Asa cum ne-am dorit

TIPĂREȘTE

Am facut rezervarile si am achitat contravaloarea serviciilor din aprilie, luna in care au inceput sa apara primele zvonuri referitoare la overbooking... si asa mai departe. Voucherele le-am primit mai tarziu decat se obisnuia (din cele spuse de agentie), insa am fost sfatuiti sa nu deznadajduim si sa le asteptam.

Ne-am simtit oarecum datori sa intram aici si sa ne postam impresiile, pentru ca site-ul ne-a fost de ajutor atat in alegerea hotelului cat si, de-a lungul celor 4 luni, in aflarea diverselor informatii referitoare la traseu, conditii de cazare, etc.

Am plecat in dimineata de 22 august din Ploiesti, la 3:30 si am ajuns in complex la 12:00. Puteam sa ajungem mai repede, dar pe langa vreo doua opriri scurte am "servit" si o coada de aproape o ora la a doua benzinarie de dupa vama pentru vignieta. Poate a meritat, pentru ca de la prima benzinarie, cu o saptamana inainte, niste prieteni au luat vigneta tot de 7 zile, la pret dublu (echivalentul a aproape 50 RON). Desi a fost prima iesire din tara ne-am descurcat de minune cu harta si GPS.

Drumul: bun, am mers pe E70 Giurgiu-Razgrad-Shumen, apoi pe A2 pana in Varna, de-acolo pe A5 pana la Burgas si mai departe tot pe E70. Desi "plombate" si pline de restrictii de viteza, drumurile ni s-au parut bune, fara gropi de speriat, iar ce ne-a placut cel mai mult a fost ca nu am traversat decat cateva localitati. Am observat ca pentru toate localitatile situate de-a lungul lui E70 aveau trimiteri laterale de 1-2 km. Am vazut politisti bulgari numai din mers, ceea ce ne-a bucurat.

Ajunsi la poarta complexului (inevitabil am oprit la prima, care e pentru hotelurile de pe plaja), am fost redirectionati catre cealalta. Dupa toata nebunia cu rezervarile, cu anularile, cu aventurile romanilor neregasiti pe liste, am avut toata perioada un nod in gat, iar pe masura ce trebuia sa dam ochii cu "omul cu lista" imi faceam diverse: speechuri": de convingere, de insistare, de rezistenta la intimidare... M-am chinuit degeaba.

Verificarea a fost scurta, am fost indrumati spre parcarea de dupa hotelul Belleville, de unde urma sa vina alta masina dupa noi. Cand am intrat in parcare, erau vreo doua masini parcate si un nene ne-a indicat, noua si unei alte masini, tot de romani, cum sa parcam: foarte aproape unii de altii, dupa reguli de el stiute. La vremea aceea nu i-am inteles manevra, insa seara, cand ne-am dus sa vedem cum sta masina (pentru ca era ceva drum de la Pelican), parcarea era plina: aproape 80% masini romanesti. La fel si parcarea din fata hotelului.

Nota pe care am dat-o la serviciile generale se datoreaza faptului ca, desi le-am inteles lipsa de spatiu, desi am avut incredere in serviciile lor de paza, in ziua plecarii ne-am descoperit masina zgariata pe toata partea dreapta, pe ambele usi: fata si spate. Am simtit ca trebuia sa penalizez chestia asta, in conditiile in care o puzderie de masini au stat in fata hotelului, nemiscate, in afara parcarii, desi li se pusesera biletele in parbriz prin care erau rugati sa le mute, ori vor fi mutate de serviciul lor de securitate.

Sa revin la cele bune: imediat ce am parcat, ne-am trezit cu un microbuz din care a coborat un tanar care s-a repezit la bagaje, atat la ale noastre, cat si la ale celorlalti romani sositi odata cu noi. Ne-a dus la hotel, unde de asemenea ne-a descarcat bagajele.

Odata ajunsi la receptie, am fost intampinati de trei fete zambitoare. Surpriza, pentru ca dintr-un patriotism prostesc, am servit pana acum doar litoral romanesc, unde cazarea era un stres: cu bancnota in bilet, cu rugaminti, etc... Am fost cazati in 10 minute. La Pelican, eu am completat eu formularul de la receptie cu date, nume... Cand l-am terminat, sotul si copiii aveau deja bratarile puse, iar doi baieti ne asteptau: unul ne-a insotit in lift pana la camera, iar celalalt a venit cu urmatorul lift, cu bagajele. Am scris camera, dar pentru ca avem copiii de 6 si 12 ani am achitat 3 cazari de adulti, pentru un studio (junior suite). Camera: nota 20! Spatioasa, curata, asezata cumva pe colt, dadea intr-o curte interioara. Am avut climatizare (hot-cold) insa nu am folosit nici macar aerul conditionat. Superba asezarea hotelului: multa verdeata, multe flori, toate curtile interioare pline de ghivece, ronduri de flori, etc... Toate ingrijite, udate, intretinute.

Dupa ce am facut un scurt tur de recunoastere, am mers la masa de pranz. Aveam emotii si in privinta meselor, pentru ca nu stiam ce vom gasi (am vazut pe-aici si lume nemultumita). N-a fost cazul nostru.

Am considerat ca mancarea era destul de variata, astfel incat, oricat erai de mofturos, tot nu ramaneai flamand. Probabil ca unele feluri (in special tocaturile) nu erau pe gustul romanilor - aveau niste condimente ciudate - insa noi le-m evitat. Pe langa supele obisnuite, intr-o zi am gasit ciorba de burta. Buna.

La pranz si cina erau niste momente mai aglomerate, cand gratargiul nu facea fata asaltului si se mai enerva (cel batran), dar se rezolva totul repede. Gratarul se termina cel mai repede, iar la prajituri: baclavaua si sarailia.

Am salutat ideea frigiderelor cu apa plata de pe plaja.

Barul restaurantului, cat si cel de la piscina, aveau si bauturi straine - nu numai bulgaresti. Berea: de la dozator, cam slabuta, dar rece. Tot la dozator: sucuri de fructe, iar Pepsi: din sticla originala, pe care cand aveau chef il serveau cu lamaie. Poate nu era vorba numai de chef, deoarece vedeam aceiasi oameni zilnic la baruri si restaurant: le inteleg oboseala si lipsa de entuziasm in anumite momente. In rest: draguti si amabili. Pentru copii: cocktailui ne-alcoolice.

Cei din echipa de entertaiment salutau orice turist intalnit prin statiune, zambeau. Apropo de distractii, reusite spectacolele din amfiteatru, precum si reprezentatiile de capoeira de pe plaja ale brazilienilor (super-super dansatori!). Am participat si la o petrecere pe plaja, intamplator in ultima noastra seara acolo, deschisa cu aprinderea unui foc de tabara si continuata cu dans, antren, gratar, bere sucuri. La sfarsit: demonstratia cu foc si apriderea de catre "scuipatorul de flacari" a literelor "DUNI-BULGARIA". Au urmat, imediat, artificii. Copiii au fost foarte incantati.

Nu am mers la piscina hotelului. Bazinele pareau foarte curate, insa pe plaja erau cativa care se plangeau ca la piscina apa e cam rece si miroase a clor. Aveau un sistem de recirculare si probabil de aceea. Am mers numai la plaja, unde gaseam sezlonguri berechet. Mai greu in primul rand, unde am fi preferat ca sa putem lasa copiii singuri, la mal, sa-i putem supraveghea. Se faceau "rezervari" cu colace, prosoape, hainute, dar numai pe primele randuri. Plaja: curata. Suficiente cosuri de gunoi, care erau golite de cateva ori pe zi.

Dupa o noapte in care la mal au fost aduse scoici, am vazut un angajat care strangea cu mana (manusa) scoicile intr-un sac de gunoi. Ne-a placut ideea cu tichetele pentru prosoape, astfel incat am fost scutiti de caratul si uscatul prosoapelor de plaja. Initial, la receptie nu ne-au spus nimic, numai ca eu stiam de ele de pe site si le-am solicitat, intentionand sa dau garantia de 10 euro.

Ne-au dat 3, pentru ca atatea am cerut si am fost trecuti intr-un registru, unde am semnat de primire. Nu am platit nimic, ni s-a spus ca numai in cazul pierderii unui prosop sau tichet platim 10 euro.

La plecare am predat cheia camerei, tichetele de prosoape, am semnat de predare in registru si... asta a fost tot. Nu a intrat nicio camerista care sa numere prosoapele, umerasele, cearsafurile, sa verifice existenta paharelor sau a scrumierei.

In afara personalului de la receptie, limba vorbita e o engleza-germana-romana manuala: cu gesturi si semne ne-am inteles perfect.

Am cheltuit: doua taxe de pod, o vignieta bulgareasca, 5 leva tip box la receptie, 2 leva tip la prosoape si lenjerie schimbata in camera, 2x3 leva - 2 pungi medii floricele la amfiteatru, 5 leva fise pentru jocul cu masini baiatul cel mare, la amusement games. Total: 21 euro.

Concluzie: anul viitor mergem tot la Duni.

---

VIZUALIZĂRI: 2420 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI