La poalele Muntilor Tatra

TIPĂREȘTE

Am ajuns la aceasta pensiune strict datorita faptului ca pe site-ul lor avea mentionat un amanunt caruia sotia nu i-a putut rezista: piscina interioara. Cum ea nu prea e amatoare de sporturi de iarna (a se citi nu e amatoare deloc) deci se gandea ca ea mai mult o sa fie prin pensiune la balaceala in apa calda, a considerat acest aspect un atu de care pana la urma a fost musai sa tinen cont.

Pretul afisat pe site a fost 18 EUR cu mic-dejun + 3 EUR pt cina, dar imediat dupa ce le-am dat email am aflat ca acel pret era nitel ne-updatat, astfel ca odata cu raspunsul lor, care a venit foarte repede pe email (o zi) am aflat preturile actuale: 25/EUR/pers/zi, in acest pret fiind incluse urmatoarele: cazare in camera dubla, demipensiune, 20% reducere la centru de schi de vis-à-vis (Strachan Ski Center) si 15% reducere la Aqua-City Poprad (orasul care se afla la 30 km de Zdiar). Prin octombrie am achitat 60 EUR avans, iar la sosire am mai dat inca 145 (5 EUR fiind taxa de statiune probabil). Am gasit pe internet si oferte mai bune ca pret, conditiile pareau aceleasi, insa acea piscina a facut diferenta.

Pensiunea se afla localizata la cativa kilometri in afara localitatii Zdiar, intr-o superba zona de deal/munte, pe drumul national care face legatura intre Poprad si granita cu Polonia, la doar vreo 15 km de granita. De fapt pensiunea nu se afla pe drumul national propriu-zis, din acesta la un moment trebuie sa faci dreapta pe un drum laturalnic aprox 100 m dupa care iar stanga, si aici incepe o strada (o ulita mai degraba) paralela cu drumul national de care vorbeam mai sus. De-o parte si de alta sunt numai pensiuni din cate am observat, iar dupa aproximativ 5-600m, pe stanga, se ajunge la Aqua Perla.

Drumul, asa cum am mai scris si in review-ul despre cimitirul de la Zvolen, a fost OK, Timisoara-Budapesta-Zvolen-Banska Bistrica-Lyptovsky Miculas-Vysoke Tartry- Zdiar. Total aprox 620 km, insa se poate si pe un traseu mai scurt, Timisoara-Budapesta-Hatvan- Rimavska Sobota-Poprad-Zdiar (aprox 580 km), sau chiar si mai scurt: Timisoara-Oradea-Debrecen-Miskolk-Poprad-Zdiar (aprox 545 km) dar pe acesta nu-l recomand decat celor care vin pe DN1, dinspre Sibiu-Deva, pentru ca se merge mult mai putin pe autostrada. Timp total din Timisoara aprox 10 ore, aici incluzand oprire la Sannicolau pt plin, oprire la Szeget pt vigneta de Ungaria, ratacire la iesirea de pe O-ring-ul Budapestei din cauza multiplelor probleme de GPS (jonctiuni de autostrazi neupdatate), oprire la intrarea in Slovacia pt vigneta si o pauza de vreo ora la Zvolen pt vizitarea cimitirului eroilor romani. In mod normal la mers intins, din Timisoara eu zic ca nu are cum sa-ti ia mai mult de 8 ore.

La sosire am fost putin dezamagiti de cateva aspecte. In primul rand intrarea se face pe undeva prin spate, printr-un fel de pridvor care are pe jos gresie, aceasta fiind foarte alunecoasa avand in vedere ca ningea. Aceasta n-ar fi o problema, dar tinand cont ca nu sunt trepte, ci este un fel de rampa, urcarea se face destul de anevoios. Trebuie neaparat sa te tii de pridvor ca de o balustrada, altfel in mod sigur aluneci. Si cand ai o gramada de bagaje, nu e tocmai simplu. Diferenta de bani ne-a fost solicitata la sosire, mai bine zis la 30 de secunde da la intrarea in pensiune. Dupa asta ne-au fost cerute pasapoartele (noi i-am dat buletinele pt ca doar asta aveam la noi) si dupa vreo ora ni le-a adus inapoi in camere, odata cu restul de bani (nu am avut marunt sa-i dam exact 145) si facturile. Aceasta nu m-a deranjat foarte tare, de obicei imi place sa platesc la sosire, nu de altceva, dar vrea sa stiu o treaba de la inceput ca sa nu am surprize la plecare. Paranteza: m-a impresionat destul de mult “cultura fiscala” (alcumva nu stiu cum sa-i zic) pe care o au slovacii, cel putin in aceasta zona. Pentru cei 200 eur platiti am primit o factura de 60 EUR eliberata pe 11.10.2010 cand am platit avansul, inca o factura de 140 EUR eliberata pe 21.01.2011 cand am ajuns si inca o chitanta pentru cei 5 EUR care presupun ca reprezinta taxa de statiune. Toate stampilate si semnate de catre proprietara (are un fel de firma, sau ceva echivalent a PFA pe numele ei). Asta am uitat sa spun: proprietara este o doamna pe la 60 de ani care ne-a parut destul de rece la prima vedere, dar asta poate ca si din cauza ca nu prea am gasit o limba comuna in care sa ne intelegem, ea stiind din cate am inteles slovaca, poloneza, rusa si putina germana. In rest, din cate am observat prin pensiune este destul de serviabila cu lumea. Dar cu noi n-a fost cazul pentru ca nu prea ne-am intersectat, decat foarte putin. La fel si la cina, pentru orice ceai sau suc iti cumparai, nu conta suma, primul lucru pe care-l faceai iti scotea bonul fiscal. Aceeasi situatie si la baruletul de vis-à-vis, de la partia de schi: nimeni nu iti vinde nimic fara sa iti scoata un bon de la casa de marcat. Probabil se dau amenzi grase pt comerciantii care n-o fac... sau pur si simplu au ei spiritul civic in sange.

Un alt aspect care pe mine m-a dezamagit a fost marimea camerei. Pe langa cele doua paturi unite nu prea mai incapea mare lucru. Daca va uitati pe site-ul pensiunii o sa vedeti niste poze cu camerele, aerisite, spatioase, cu privelisti senzationale catre varfurile Multilor Tatra, etc. De fapt camera noastra avea aprox 3x3 m din care cea mai mare parte este ocupata de pat, in plus mai este si ticsita cu mobila oarecum inutila. O sa vedeti in poze diferenta dintre ceea ce e pe site si ceea ce am primit noi. E posibil ca in camerele de la etajele superioare sa fie mai bine referitor la suprafata camerelor si la priveliste dar la noi n-a fost cazul. Pacat! Si ce ma mai deranjeaza, este faptul ca la calorifere au un fel de repartitor de caldura care atunci cand temperatura scade la o anumita valoare porneste automat si scoate un sunet destul de puternic. Desigur, nu tine cont de zi sau noapte, suna la fel de tare si in prima noapte am avut ceva probleme pt ca ne-a trezit de cateva ori. Am mai avut si ghinion la repartizarea pe camere, am nimerit fix in camera nr 1, adica jos la parter, chiar unde incep sa urce treptele spre etajele superioare, astfel ca auzeam prin perete de fiecare data cand cineva urca sau cobora. Tot la sosire ne-a fost prezentat si spatiul de luat masa, si locurile noastre la masa. Nu aveam voie sa ne asezam la alta masa sau la alte locuri deoarece fiecare client avea locul sau fix, lucru foarte important atunci cand pensiunea este plina, altfel nu ar incapea toti clientii, daca s-ar rasfira dupa bunul plac si ar lasa scaune libere.

Pe sotie cel mai tare a deranjat-o faptul ca pe patura ei a gasit niste fire de par blond. Probabil de la cei care au stat inaintea noastra. Oarecum de neinteles, pentru ca in rest era curat luna si lenjeria era imaculata si totul mirosea a spalat si a detergent, inclusiv paturile. Eh, se pare ca paturile n-au fost spalate cu foarte mare atentie, sotia a cules in prima zi o gramada de fire blonde din patura ei. A doua zi a depistat aceleasi fire si in patura mea si a repetat operatiunea.

Caldura este destul de OK. Cu toate ca acele repartitoare de care ziceam au un regim de functionare destul de ciudat. Ziua e OK, insa noaptea parca ne trezeam uneori si ne era cam rece la cap. Caloriferele... reci. Se porneau probabil doar cand in camera temperatura scadea sub o anumita limita. Dar oricum, sub paturi era cald si bine. Totusi, sotia era deja racita dinainte sa plecam si asta nu i-a cazut prea bine.

La partzile oarescum neutre (nici pozitive nici negative) as nota piscina. Dupa ce ca la sosire ti se face o instructie ca la armata, sa nu intri incaltat in incinta respectiva, ce sa mai vorbim in piscina si sa faci dus inainte, orele intre care aceasta functioneaza este 15:30-17:30. In plus, la piscina sta in majoritatea timpului sotul proprietarei (cred) si supravegheaza totul de parca cine stie ce ai putea sa faci. Mai intai am mers doar sa vad unde este piscina, si in momentul in care am deschis usa m-a vazut cu slapii in picioare si a inceput sa strige ca nu cumva sa intru cu slapii. Degeaba ii explicam eu in engleza ca vroiam doar sa vad unde este piscina si acuma ca am vazut-o ma duc inapoi in camera, el continua sa-mi explice (prin semne) ca trebuie sa-mi dau slapii jos. Peste vreo jumate de ora cand am coborat cu sotia la piscina el era inca acolo si la intrare ne-a escortat pana in urmatoarea camera unde este dusul, nu cumva sa intram fara sa facem dus. Temperatura apei nu prea este OK pentru o perioada de iarna. Apa o fi avand ea 28 de grade, dar in conditiile in care vii de afara unde temperaturile sunt negative, ar fi nevoie de o apa mult mai calda pentru revitalizarea circulatiei si pentru dezmortire. Asa, la cele 28 de grd ale apei dupa vreo 10 min de stat in piscina mi s-a parut ca parca incepe sa mi se faca frig si am plecam in camera. Oricum, pentru partea de balaceala exista Aquacity Poprad, la doar 35 km distanta.

Partile pozitive acuma: amplasamentul - fix vis-à-vis de partia Strachan dar cred ca o sa scriu mai multe intr-un review separat despre acest subiect.

Tot la parti pozitive as mentiona si masa. Micul dejun este partial bufet, la liber fiind gemurile, lapte, iaurt, paine, cereale. Pe langa acestea se mai primeste si o portie fixa. In prima zi meniul fix a fost un platou cu mezeluri, a doua zi am avut un english breakfast (doua ochiuri, sunca si mancare de fasole), a treia zi niste sanvich-uri iar a 4-a zi cremwursti fierti cu mustar.

Cina, este si ea cu meniu fix. Iata ce am primit in cele patru seri in care am stat:

Seara 1

-Supa de linte, cartofi, bob (comestibila)

-Cartofi natur cu peste pane si sos tartar (foarte bun)

-o cupa de budinca de ciocolata cu piscoturi si capsuni (sotia zice ca a fost bun)

Seara 2

- Supa de pui cu taitei si morcovi (foarte romaneasca, fix ca pe la noi, mi-a placut)

- Mancare de varza acra, carne de porc si 4 felii de “paine” alba fara coaja (specialitate slovaca probabil, buna)

- Prajitura de branza dulce cu bezea

Seara 3

-Supa de cartofi cu morcov si galuste

-Cartofi natur cu snitel de pui si salata mixta (foarte bun, doar ca noi mancasem cu aprox 3 ore in urma in Zakopane asa ca nu prea am servit, mai mult am ciugulit)

-Prajitura cu mac (super buna, nevasta-mea a mancat-o si pe a mea cu toate ca eram deja imbuibati).

Seara 4

- Supa de rosii cu paste

- Pilaf cu pulpa de pui umpluta

- prajitura

Bautura se palteste, insa preturile sunt foarte decente, aproape comparabile cu cele din Romania. Un ceai 0.80 EUR, o bere 1,20-1,50 EUR, o sticla de vin 7,50 EUR, un pahar de vin: 0,50-1,00 EUR.

Tot ca parte pozitiva ar fi tv-ul cu receiver satelit, care-ti pune la dispozitie fara sa exagerez vreo 500 de canale TV. Bine, nu prea ai ce sa vezi mare lucru decat daca stii germana, dar nu a fost cazul nostru. Vreo 75% din posturi sunt in germana, 10% sunt tot in germana dar emit 24/24 doar anunturi de genul “suna-ma sunt fierbinte” si restul de 15% pentru celelalte natii ale pamantului. Dar nu o sa gasiti ceva in romaneste, in niciun caz. Dar nu prea am avut timp de TV, ma mai uitam seara inainte de culcare vreo juma de ora pe Eurosport, cam atat (tot in germana, desigur).

Ca posibilitati de distractie ar mai fi de mentionat, pe langa partie, Aquacity-ul din orasul Poprad (35 km) si oraselul Zakopane din Polonia (30 km), insa despre care o sa scriu altadata.

Partea cu masa a echilibrat oarecum balanta in ceea ce priveste parerea generala, asa ca daca nu va deranjeaza camerele mici (si eventuale fire de par blond in pături), chiar v-o recomandam.

---

VIZUALIZĂRI: 2473 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI