GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Pestera Postojna - Calatorie spre centrul Pamantului
TIPĂREȘTESlovenia este cunoscuta mai ales datorita Pesterii Postojna si poate nici aceasta prea bine la noi. Slovenia are mai mult de o suta de pesteri din care douazeci pot fi admirate de turisti. Am avut norocul sa o vizitez pe cea mai mare.
Pacat ca putina lume se abate din drumul spre Italia, sa viziteze aceasta pestera, mai ales ca este una din cele mai mari si cu siguranta foarte frumoasa. Este la 80 km. de capitala tarii, Liubliana si la jumatatea distantei dintre acest oras si granita de Vest.
Din categoria pesterilor carstice Postojna este cea mai mare din Europa, cea mai vizitata, deci am avut ce vedea. Este descoperita demult si inca de pe la 1872, o parte din ea a fost dotata cu o linie de cale ferata micuta si zece ani mai tarziu a fost electrificata. Galeriile ei insumeaza 20 km din care eu am vizitat aproximativ 6 km. O parte din galerii sunt uscate, deci accesibile, o parte se inunda periodic pentru ca sunt strabatute de fire argintii de apa, iar restul sunt mereu inundate; adevarate rauri subterane.
Pestera s-a format in milioane de ani, prin fenomenul de erodare a apei asupra calcarului ce domina regiunea respectiva, fiind, de fapt, albia subterana a raului Pivka. Cand se refera la aceasta pestera, unii ii spun ” pesterile ” considerand sunt mai multe unite intre ele; altii o considera una singura cu multe galerii.
De grija cu care a fost amenajata aceasta pestera, mi-am dat seama inainte de a intra in ea. Pe o platforma betonata, o cladire care te poate duce cu gandul la o luxoasa vila montana este sediul administratiei, acolo sunt casele de bilete si magazinele cu suveniruri. Tot acolo este un restaurant elegant si o terasa. Toti turistii sunt fotografiati la intrare si la iesire isi pot cumpara imaginea, contra a 6 Euro.
Am achitat biletele de intrare (20 Euro) ne-am pus hainele groase si ne-am instalat doi cate doi in micutul trenulet. Este metalic, ingust si neacoperit. Am strabatut timp de un sfert de ora cateva galerii inguste si mai putin luminate, dar spectacolul se anunta de la inceput fascinant. In stanga si in dreapta, peretii inalti din calcar, ma faceau sa ma simt ca in tunelul timpului, asteptand cu placere, urmatoarea curba a traseului si urmatoarele mistere. Daca nu ar fi fost zgomotul metalic al trenuletului, as fi crezut ca am intrat in lumea de dincolo si ca ma indrept spre centrul Pamantului. Din loc in loc, proiectoarele luminau ori tavanul, ori stalactitele si nu de putine ori am aplecat capul din reflex, desi nu exista nici un pericol de accidentare daca stai cuminte in trenultet – doar ca eu m-am mai ridicat de cateva ori ca un copil neastamparat.
Traseul cu trenuletul se incheie intr-o galerie mare de unde am continuat drumul pe jos. Traseul pietonal este bine amenajat; se merge pe o alee betonata cu un strat antiderapant, cu balustrada de metal. Din loc in loc galerii largi, numite saloane ofereau loc de popas si de ascultat explicatiile ghidului. Cand in stanga, cand in dreapta, privirile imi erau atrase (sau eram atentionata) de formatiuni deosebite. O stalagmita cu o stralucire deosebita, amplificata de un reflector se numeste Diamantul. O sala se numeste ” sala cu Spagheti” usor de inteles de ce. Sute de stalactite subtirele i-au dat numele acestei sali. Multe alte stalactite le botezam noi, in functie de imaginatia fiecaruia. In jurul meu auzem doar cuvinte de admiratie si de incantare.
Din cate sali am vazut mai amintesc Sala Concertelor, Sala neagra (culoarea este data de oxizii de mangan), Sala de Iarna, Grota si Sala Paradisului.
Sala Concertelor merita putina atentie; este foarte inalta, mare si cu o acustica de exceptie. Abia dupa 7-8 secunde se aude ecoul unui tipat. In ea, la nevoie incap si zece mii de oameni ce pot sta lejer pe o suprafata de 3000 mp. Incercati sa va imaginati cat este de mare; cat jumatate de teren de fotbal... si asta sub pamant.
Adevarate dantele din piatra, atarna pe toti peretii. Au diverse nuante, in functie de oxizii metalelor ce exista in peretii pesterii. Unele sunt verzi, altele galbene sau rosii.
Am intalnit toate formele posibile si imposibile de speleoterme; stalagmite finute si subtiri sau mari si robuste, formate de picaturile ce au cazut din tavan si s-au acumulat pe jos. Stalactite mici si subtiri sau mai lungi si mai groase, ca niste turturi atarnau din tavan. Ca intr-o starnsa prietenie pe veci, in unele locuri cele doua se uneau in coloane monumentale sau gratioase.
La un moment dat ne-am oprit pentru a asculta explicatiile ghidului. Aratand catre tavan, ne-a spus ca deasupra noastra, stratul de calcar are nici mai mult nici mai putin decat 50 m. grosime. Unora li s-a cam taiat rasuflarea. Nu e putin lucru sa stai intr-o cavitate si deasupra capului sa ai un tavan gros cat un bloc cu douazeci de etaje. Acolo este muntele Mare, care s-a format cand peretii altei galerii s-au prabusit. Eee... asta nu mi-a mai placut.
Am aflat de la ghid ca desi pare moarta si incremenita in timp, pestera este casuta pentru multe ganganii, greieri, gandaci si alte asemenea vietuitoare. Eu nu le-am vazut, dar il cred pe cuvant. In zona inundata a pesterii, traiesc cateva exemplare dintr-o specie foarte rara de pesti. I se spune pestele-olm. Are manute cu cate trei degete si picioare cu cate doua degete, in loc de inotatoare, deci seamana mai mult cu o soparla; are piele fara solzi aproape transparenta si este o ciudatenie cu branhii externe. Scos la lumina pentru a fi studiat, pestisorul s-a colorat in gri. Mananca atat de putin si de rar, incat se pare ca poate rezista si sase ani fara hrana. Este un peste orb; nu are nici macar globi oculari. Este o fosila vie. S-a adaptat atat de bine conditiilor din subteran, incat poate trai pana la o suta de ani. Micutul pestisor, unicat in lume, este una din mandria slovenilor si ca semn de respect, figura pe monedele lor de 1 tolar, inainte de trecerea la Euro. Exista undeva pe traseu, un acvariu imens cam cat un cub de 3x4x2 m. unde sunt expusi cativa pestisori. Din pacate lumina la acest acvariu nu a functionat si nu am putut vedea minunea.
Am trecut pe un pod suspendat peste o galerie facut de prizonierii rusi din Primul Razboi Mondial, am intrat in ceea ce se numeste pe drept cuvant Pestera Frumoasa. In ea, in functie de oxizii ce dau culoare formatiunilor, salile se numesc Sala Alba si Sala Rosie (rosul de la oxidul de fier).
Dupa inca aproximativ o suta de metri am ajuns in Galeria Rusa; autori... aceeasi prizonieri. Am trecut printrun tunel artificial sapat pentru a unii doua galerii si am ajuns in alta sala frumoasa.
Privind cand in stanga, cand in dreapta si minunandu-ma de toata aceasta spendoare subterana am atins si punctul cel mai cu minus, al pesterii. Adica, locul aflat la cea mai mare adancime fata de suprafata; eram la o suta de metrei in burta Pamantului. In timp ce unii cauta cladiri cu 40 de etaje, sa vada panorama orasului... eu eram la aceeasi distanta de sol, dar in sens invers.
Desi am colindat mai bine de o ora in pestera nu mi-a fost frig. Am uitat sa va spun ca in pestera temperatura este constanta in jurul valorii de 8 grade C., dar cu un hanorac gros am rezolvat problema.
Asa cum am intrat, tot asa am iesit; cu trenuletul, dar pe alt traseu.
Am aruncat o privire pe la magazinele de suveniruri (o sa vedeti in fotografii ce se vindea acolo pe langa vederi si magneti) si mi-am luat la revedere de la cea mai frumoasa pestera pe care am vazut-o vreodata.
As mai fi facut eu ceva in zona, dar... fiind intr-o vacanta organizata de o agentie, nu am putut face tot ce imi doream; adica sa vizitez si Castelul Predjamski, care se afla la doar 10 km. de pestera. Pacat; este un castel de exceptie sapat in stanca, la gura de intrare in a doua pestera ca marime din tara. Cred ca am pierdut ceva de spectaculos.
Treceam la cativa metri de el si nu puteam sa intru. Asta e viata. Ma bucur de ce am vazut si ma resemnez pentru ce am pierdut.
Trimis de Diaura* in 20.01.13 11:38:29
- A fost prima sa vizită/vacanță în SLOVENIA
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Diaura*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 45.78262200 N, 14.20360600 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Rog așteptați...
Frumoasa locatia. Daca ne rezervam cazare in zona Liubliana p utem combina Postojna cu Parcul National Triglav (lacul Bled, Cascada de langa Bohinjska, cheile Vintgar) la fel de frumos si interesant.
Distanta de la Liubliana pana la cele 2 locatii este aproximativ egala cca 55 Km.
Foarte frumos!
Este o locatie pe care am ratat-o asta vara cand am stat 4 zile in Opatija, Croatia deoarece restul familiei au vrut sa vada Venetia.
Asta e! O las pe altadata!
@traian. leuca:
Vacanta placuta si sa nu ratati Castelul Predjamski.
@marocanu21; Asa este; exista un timp pentru fiecare lucru.
@marocanu21: eu m-am întors din apropiere de Veneţia, şi tot mi-am făcut timp să opresc pentru câteva ore acolo. E un ocol foarte mic, dar e răsplătit din plin!
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
@Dragos: am zabovit cam mult la Venetia in acea zi, copiii dormeau la intoarcere si nu am vrut sa vizitez pestera pe fuga, adica decat sa o bifez in portofoliul turistic - sa fiu sincer nici eu nu prea aveam chef!
@marocanu21:
”nu am vrut sa vizitez pestera pe fuga
din păcate, peştera asta se vizitează cu grupul, cu ghid care spune o mulţime de poveşti şi răspunde la aproape orice întrebare. Turul durează aproximativ o oră şi jumătate, fie că-ţi place ori nu. Şi eu aş fi stat mai mult pe ici-colo, adesea alergam să ajung din urmă grupul...
@Dragos: ai putea spune din fericire; oricum nu stiam nimic despre programul de vizitare si era cam tarziu cand ajungeam noi
.
@Diaura: Multumesc pentru urare, insa eu am fost in acele locatii. Castelul Predjamski l-am ratat. Am calatorit singur si nu a avut cine sa ma informeze despre existenta lui. Despre celelalte am aflat pe net.Am un review cu cheile Vintgar si cred ca o sa mai fac unul cu zona Triglav-Bled.
@traian. leuca: Există, când mai treci pe acolo, şi oferte de bilete combinate peşteră-castel, la doar 27,90 € pentru adulţi.
Ca pasionat de speologie nu pot să nu adaug cîteva amănunte, pe scurt.
În primul rînd, este interesant de amintit că Slovenia se confundă cu istoria speologiei şi a turismului speo. Suprafaţa micuţei ţări este acoperită în proporţie de 43% de calcare (în jur de 9000 kmp), iar numele podişului Karst (denumire germană, Kras în slovenă) a devenit substantiv comun, desemnînd, pe tot globul, forme de relief dezvoltate pe roci solubile (calcar, gips, sare). În calcarele slovene s-au descoperit pînă acum peste 10000 peşteri. Nici România nu stă rău: avem doar 4500 kmp de calcare, cam 2% din suprafaţa ţării, dar pasiunea românilor pentru speologie a dus la descoperirea a peste 12000 peşteri, deci "stăm mai bine" la media pe kmp.
Revenind la Slovenia, peştera Postojna a fost prima peşteră vizitată în scop turistic, celebrînd deja 200 de ani de la prima vizită turistică în care turiştii au fost însoţiţi de ghid (căci semnături pe pereţi sînt şi din secolul 14). Deci, la începutul secolului 19, la Postojna se inventa turismul carstic, iar peştera Postojna este pînă astăzi o referinţă în ce priveşte organizarea unei mici industrii în jurul unei peşteri. De altfel, cine a fost a văzut că s-a construit inclusiv un hotel la gura peşterii, iar în interior se află un oficiu poştal. Adăugăm restaurante, magazine, evenimente organizate în subteran, ghidajul în 5 limbi şi celelalte obiective vizitabile organizate în jurul peşterii, din care aş menţiona un foarte interesant muzeu al vieţuitoarelor cavernicole (troglobionte), un fel de grădină zoo a fiinţelor beznei, amenajată într-o galerie a peşterii, cu intrare separată (situată în apropierea intrării în peşteră), în care puteţi vedea, în mediul lor, dar izolate în cuşti, acvarii sau terarii, insecte şi celebrele amfibii, Olm sau Proteus, "şopîrla" roz, care a devenit nu numai emblemă a peşterii, ci şi a biospeologiei (disciplină fondată de Racoviţă - iată că iarăşi ne întîlnim şi cu ţara noastră în istoria speologiei). Cînd, în evul mediu, în apele ce ieşeau din peşteră, ajungea cîte un olm, localnicii credeau că sînt puii unor balauri care sălăşluiau în peşteră. Un exemplar de proteu conservat se poate vedea şi la Muzeul Antipa, în Bucureşti, în zona dedicată peşterilor (foarte bine amenajată după renovare), dar este mai interesant să îi vedeţi pe viu, la ei acasă, fie în micul muzeu de care spun, fie în bazinul din peşteră.
Tot la intrarea în muzeul biospeologic, pe care recomand să îl vizitaţi, mai ales dacă aveţi de umplut o oră pînă la intrarea în peşteră, se pot vedea vechi semnături ale vizitatorilor peşterii, pe pereţi, ca şi aspecte din arheologia şi geologia locului.
Apropo tot de industria turistică pusă pe roate la Postojna, un amănunt relevant, imediat observabil, este că aproape tot personalul, de orice vîrstă, de la vînzătorii de bilete la ospătari, vorbeşte 3 limbi: germană, engleză şi italiană. Pe lîngă nativa slovenă. Germana şi italiana o vorbesc destui în zonă, probabil din raţiuni istorice.
Carevasăzică, cînd vizitaţi Postojna, vizitaţi locul de unde a început totul. Peştera turistică par excellence.
Pasionaţii pot afla mai multe amănunte legate de istoria locului de pe internet, sau din diverse broşuri de la faţa locului.
În ce priveşte vizitarea, se organizează mai multe tururi şi se vizitează şi alte părţi ale peşterii, aşa că dacă staţi mai mult în zonă, informaţi-vă cu privire la ele.
@abancor: Îmi permit şi eu vreo două corecţii:
- ghidajul e de fapt în 4 limbi, din care una - evident! e slovacă. Rămân astfel 3 limbi de circulaţie internaţională pentru oaspeţii străini: engleză, italiană, germană;
- tururile alternative trebuie anunţate cu minimum trei zile înainte şi sunt destinate unor turişti cu pregătire în domeniu şi condiţie fizică bună, nefiind pe traseele special amenajate. E necesar echipament special (se poate închiria, pentru cei care nu au) şi haine de schimb.
Şi alte remarci:
- dintre lucrurile interzise, cel mai încălcat este acela de a face poze. Toată lumea pozează şi filmează, chiar şi din apropierea ghizilor.
- odată cu cumpărarea biletelor, se primeşte şi o broşură de prezentare a peşterii. Un lucru bun - au şi în română!
Limba locului e slovena. Cînd am fost eu, în 2007, erau și tururi în rusește.
În afară de tururile de aventură, mai sînt de văzut și alte peșteri din sistem, în care se intră prin altă parte: Pivka, Crna, Otok. Dar, atenție la program, se vizitează numai vara, și sînt 2 - 3 intrări pe zi. Amănunte se găsesc pe siteul peșterii Postojna. În Pivka avem acces și la o parte spectaculoasă din cursul subteran al rîului omonim, cel care a format întreg sistemul de peșteri Postojna. postojnska-jama.eu/en/other-sites
O altă peșteră interesantă în apropiere este Planina. Acolo, rîul Pivka, cel care curge prin Postojna și celelalte peșteri pomenite de mine mai sus, se unește, în subteran, cu rîul Rak, formînd cea mai mare confluență subterană din Europa. Uitați o imagine panoramică aici burger.si/Jame/PlaninskaJama/seznam.html confluența este imaginea cea mai de jos în dreapta.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2021 O altă călătorie spre centrul pământului — Postojna Jama — scris în 13.08.21 de doinafil din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2017 Postojna, diamantul sloven — scris în 14.04.20 de ovidiuyepi din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- May.2017 Postojna Jama — scris în 12.06.17 de elviramvio din JUD. ILFOV - RECOMANDĂ
- Jul.2016 Pestera Postojna — scris în 02.08.16 de narcissa din PITESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2015 Postojnska Jama - Locul in care mi-am pierdut epitetele — scris în 10.09.15 de Aurici din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jul.2015 O superba pestera, un minunat castel — scris în 03.09.15 de nini83 din TâRGU JIU - RECOMANDĂ
- Nov.2014 Postojna, cea mai mare pestera din Europa si cea mai vizitata pestera din lume — scris în 27.11.14 de andreea_c din TIMISOARA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată