta a fost cafeaua, cea mai buna din tot ce am baut eu prin BB si All Inclusive in Turcia, Bulgaria si oaresice Ungarie. Te ajuta sa incepi ziua cu curaj si pofta de calarit magazinele.

Hotelul are si dezavantaje. Cred ca aparatul de aer conditionat e produs de Boeing sau ceva companii aviatice similare, altfel nu-mi explic zgomotul de turbojet la functionare. Si trebuia sa-i dam cuvantul fiindca el era sigura noastra sursa de caldura. Partea proasta era ca functiona doar in modul intermintent, cand pornit, cand oprit. De-abia atipeam, topit de oboseala si bani, cand huruitul neasteptat ma facea sa-mi caut, instinctiv, centura de siguranta pe sub patura. Cam de 20 de ori pe noapte!

Mai lipsea doar vocea stewardesei „Din cauza conditiilor meteo nefavorabile, aterizarea a fost anulata. Reincercam in cateva minute cu vantul din spate”

Tot la rubrica „V-am zis eu” vreau sa va anunt ca zona Taksim arata, deocamdata, ca dupa razboi. Nu din vina noastra, noi asa am gasit-o. Era demontata pana la scoarta si urmeaza sa fie replantata cu ceva bulevarde mai acatarii sau cine stie ce minunatii de mileniul 3. Bafta lor si spor la treaba!

Despre shopping -bune si rele - in alt episod - vezi impresii.

---

VIZUALIZĂRI: 2261 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI