Paradisul pierdut ? al Greciei

TIPĂREȘTE

Sapte, opt... noua yachturi se afla in micul „port” al insulei Symi. Golful e mic si astfel sint si yachturile de marime mica probabil doar cu 4-7 locuri de dormit. Cine sint acesti turisti o intreb pe Maria – proprietara hotelului in care am inoptat. Nu stie nici ea – nici de unde vin si nici de ce nationalitate sint. Dar ce? nu coboara sa inopteze pe insula? o intreb... Nu, nu coboara – dorm pe yacht imi raspunde ea si simt in tonul in care vorbeste o tristete deosebita. Eu nu stiu cum dorm asa inghesuiti si miscati de valuri- voi ati putea dormii asa? ne intreaba ea. Eu NU – cu siguranta ca nu. Deci sint oameni mai saraci? intreb eu mai mult in gluma - daca nu-si permit sa inopteze in hotel. Dar Maria nu rade de gluma mea - Cine mai are bani acum? ne raspunde ea. Grecia e bankrott... falimentară.

Hotelul ei mic cu cele cateva camere nici nu ar putea sa le ofere tuturor gazduire peste noapte. Dar chiar asa de gol cum e acum nu a mai fost de multi ani. Ieri cand am ajuns aici am fost intampinati extrem de prietenos si intrebati ce dorinte avem- sotul meu a raspuns mai mult in gluma: Give us the best room you have! Si intradevar am primit-o! cea mai frumoasa camera cu vedere direct peste golful minunat... sint doar doi, trei pasi pana la mare. Apa e curata si racoritoare.

Symi este una dintre cele mai bine păstrate secrete ale Greciei. Insula se afla la 40 km nord-vest de Rhodos facand parte din Insulele Dodecanese, și este de aproximativ 13 km lungime și 9,5 km latime. Pe Symi se poate ajunge zilnic din Rhodos (portul Mandraki) cu diferite vapoare sau catamarane. Trecerea pe mare durează aproximativ 1ora până la 2 ore si costă circa 15 EUR / persoana / drum.

Portul are forma unei potcoave si cand intri in golf rămai uimit de frumusetea ce ti-o ofera. Pe fiecare parte a unui deal foarte abrupt sint zeci de case construite ca intr-un amphiteatru, unele albastre, altele galbene sau roza dar toate in culori pastel si toate cu frontoane neoclasice – ca reamintire a faptului că acum 100 de ani aceasta insulă a fost una dintre cele mai prospere insule din Grecia. Pe vremea cand aici locuiau negustorii de bureti naturali si in băile sultanatului turcesc (Turcia se afla in imediata apropiere) femeile haremurilor stiau sa ii aprecieze. Nu are sa vă vină să credeti dar insula si-a pierdut scopul in momentul cand a fost inventat buretele sintetic. Si din cei peste 30000 locuitori au ramas momentan doar circa 2500. Intre anii 1998 si 2006 multe dintre case au fost vandute la turiști din străinătate mai ales britanici și italieni care le-au renovat dand acestei insule farmecul de odinioară.

E o minunatie sa te plimbi pe strazile orasului mai ales seara pe la apusul soarelui cand majoritatea turistilor de o zi s-au inbarcat pentru a se reintoarce in Rhodos si doar putini sint cei care raman si peste noapte - precum noi. Eu vă recomand cu căldura sa o faceti si voi. Alegeti una dintre micile pensiuni la malul marii, mancati seara la lumina lunii o musaca de vinete si beti un pahar de vin localnic. Descoperiti Grecia autentica atata timp cat mai există.

Pedi Beach Hotel este amplasat intr-unul dintre micile golfuri ale insulei la circa 10 minute departare de portul Gialos unde am ajuns cu catamaranul. O surpriza deosebit de placuta a fost faptul ca fusesem asteptati de proprietarul hotelului (transferul este in pretul hotelului inclusiv dar nu ne-a fost mentionat dinainte). Unele camere sint proaspat renovate in culori tipice greciei – alb si albastru si au o vedere perfecta peste golful Pedi si mica plaja din fata hotelului. Maria – proprietara hotelului este foarte simpatica si incearca sa-ti satisfaca toate dorintele. Micul dejun si cina se pot lua pe terasa la umbra boschetilor de oleandrii acompaniati de freamătul valurilor.

Hotelul nostru avea chiar si biserica sa privata unde puteai intra singur oricand doreai primind cheia de la receptie. Si dupa ce am deschis poarta grea a biserici am pasit sfiosii inauntru admirand peretii pictati si altarul aurit. Dar dupa cateva momente cand ne-am dat seama că sintem cu adevarat singuri in biserica ce credeti ca am facut? Ne-am indreptat amandoi spre altar curiosi să aflam ce se afla in spatele lui - acolo unde doar preotii au voie sa intre. Si ce credeti ca am gasit in spatele altarului - o sticla de vin si o saltea. Acum ne dadeam seama cat de săraca trebuie sa fie Grecia - dacă si preotul este nevoit sa inopteze in biserică.

---

VIZUALIZĂRI: 2044 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI