Poble Espanyol, satul spaniol din inima Barcelonei

TIPĂREȘTE

Ştiu că Barcelona înseamnă în special Gaudi, Barceloneta, La Rambla sau Camp Nou, însă eu vreau să vă povestesc în articolul de faţă despre un loc mai puţin cunoscut, dar absolut fermecător care mi s-a lipit imediat de suflet, fiind practic o radiografie a ceea ce reprezintă esenţa unei întregi ţări. În plus, un spaţiu propice pentru recreere, relaxare, aerisire, în care ai posibilitatea să faci cunoştinţă cu întreaga Spanie rezumată într-un veritabil muzeu al satului!

Ei, nu chiar în mijlocul oraşului, dar destul de aproape de centru, lângă Plaça de Espanya, urcând pe dealul Montjuïc, după ce se depăşeşte Font Màgica de Montjuïc, adică Fântâna Magică.

Adresă: Avinguda de Francesc Ferreri Guardia, 13, Barcelona

Website: https://poble-espanyol.com/en/the-poble-espanyol/

Tel. : +34935086300

Metrou: Staţia Espanya L1/L3

Autobuze: 13,23,150

Program de vizitare:zilnic, chiar şi de sărbători, îndelung, până seara târziu, sau chiar până la miezul nopţii, sau şi mai târziu, spre dimineaţă.  

Preţ bilet: 13,5 €/adult cumpărat online în avans, 15 €/adult cumpărat pentru online sau la casa de bilete în ziua vizitei.

Există bilete reduse pentru pensionari, copii între 4-12 ani, bilete combinate pentru mai multe persoane, pentru toată familia, pentru MNAC (Musue Nacional d’Art de Catalunya), gratuitate pentru copii sub 4 ani sau persoane cu dizabilităţi.  

Poble Espanyol, în traducere satul spaniol, reprezintă una dintre cele mai populare atracții ale Barcelonei: o combinație unică de arhitectură din toate zonele ţării, artă contemporană, meșteșuguri tradiționale, magazine, gastronomie și tradiții, într-un cadru plăcut, fără trafic de maşini, perfect pentru toate vârstele. Se desfăşoară în aer liber pe mai mult de 40.000 mp şi s-a construit între ianuarie 1928 şi mai 1929, fiind inaugurat pe 20 mai 1929 pentru Expoziţia Mondială din 1929 în scopul de a arăta sinteza satului spaniol. S-a vrut o construcţie temporară, doar pe durata expoziţiei, însă popularitatea şi succesul său neaşteptate au făcut ca acesta să nu mai fie demolat, aşa cum fusese gândit iniţial. În timpul Războiului Civil Spaniol (1936-1939) a servit drept lagăr pentru prizonieri, apoi a continuat să funcţioneze potrivit scopului în care fusese creat.

   A fost proiectat de marele arhitect catalan Josep Puig i Cadafalch, care şi-a dorit să facă un model ideal al satului spaniol, şi pus în operă de Miquell Utrillo, inginer, pictor, chiar şef de proiect, precum şi de alţi artişti precum Xavier Nogués, Francesc Folguera, Ramón Reventós specializaţi în design și arhitectură. Se spune că ei au călătorit timp de câţiva ani în circa 1.600 de sate din ţară pentru a se inspira în privinţa clădirilor care urmau a fi reproduse.  

Aceştia au realizat o localitate cu străzi, piaţete şi 117 construcţii la scară reală, cu arhitectură tradiţională din toată ţara, de altfel împărţită în patru regiuni principale: nordul, centrul, sudul şi aria mediteraneeană. Acestea sunt configurate pe hartă fiecare cu o culoare distinctă, iar în centru se află o zonă “roşie” numită fiesta, unde se găseşte un centru multimedia-experience care permite vizitatorilor să descopere sufletul unei culturi prin festivalurile sale populare.

Casele sunt dispuse în jurul pieţei mari Plaza Mayor şi a unora mai mici, toate legate de străzi pitoreşti, unele cu trepte.  Poble Espanyol are tot ce ţine de o reală localitate, inclusiv o primărie, o biserică, o mănăstire, magazine, clădiri rezidenţiale şi taverne, restaurante, terase sau cafenele.  Din loc în loc, se observă şi toalete, atât de necesare.  

Se pot admira elegante palate catalane din piatră, case albe andaluze, unite prin arcade, reşedinţe nobiliare castiliene din secolele XV-XVI, superbe case galiciene cu balcoane, etc. Multe construcţii găzduiesc magazine, restaurante şi ateliere emeşteşugăreşti.  

Poble Espanyol are o comunitate numeroasă de meşteşugari şi artizani, tradiţionalişti şi moderni de la bijutieri la sticlari, ceramişti, lutieri, tăbăcari, aşa că este un loc potrivit a cumpăra suvenire sau produse tradiţionale spaniole: broderii de Toledo, sandale catalane, porţelanuri de Lladró, etc.

   Muzeul Fran Daurel este o altă atracție principală a Poble Espanyol. Prezintă aproximativ 300 de lucrări ale unor artiști contemporani importanți, printre care Picasso, Dalí și Miró. Intrarea la muzeu este inclusă în biletul la Poble Espanyol. Alături se găseşte și zona Guinovart, un spațiu vast și luminos cu o sculptură uriașă a lui Josep Guinovart. Mai mult, în extremitatea vestică a satului există grădina de sculpturi unde 36 de creaţii de acest fel transformă grădina Poble Espanyol într-un spațiu evocator în care arta și natura se îmbrățișează. La capătul grădinii se află un punct de belvedere cu o priveliște minunată asupra Barcelonei.

Recunosc că iniţial am considerat că, deşi părea tentant, nu aveam timp pentru Poble Espanyol. Totuşi, la o analiză mai atentă, căutând un salon de flamenco pentru un spectacol pe care-l vroiam în ultima seară, ca pe o încununare a minivacanţei catalane, am aflat că unul dintre cele mai bune tablao din Barcelona, Tablao de Carmen, este amplasat în Poble Espanyol, iar la cumpărarea biletelor aveam acces gratuit în sat şi primeam bonus două ore de petrecut prin acesta înainte de spectacol şi timp nelimitat după. Desigur că ne-a surâs ideea şi am achiesat imediat, cumpărând biletele la tablao.

   Cum show-ul începea la 19,00 dar trebuia să fim în sală cu o oră mai devreme pentru cina inclusă, puteam intra în Poble Espanyol la 16,00, aşa cum era specificat clar în rezervare. Am ajuns cu autobuzul 150 luat de la Plaça de Espanya, până la care veniserăm cu metroul.

  Am pătruns pe principala poartă a Poble Espanyol care este o replică a Puerta San Vicente, una dintre cele nouă porţi ale zidurilor din secolul al XI-lea ce se găsesc în jurul oraşului Avila. Poarta este străjuită la exterior şi la interior de manechine uriaşe: câte un bărbat şi o femeie de fiecare parte. De cum am intrat, am arătat biletele pentru Tablao de Carmen, ne-au fost verificate, coroborate cu ora arătată de ceas, inclusiv paşapoartele, apoi am primit o hartă, un pliant şi câteva informaţii utile referitoare la incintă şi locul nostru de destinaţie. Ne aflam în Plaza Castellana, acolo unde se află şi principalul punct info privitor la sat.

 Apoi ne-am lansat pe Calle Caballeros aflată în aria care reprezintă “zona centru” , cu ochii pe clădirile aflate de-o parte şi de alta a străzii.  Intenţia noastră era să dăm o raită prin toate cotloanele satului, cu harta în mână încercând să ne creionăm un traseu oarecum circular, pe care nu am reuşit să-l respectăm mai deloc. Tot ce ne apărea în faţa ochilor era deosebit de frumos, în câţiva paşi intrând în “Norte” .

Cel mai mult am zăbovit în “zona nordului“, colorată în verde pe hartă şi panouri, acolo ne-au dus paşii de pe Calle Caballeros, apoi pe Calle Principe Viana, până în Plaza Aragonesa. Am remarcat că în fiecare zonă există câte un mic centru ca un fel de cinematograf, inclusiv cu scaune, unde rulează pe monitoare mari filmuleţe descriptive, cu imagini emblematice specifice. Din loc în loc există panouri informative, hărţi, iar fiecare clădire este numerotată şi garnisită cu o plăcuţă colorată specific zonei de unde provine, pe care stă scris ce reprezintă şi eventual numărul de audioguide ce trebuie acţionat pentru informaţii suplimentare.

Plaza Aragonesa ne-a adus în prim plan înaltul turn cu ceas Utebo, un amestec de stil mudejar şi gotic, o piesă de rezistenţă a satului care atrage toate privirile. Lipită de turn, se află desigur, biserica şi alături Plaza de la Iglesia, o mică piaţă dincolo de care se găseşte FIESTA, centrul de experienţe multimedia, care se observă imediat după literele roşii, mari din faţa sa.

În imediata vecinătate ne dăm seama că suntem la limita dintre “sud” şi Muzeul Fran Daurel şi ne hotărâm pe loc să intrăm. Muzeul este foarte bine organizat, expune lucrări valoroase ale Picasso, Dalí și Miró, însă are marele dezavantaj că în interior fotografiatul este interzis, lucru descoperit după ce am intrat, însă asta nu ne-a împiedicat să-l vizităm cu interes.  

 După ce am ieşit, o luăm în stânga, vedem însemne ale El Camino de Santiago (pe Gradas de Santiago), unul dintre cele mai importante drumuri străbătute de pelerini încă din Evul Mediu, lung de peste o mie de kilometri, apoi coborâm o alee cu trepte, luând-o pe Calle Alcalde Zalamea spre Plaza Mayor, adică piaţa mare a satului, pe a cărei latură dreaptă se află Primăria (Ayuntamento) Vallderobres, una dintre cele impunătoare clădiri din sat, copie fidelă a celei din oraşul aragonez cu acelaşi nume.  

Aici ne aflăm într-un areal preponderent central, dar şi cu ceva clădiri din nord. Admirăm printre altele bustul marelui Cervantes, un simbol spaniol de netăgăduit, coloanele primăriei, aruncăm o privire în treacăt către Sala Noble a acesteia care pare ceva absolut deosebit, doar este replica palatului Generalitat Valenciana. Pe un colţ de clădire, ne atrage atenţia o fântână frumoasă, apoi o luăm cătinel iar spre zona nordică de unde lăsăm îm urmă statuia din fier forjat a lui Don Quijote de la Mancha.

Ne îndreptăm din nou către Plaza Aragonesa, apoi intrăm în mica Plaza de Carmen cu scopul evident de a vizita “sudul” care se întinde dincolo de ea.  

Aici am păşit într-o mică Andaluzie care m-a cucerit pe loc, producându-se un soi de coup de foudre, îndrăgostindu-mă fulegerător şi iremediabil de această regiune din care tocmai ne-am întors din vacanţă. În plus, aveam să identificăm în această parte şi salonul nostru de flamenco ce avea să ne fie gazdă pentru vreo două ore.

Calle Arcos de la Frontera, romantică foc şi foarte îngustă, împreună cu ale sale case albe strălucitoare, împodobite cu ghivece albastre cu flori pe faţade a fost, fără îndoială, scânteia care a declanşat furtul de inimă! ;)  după câteva trepte, ne trezim în Plaza Peñaflor în faţa fermecătorului Palacio Marques de Peñaflor, originar din Écija, aproape de Sevilla. În mijlocul Plaza Peñaflor se află Fuente de Tarifa Cadiz şi pe laturi prăvălii cu suvenire şi costume tradiţionale de flamenco, în tonuri stridente. Tot aici găsim repede pe partea stângă intrarea în Tablao de Carmen.

 Trecem în următoarea piaţă mică, Plaza de Hermandad, cu băncuțe pe margini unde vizitatorii se odihnesc şi admiră totodată în centru Virgen de los Faroles, statuie care o reprezintă pe Fecioara Maria având la picioare un demon învins în lupta Binelui cu Răul în Ziua Judecății de Apoi, panoul de alături ne spune că originalul se află în Plaza de los Capucinos, din Cordoba, în locul Fecioarei fiind Isus Hristos. Tot aici se observă un alt acces la Tablao de Carmen, iar lângă, unul dintre grupurile sanitare ale satului.

Cum nu era încă ora de începere a show-ului,  ne continuăm plimbarea, depăşim Iglesia del Santo Ángel, apoi ne îndreptăm spre grădina sculpturilor şi mănăstire prin Puerta de Prades. De aici avem un punct excelent de belvedere asupra Barcelonei pe care o admirăm în toată splendoarea sa, până hăt departe la Tibidabo. Alături, într-o grădină cu gazon observăm nişte sculpturi ciudate din metal, apoi ne atrage atenţia un panou despre Castellers, turnurile umane realizate prin suprapunere, dovadă clară de acrobaţie.  

Tot de acolo se zăreşte, dincolo de arcada unui podeţ de piatră, turla şi silueta mănăstirii. Ne dăm seama că nu mai avem timp şi pentru mănăstire şi pentru zona mediteraneeană, aşa că o alegem pe cea de-a doua mulţumindu-ne cu imaginea primeia surprinsă de la grădina cu sculpturi.  

 Pătrundem în zona Mediterrani prin Baluard, apoi prin Portal d’en Bover lăsând în urmă cadrul unic pentru mici concerte și cocktail-uri, loc de privelişte foarte bun.  

   Zona Mediterrani este la fel de fermecătoare ca şi celelalte din sat. Sosim într-o deschidere ceva mai largă, pe nume Plaza de la Font şi ne dăm seama repede că piaţa are numele acesta fiindcă are în mijloc o fântână, Font de Prades, dar şi o terasă cu mese şi scaune afară a unui restaurant bengos, după cum arăta. Ne foim niţeluş pe străzile pitoreşti: Calle Levante, Calle Mercadera, admirăm clădirile de pe acestea şi ne îndreptăm glonţ spre Tablao de Carmen să nu ratăm ora cinei înainte de începerea spectacolului.  

Poble Espanyol reprezintă şansa cunoaşterii spiritului spaniol din întreaga ţară, e adevărat doar ca rezumat, însă îţi poţi forma o idee clară despre colţurile Spaniei. Poble Espanyol ne-a oferit o experienţă dublă: cunoaşterea regiunilor Spaniei, la pachet cu un spectacol bun de flamenco, ceea a însemnat o trăire mai accentuată. Din păcate, timpul alocat pentru vizitarea satului a fost suficient doar pentru a vedea în ce constă, fără să-l putem aprofunda, de aceea o altă incursiune în sat poate fi făcută mai pe îndelete şi mai pe larg.

Oricum ar fi, eu recomand Poble Espanyol ca pe un obiectiv ce nu trebuie să lipsească de pe lista nui turist care vizitază Barcelona!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=IGIxDgiE3oA

---

VIZUALIZĂRI: 1112 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI