Plajele Lefkadei, toamna

TIPĂREȘTE

Evident, nu toate!

Am fost doar pe cele din vest, cu câteva excepții: nu am fost la Egremni (accesibilă momentan doar de pe mare din câte știu), Megali Petra (pe care am ratat-o pentru că nu mi-am dat seama că suntem la doar doi pași de ea, peste bolovani) și Gialos; am fost în schimb la Mikros Gialos, lăudată recent pe aici de către cineva...

Să le iau pe rând, de la Nord la Sud și de la Vest la Est:

Pefkoulia - cred că e cea mai ușor accesibilă dintre toate - chiar pe marginea drumului dintre Lefkada și restul satelor din insulă, la doi pași de Agios Nikitas. Are un foarte frumos bar alături (și cu facilități de restaurant și dotat cu free pool).

Sunt și umbrele și șezlonguri pe plajă, iar pe partea dinspre Nordul plajei se cam stă la nudul gol.

Deși are nisip fin pe plajă, la intrarea în apă e plin de pietre măricele rotunde. Musai e nevoie de pantofi de plajă.

Agios Nikitas - și astea sunt relativ ușor accesibile (pentru că sunt de fapt două, relativ apropiate). Au și ele nisip, dar și destui bolovani în apă. Nu sunt umbreluțe și șezlonguri (nici nu prea e loc), dar la cea din dreptul centrului ai destule cârciumioare și baruri unde te poți hrăni și / sau răcori.

De aici pleacă și taxi-boat-ul spre Milos, pentru cei care nu plâng după 6 € (dus-întors, de căciulă) și preferă o plimbare scurtă cu barca unui urcuș și coborâș destul de solicitant, din fericire suficient de scurt.

Pe partea sudică e un perete stâncos (care o desparte de Milos) și sunt semne de avertizare asupra căderilor de pietre!

Milos - accesibilă doar pe jos, urcând și apoi coborând un deal stâncos, parțial împădurit. Sau cu bărcuța (mai sus descrisă).

Dacă mergeți pe jos, accesul e din strada pietonală din centrul Agios Nikitas, sunt indicatoare vizibile spre ea.

Nu are nicio amenajare - aduceți și luați înapoi de acolo tot ce aveți nevoie (sau ce rămâne după acestea - deșeurile). Evident, sunt și mârlani care „uită” gunoiul acolo - am văzut însă și oameni cu educație civică de clasă care nu treceau nepăsători pe lângă acesta, ci au plecat cu mâinile pline de acolo. Felicitări!

Nu e chiar nisip fin, dar nici pietriș - evident, prin apă tot cu bolostânci - papucii sunt obligatorii!

Kathisma - se coboară cu mașina până la marginea plajei; sunt și curse de autobuz din Lefkada până aici. Parcarea ține de câțiva antreprenori care te lasă să parchezi dacă bei/mănânci de la ei. Sunt și câteva locuri fără plată.

Umbrele și șezlonguri cât vezi cu ochii, plus o pistă de aterizare pentru parapantiștii care după prânz umplu cerul.

Nisip pe plajă, pietre prin apă.

Avali - se ajunge fie pe malul apei, pornind pe jos de pe plaja Kathisma, fie cu mașina și mergând pe un drum nerecomandat șoferilor de oraș de șes cu străzi cu mai mult de o bandă pe sens. Aici nu aveți nici jumate, pe alocuri. Plus pante și rampe și curbe în ac de păr câte vreți.

Plaja are destul nisip, dar și ceva pietre. Sunt și două baruri de plajă care asigură umbreluțe și șezlonguri, plus răcoritoare.

Multe stânci în mare - ideal pentru snorkeling. Și aici e o pistă de aterizare pentru parapantiști, de data asta pentru profesioniști.

Se face ceva nudism pe la capetele plajei. Foarte lungă, de altfel.

Kavalikefta - „soră” a celei de mai sus, se ajunge cam pe același drum, care se bifurcă la un moment dat spre aceasta. Doar că aici, la bază, e doar o parcare (3 €) care la ora 18 închide poarta (fie că ai luat, fie că nu, mașina de acolo). Tot acolo e și un restaurant bar, care oferă și șezlonguri cu umbele.

Nu prea aș numi chestia asta „plajă” - e o adunătură de pietre și stânci, cu o mână de pietriș mai fin presărat printre ele. Superbă pentru snorkeling. Și spre uimirea mea - am văzut aici și familii cu copii mici! Era destul de aglomerat, deși am ajuns acolo spre seară și mai era și pe final de sezon. Nu am curaj să-mi închipui cum arată pe la prânz în iulie...

De aici se poate trece, peste un morman de bolovani, pe Megali Petra. De asta mi-am dat seama abia când am plecat și am făcut un scurt popas pe drumul de întoarcere și am văzut de sus locul.

Porto Katsiki - și aici se poate ajunge cu vaporașele de croazieră (din Nidri sau Lefkada, cred), dar și cu mașina. Are cred eu suficiente locuri de parcare pentru capacitatea plajei (3 €).

Sunt umbrele și șezlonguri, iar o „bombă” aflată cam la 500 m mai sus pe drum poate servi mâncare și băuturi inclusiv pe plajă, pentru comenzi de peste 5 €. Are și câteva prăvălii cu de toate la capătul scărilor. Da, și aici se coboară / urcă o pantă, doar că e scurtă și nu prea abruptă. Aici am fost de două ori, în zile diferite; în prima, erau valuri mari (și sunt sigur că pot fi și mult mai mari ca alea) iar plaja era practic goală. Iar cei care erau, se refugiaseră în zona periculoasă - demarcată clar de un șir de stâlpi metalici și de panouri de avertizare cu mențiunea „Cad pietre”. Nici vorbă de vaporașe în ziua aia... Apoi am revenit și am și stat acolo până la un asfințit superb, pe care l-am admirat din punctul de belvedere de la nordul plajei. Păcat că a fost distrusă „aleea” ce ducea spre promontoriul de acolo (la ultimul cutremur, probabil) și nimeni nu a reparat-o).

Asta și cu Milos mi s-au părut cele mai frumoase, spectaculoase plaje. Dar cel mai bine m-am simțit pe Pefkulia, Avali și pe ultima pe care o voi enumera -

Mikros Gialos - poziționată pe capătul de sud-est al insulei, în fundul unui golfuleț care nu permite o durată prea lungă de stat cu burta la soare, pentru că pe la 6:30 după-amiaza deja se lasă umbra peste ea... Lucru bun oarecum, pentru noi, că ne-a gonit din timp spre casă și am mers pe lumină - nu prea recomand să umblați noaptea pe insulă - drumurile sunt grele și semnalizarea rutieră - varză!

Aici la fel ca la Kathisma se poate parca imediat lângă plajă. Pe plajă e pietriș mic gen „mărgăritar”. Nici nu poate fi vorbă să veniți aici doar cu prosopul și fără papuci!

Aici puteți găsi și o porțiune amenajată cu umbrele și șezlonguri, iar în apa golfului se poate face snorkeling în voie - apa e deosebit de limpede și peisajul subacvatic e superb.

Cineva lăuda și liniștea locului - dar aceeași liniște era și pe celelalte plaje pe care le-am enumerat eu mai sus ca favoritele mele.

Au rămas câteva de văzut, la fel și peșterile din apă, dar poate va fi și o (cel puțin) a treia oară.

===

Aș avea câteva remarci speciale asupra drumurilor din insulă: o motoretă de închiriat ar fi foarte utilă (15 - 20 € pe zi, la vreme de toamnă); prin sate drumul rămâne doar un fel de alee pe care încape doar o mașină, și aia cu atenție. Și pe drumurile spre plaje sunt declivități (foarte!) mari, cu viraje în ac de păr foarte strâns și în pantă mare - la urcare adesea e nevoie doar de viteza întâi. Tracțiunea automată e aur curat aici, mai ales pentru cei neantrenați pe drumuri grele de munte. Iar semnalizarea rutieră, în special pe drumurile secundare (dar nu numai) e minunată, dar lipsește cu desăvârșire! Un GPS pe parbriz cu harta la zi e aur curat și vă poate scăpa din situații periculoase.

===

Vacanțe frumoase, oriunde vor fi ele!

---

VIZUALIZĂRI: 4744 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI