Plaje Pelion (2)

TIPĂREȘTE

Sa terminam ce am inceput... Duminica aveam in plan Chorefto si Agii Saranta; de acasa soata mi-a spus clar ca nu avem ce cauta pe Agii, ii citisem eu un articol pe un blog in care un baiat cu o masina de 150 de cai nu reusise sa urce. Noi ne tragem din maimute iar apucaturile raman pe veci adica ne mananca; seara, pe sest, gandesc sa fac soatei o surpriza: Turkopigi si Parisena beach... am zis si io: ma, cat de rau poate fi?

Plec la 8 dimineata spre Turkopigi, ajung in Chorefto, urc printre 2 case si... trebuia sa am un beculet rosu la mine da eu il uitasem; dau brusc intr-un drum forestier de o banda! Soata: intorci aici si gata; io nu, mama daca am ajuns aici... hai mai departe. Si ma mananca... si merg 2 km pe drumul asta. Nu stiu, ati avut vreodata senzatia de capatul lumii? Acolo eram eu.

Dau intr-o poarta cu lacat mare pe ea, cu chiu cu vai din vreo 6 incercari ma asez cu spatele in poarta aia. Apar 2 fiinte, mama si fiica, cred, mi s-au parut ucrainence care tipau la mine; ma intrebau de drumul spre plaja, m-am prins mai tarziu. Alea tipau, soata tipa... nimic bun. Scot bagaj, hai pe drumul ala spre plaja, ala incuiat, ma intalnesc iar cu astea care zic ca nu-i bun.

Iau voiniceste kilogramele in spate si plec prin livezi de maslini, fac dreapta, iar dreapta si dau in curtea unui grec, jos haul pana la plaja. Injur bine si ma intorc la masina. Aveam sa aflu mai tarziu ca de fapt pe drumul alora de tipau se ajunge la plaja aia nenorocita. Am ramas cu un regret ca n-am reusit. Intorc masina greu si plec; pe drum ma intalnesc evident cu un grec cu un SUV; blesteme, injuraturi, coboara soata si da niste crengi din fata, era si un izvor acolo, eu pliez oglinzile si trecem la mm. Grecul a asteptat foarte calm, acu, sincer, daca eram in locul lui nu aveam curajul ala. Ii dau bataie prin capatul lumii pe acolo, pe stanga vad indicatorul spre Parisena, cu coada ochiului vad un drum forestier ce cobora intr-un hau. Nu mai era cazul! ajung cu chiu cu vai, cobor in Chorefto si... gata... drum ca oamenii... civilizatie!

5. Chorefto: am parcat undeva, amandoi eram negri, cerul era negru, tuna, totul era negru. Niste poze, soatei nu i-a placut, e un fel de Eforie, zic eu, plaja lunga, nisipoasa... Nu am ramas.

6. S-o impac pe soata; hai la Plaka, zic eu! Plecam, dupa 3 km indicator Agii Sarante, opresc, devin mieros, zic hai sa incercam, daca e drumul prost ne intoarcem bla-bla, si coboram... drum ok, e un S intre 2 case cu oglinzi, abrupt si prost, ajung in parcare; era vreo 11 dimineata, duminica. Parcare lunga dar full, vreo 3 baieti care dirijau parcarea. Ma duc in capat, ma fugareste ala, revin si lipesc practic masini intre 2 greci parcati aiurea. Stam pe plaja pana pe la 5 dupa-amiaza in partea cu Paradise Monk Bar; e un soi de Mamaia in miniatura: pitipoance/pitiponci, baldachine, figuri la greu etc. Muzica barului tare dar ok: reggae apoi ambientala, am si adormit. Plecam, masina blocata de un grec, vb cu ala din parcare, vine grecul in 2 min, coloana pe urcare intre casele alea, dirijau baietii prin statie, mi-a placut. Ajung in Agios Ioannis, soatei nu i-a placut, mie da, e o plaja micuta, statiune adevarata, multe magazine, multe terase, ceva cumparaturi, hai la cazare.

7. Luni: hai la Plaka, chinuri grele sa conving ca nu mai e asa greu... pe dracu! La un moment dat se intra intr-o livada de portocali, o portiune de 500 m e rupta efectiv, pamant, ingust de o masina. Nu am inteles de ce oamenii aia nu isi repara portiunea aia; urmeaza drum cimentat pana in bariera hotelului Eden, 6 euro parcarea, destul de ampla, pret in care intra 2 cafele la barul lor. Plaka, plaja lunga, nisip, foarte faina, impartita in doua, prima parte amenajata, mare parte din ea la umbra copacilor. Mi-a placut deosebit.

8. Marti cred, hai la Damouchari, drum ok, se ajunge cu masina intr-o livada de maslini, umbra.

E prea frumoasa pentru a o descrie in cateva cuvinte, e numai piatra de toate soiurile, foarte alunecoasa in apa insa in dreapta are un soi de grota in care se sta in apa ca intr-o cadita. Sunt vreo 4 taverne, am mancat la una din ele, si ceva magazine de suveniruri, maruntisuri... In stanga e un mic golf din care se pleaca in excursii oragnizate.

Concluzii:

Pelionul este de o frumusete rara; in 2017, cred, am facut pasul Llogara in Albania {la vremea respectiva am spus ca Transfagarasanul nostru e mic copil); ei bine, Pelionul inseamna vreo 10 Transfagarasanuri insumate, un drum de 30 km se face cam intr-o ora; grecii circula/taie curbele haotic, dupa orice curba apare un grec, rampele si acele de par sunt uluitoare, multe au oglinzi. Peisajul e de basm total. Oamenii sunt foarte calzi, foarte ok.

Atasez poze si va doresc tuturor sa ajungeti macar o data in viata in Pelion!!! Merita orice!

---

VIZUALIZĂRI: 3901 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI