Lefkada – o perlă din coroana Eladei (2) // Vamos a la Playa! (II)

TIPĂREȘTE

A patra plajă vizitată în Lefkada a fost Ammouso/Ammousa (denumirea o veți găsi în ambele variante). Dis-de-dimineață ne-am aprovizionat cu niște pâinici proaspete și gogoșele delicioase de la magazinul vecin, ne-am burdușit gențile frigorifice cu sandwich-uri, apă și... bineînțeles nelipsitele doze de Mithos și am pornit la drum!

Ammouso e situată în partea de sud a insulei, aproape de Vassiliki, cartierul nostru general, într-un golf superb, ferit de vânturi, cu o apă turcoaz limpede și caldă chiar de la primele ore ale dimineții. Din șoseaua principală, către Nidri, în Maradohori (Marandochari), se virează la dreapta și te înscrii pe drumul către plajă. Nu e rău, durează cca. 15 minute, dacă nu vrei să-ți distrugi mașina și are o porțiune foarte îngustă de vreun kilometru.

Plaja este mai mare decât Afteli, acoperită cu pietricele și nisip grunjos, închis la culoare. Parcarea este gratis în porțiunile cu soare și cu plată în cele parțial umbrite. Până pe la ora 10 se găsesc locuri bune, apoi se aglomerează și porțiunile pentru umbrelele și cearșafurile de acasă devin cele mai căutate. Un set de 2 șezlonguri și umbrelă a costat 5 euro pentru o zi întreagă. Intrarea în apă nu e abruptă, 8-10 metri de la mal apa e bună și pentru cei ce nu știu să înoate, apoi se adâncește treptat. Mulți greci și italieni, alături de nelipsiții compatrioți.

Pe plajă funcționează taverna Ammousa Beach unde am mâncat la revenirea de peste câteva zile, dar despre asta în review-ul destinat tavernelor Lefkadei.

Ziua am încheiat-o la mici cumpărături (apă, bere, Uzo, măsline) și revenirea la Villa Angela.

În a șasea zi pe insulă i-a venit, în sfârșit, rândul atât de căutatei Agiofili! După tentativa eșuată din urmă cu patru zile (vezi prima parte din review) și o documentare mai detaliată, am pornit hotărâți să descoperim și această mică minunăție a Lefkadei, pe care mulți o compară cu un Porto Katziki în miniatură! Ieșim din Vassiliki prin capătul de la terasa Miramare și minimarket-ul Nikos și după 10-15 minute pe drum neasfaltat 90%, cu câteva porțiuni mai grele, ajungem la o poartă metalică, deschisă, unde un afiș ne anunța că intrăm pe o proprietate privată! Băgăm la cap, dar ignorăm în fapt, continuăm drumul și parcăm pe un platou plin de praf, alături de alți conaționali, fericiți și ei că au ajuns cu bine.

Cu gențile frigorifice pe umăr coborâm pe scările amenajate în stâncă spre plajă (sunt 76 de trepte, le-am numărat la plecare!), iar vederea acesteia ne taie respirația: apa, nisipul, vegetația, stâncile din mare, lumina soarelui de dimineață, totul se îmbina într-un mod atât de armonios încât râmâneai mut de uimire în fața unei asemenea priveliști!

Am ocupat două șezlonguri și o umbrelă (15 euro!) și ne-am avântat în undele încă răcoroase ale mării! Din laterala dreapta a golfului care adăpostește plaja, de pe stâncile de acolo, cei mai cutezători (inconștienți?) săreau în apă de la înălțimi considerabile, în admirația celor de pe plajă! Se pot închiria caiace simple sau duble pentru plimbări pe mare, din oră în oră pe plajă acostează vaporașul care face ruta Vassiliki – Agiofili. Pe plajă era o tonetă unde se găseau: apă, suc, bere și ceva sandwich-uri, așa că e mai sigur să vii de acasă cu ceea ce dorești!

La plecare, un mic incident a umbrit cumva splendida zi: ajunși la mașină, vedem o hărtie prinsă sub ștergător. Era un simulacru de bilet prin care se cereau 7 euro pentru parcare! Când mă pregăteam să-l arunc și să trec la volan, apare o namilă de grec care revendică cei 7 euro! Eu, nici gând să-i plătesc, simțeam că ceva nu se învârte rotund, a mea soață că să-i dau, să terminăm circul, eu îi cer o legitimație, ceva, altfel sun la poliție, ea îi plătește, grecul auzind de poliție sare pe un scuter și o zbughește! Deci, despre cât și dacă se plătește parcarea nu pot să vă spun ceva exact!

Oricum, Agiofili nu e de ratat!

Seara o încheiem la terasa restaurantului Miramare, cu o super cină pescărească!

Ziua următoare o începem cu tabieturile obișnuite: cafele, mic dejun, câteva mini-croissante cumpărate de la patiseria “noastră” și pornim la drum, spre coasta de vest, având ca destinație plaja Gialos. Din Vassiliki ne îndreptăm spre Agios Petros, apoi la Dragano părăsim șoseaua principală și urmăm drumul către Panohori. Drumul e bun, recent asfaltat și imediat începe coborârea spre mare, cu multe curbe în “ac de păr”, dar bine semnalizate. Nu ne plictisim cu așa drum șerpuit și imediat ajungem la țărm. Un vânt puternic bate dinspre larg, valurile sunt mari, dar splendide în asediul lor asupra plajei, foarte puțină lume...

Ne consultăm din priviri și decidem să rămânem. Parcarea este gratuită, foarte multe locuri, neamenajate în mod special, în care îți poți lăsa mașina, iar plaja este împărțită în câteva sectoare cu sezlonguri și umbrele. Îmi imaginez că și ocupate la maxim, acestea nu pot produce senzația de aglomerare pe o plajă care se întinde peste doi kilometri și are și o lățime considerabilă.

Sunt multe stânci, în apă și chiar pe plajă, care dau o notă aparte peisajului. Pe fundul apei se văd, din loc în loc, alte formațiuni pietroase, de mari dimensiuni, care, împreună cu asaltul tot mai hotărât al valurilor, te dezechilibrează rapid în apa puțin adâncă de la mal! Șezlongurile și umbrela ne-au costat 10 euro, am făcut o cură serioasă de aerosoli, baie mai puțin, multă relaxare și desfătare a ochilor cu o mare care-și schimba din când în când culoarea. Ca bonus, zgomotul deosebit al pietricelelor de pe mal, ciocnindu-se între ele la asaltul continuu al valurilor! La singura tavernă din zonă (Illy Porto Caffe) găseai fast-food-uri, cafea, bere suc, apă.

La revenirea spre domiciliu am oprit pe marginea drumului la una din multele tarabe care te îmbiau cu produse de-ale localnicilor: miere și faguri de miere, măsline și ulei de măsline, vin, dulcețuri, siropuri. Am cumpărat măsline în saramură, dintr-un soi care s-a dovedit a fi excelent (2,5 litri la 15 euro) și câte un borcan de miere de cimbrișor și portocale (5 euro bucata).

Las pentru următorul review impresiile despre cea mai cunoscută și lăudată plajă a Lefkadei, Porto Katsiki, ca și despre una care mie, personal, mi-a plăcut la nebunie: Kavalikefta.

Vacanțe minunate să aveți!

---

VIZUALIZĂRI: 1194 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI