Postojna, cea mai mare pestera din Europa si cea mai vizitata pestera din lume

TIPĂREȘTE

De nenumarate ori am trecut pe autostrada ce traverseaza Slovenia si uneste Ungaria de Italia. De fiecare data am vazut imensul afis ce anunta existenta unei pesteri in apropiere. Mi-a atras atentia in special trenuletul din imaginea de pe afis.

Din pacate de fiecare data eram presati de timp si nu reuseam sa oprim. De data aceasta am ales sa plecam spre Italia cu 2 zile mai repede decat era necesar tocmai pentru a vizita si o parte din aceasta frumoasa tara. Una din opriri a fost pestera Postojna.

Chiar daca nu ai avea gps (desi mai nou cam toata lumea are) este imposibil de ratat deoarece exista o multime de indicatoare.

Ne gandeam ca fiind in extrasezon vom fi doar noi pe acolo, insa am fost surprinsi sa vedem in parcare zeci de masini si la intrare cateva sute de oameni.

Primul contact este cu casa de bilete unde poti achizitiona un bilet de adulti pentru 22,90 euro, adolescenti si studenti la 18,30 euro sau copii pana in 15 ani la 13,70 euro. Pentru copiii sub 5 ani se plateste suma simbolica de 1 euro. Mai multe detalii aici: Postojna

Cum nu este singura atractie din zona exista si variante de bilete combinate:

Pestera + castelul Predjama la 28.90 euro

Pestera + Vivarium Proteus + expozitia de fluturi la 27.90 euro

Pestera + Castelul Predjama + Vivarium Proteus + expozitia de fluturi la 33,90 euro

Pentru preturi actualizate puteti intra aici

Parerea mea este ca aceste preturi sunt destul de piperate dar pestera fiind de-a dreptul superba si cantitatea de turisti fiind imensa probabil se justifica acest pret.

Ca o paranteza, anul acesta au ajuns la un numar record de vizitatori si anume la peste 35 de milioane de persoane, de la deschdere.

Orarul de vizitare variaza functie de sezon:

- Ianuarie, Februarie, Martie, Noiembrie si decembrie la orele 10:00; 12:00 si 15:00

- Aprilie si Octombrie la orele 10:00; 12:00,14:00 si 16:00

- Mai, Iunie si Septembrie incepand cu ora 09:00 din ora in ora pana la ora 17:00 inclusiv

- Iulie si August incepand cu ora 09:00 din ora in ora pana la ora 18:00 inclusiv

Orarul detaliat pentru pestera si pentru celelalte atractii il gasiti aici

Noi am ales varianta combinata cu Castelul deoarece timpul nu ne permitea sa vedem si expozitia de fluturi.

Ne-am indreptat apoi spre „platoul” de unde este intrarea spre pestera.

Erau formate mai multe randuri potrivit indicatoarelor, pentru vorbitori de limba engleza, Slovena, Italiana (si inca una dar nu-mi amintesc) si ultima pentru cei care si-au achizitionat audio ghiduri.

CU 10 minute inainde de ora 10 a fost permis accesul spre trenulet. Intrarea se face pe la portile de validare a biletelor unde te asteapta mai multi fotografi pentru a te poza. Ca peste tot, la iesire poti cumpara acea poza pentru sume deloc modice.

Lumea se aseaza in trenulet in ordinea sosirii si cand un tren s-a umplut a plecat spre pestera. Traseul pe care il parcurge acest tren este lung de 3,7 km. Pestera este cunoscuta si ca fiind singura pestera avand o cale ferata dubla (pentru fiecare sens de mers).

Un aspect pe care vreau sa-l precizez e faptul ca lumea avea pelerine de ploaie (am citit acest aspect inainte de plecare asadar ne-am inarmat si noi cu cate o pelerina). Nu este ceva absolut necesar dar te protejeaza de stropii reci ce cad din tavan.

Drumul spre interiorul pesterii este foarte rapid si nu ai timpul necesar pentru a admira in liniste privelistea din jurul tau. Oricum, intrarea spre centrul pesterii este destul de degradata. Am aflat de la ghidul nostru ca aceasta se datoreaza locomotivelor pe motorina care au functionat pe acest traseu in trecut si care au poluat atmosfera si au dat acel aspect de negru.

Dupa ce am coborat din trenulet ne-am grupat in dreptul panoului pentru limba engleza. Unde ne-au fost prezentate mai multe date tehnice despre pestera si de unde a inceput traseul propriuzis.

Din spusele ghidului acest traseu are aproximativ 2 km si intregul tur dureaza intre 1,5 ore si 2,5 ore, functie de cat de mult timp le ia turistilor pentru a se grupa la punctele in care ghidul prezinta urmatoarele detalii. Pentru a putea auzi toata lumea, din loc in loc exista amplasate microfoane si statii de amplificare.

Am aflat ca in anul 1818 vizitatorii puteau parcurge doar 300 de metrii din pestera iar in prezent traseul total (incluzand si circuitul cu trenul) ajunge la peste 5 km. Timp de mai multi ani accesul se facea pe jos. Incepand din 1857 a fost creat un sistem de acces tras de om, pe care doar cei foarte bogati si-l puteau permite. Apoi au trecut la „modernizare” si au fost dotati cu magarusi.

In 1878 au fos introdusi niste vagoneti care erau impinsi, la propriu de catre ghizi. In 1923 a fost renovata intrega cale ferata iar in 1924 a fost introdusa prima locomotiva. Deoarece acestea poluau asa cum am precizat mai sus, in 1957 a fost introdusa prima locomotiva electrica.

Tot de la ghid am aflat ca la inceput iluminatul se facea cu ajutorul lumanarilor si a candelelor care de asemenea poluau atmosfera pesterii si „ajutau” la innegrirea stalctitelor si stalagnitelor.

Tot datorita poluarii exista si diverse formatiuni de muschi care afecteaza albul natural al stalactitelor. Din acest considerent este interzis si fotografiatul cu blitz.

Iluminatul electric a fost introdus in pestera in anul 1883.

Pentru a afla si mai multe detalii despre pestera puteti citi aici.

Turul pe jos incepe de la Muntele mare, format prin prabusirea tavanului pesterii in urma cu foarte multi ani, in timpul procesului de formare a pesterii datorita raului subteran ce circula pe acolo. Din spusele ghidului traseul incepe din acel loc deoarece este partea cea mai obositoare a traseului pentru turistii obisnuiti si se profita de faptul ca la intrarea in pestera acestia sunt inca energici.

Bineinteles ca exista si trasee mult mai difcile, dar acestea nu sunt accesibile tuturor vizitatorilor ci doar anumitor categorii si necesita echipamente speciale.

Drumul de acces se face pe niste alei care in prezent sunt betonate pentru a nu fi alunecoase. Am aflat ca in trecut a fost folosit asfalt dar datorita umezelii si a picaturilor de apa ce cad cosntant din tavan acesta era destul de alunecos si in consecinta periculos. Aleile sunt marginite de balustrade de protectie.

Tot de la ghid am aflat ca de la intrarea in circuitul turistic nu a avut loc nici un alt accident datorat desprinderii din tavan a altor formatiuni stancoase.

Dupa ce se urca si se coboara Marele munte, trebuie traversat „podul rusesc” numit astfel deoarece a fost construit de prizonierii rusi in timpul razboiului.

Intalnim pe traseu mai multe „sali” numite fiecare dupa aspectul preponderent. Astfel e sala spaghetelor deoarece pe tavan se pot vedea o multime de formatiuni subtiri si scurte asemanatoare celebrelor paste. Gasim Sala alba numita asa datorita culorii stalagnitelor de un alb pur si continuma cu Camera rosie unde predomina stalagnitele de culoare rosiatica. Culoarea stalgnitelor si a stalactitelor este data si de proprietatile apei de ploaie si a factorilor adiacenti cum ar fi argila, magneziul, fierul si alte elemente din natura si care influenteaza aceste aspecte.

Pe traseu, ajunsi la un punct unde existau comutatoare pentru iluminatul electric, ghidul nostru a oprit lumina in pestera pentru a vedea cum arata pestera in lumina naturala. Adica, intuneric total.

Pentru a ajunge in galeria Rusa si pentru a nu trece de doua ori prin acelasi punct, a fost construit un tunel de acces. Desi ghidul a spus ca interventiile umane sunt minime daca privesti cu atentie, vezi o multime de lucrari menite sa asigure confortul si siguranta turistilor.

Traseul se continua trecand pe langa cea mai frumoasa stalactita (cred) din pestera avand o inaltime de 5 m si numita Diamantul. Un fenomen foarte ciudat se petrece aici in sensul in care diamantul este de un alb pur iar langa el, avand aproximativ aceleasi dimensiuni este o alta stalactita dar de culoare neagra. Spun fenomen ciudat deoarece stalactitele alaturate au de obicei aceiasi culoare sau exista diferente foarte mici de nuante, insa aici contrastul este maxim.

Ultima parte a traseului trece pe langa un acvariu unde este tinut faimosul peste om si se sfarseste in Sala congresului numita asa din 1965 cand a avut loc aici congresul de speologie. Initial a fost denumita sala de bal, datorita unor baluri organizate aici in vechime. Acum i se mai spune si sala de concerte deoarece au loc aici, ocazional diverse concerte dar preponderent vocale, deoarece instrumentele sunt afectate de umiditatea din atmosfera.

Tot aici se gaseste si un magazin de suveniruri unde iti petreci timpul ramas pana la sosirea trenuletului care te scoate din pestera.

Este o experienta minunata si este pacat sa o ratati daca aveti ocazia sa ajungeti in zona. Este intr-adevar una din minunile naturii.

---

VIZUALIZĂRI: 8482 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI