Peckham Lodge – bun pentru un sejur “low-cost”

TIPĂREȘTE

Acum o săptămână am revenit din Londra, unde am stat 3 nopti la hotelul Peckham Lodge. Hotelul este amplasat în zona municipalitatea Southwark, districtul Peckham, pe Peckham Road şi am plătit 196 de lire sterline pentru 3 nopţi în cameră dublă cu baie şi mic dejun continental (există şi camere cu baie comună, care erau mai ieftine), rezervarea făcând-o online cu vreo două luni înainte.

Aspecte pozitive:

1. În imediata apropiere a hotelului se află o staţie de autobuz, autobuzele circulând şi noaptea, astfel că se acoperă inconvenientul distanţei mari faţă de centrul oraşului.

2. Preţul mi s-a părut bun, având în vedere preţurile practicate în Londra. Erau şi variante mai ieftine, dar nu am avut curaj să le încercăm, iar Peckham Lodge mi s-a părut acceptabil.

3. Deşi la prima vedere hotelul părea o “gaură” – mă refer la interior, pentru că la exterior era drăguţ, clădire în stil victorian – era curat în cameră şi prosoapele se schimbau zilnic. Noi am venit cu prosoape de acasă şi am folosit numai unul pentru picioare de la hotel, ca să nu călcăm pe jos când ieşeam de la duş, dar îl schimbau zilnic.

4. În rest, camera era ok, curată şi dotată cu plasmă. Nu aveam cablu, dar erau disponibile câteva programe naţionale, mai mult decât suficiente pentru doi turişti care deschideau televizorul doar seara, înainte să adoarmă. Pentru telecomandă a trebuit să achităm o garanţie de 5 lire, care ni s-a restituit la plecare.

5. În cameră aveam uscător de păr şi o tăviţă cu fierbător de apă, câte două plicuri de ceai şi cafea instant şi cutiuţe cu lapte condensat. Dacă le consumam, seara găseam altele, fiind atenţi să le completeze, să avem în fiecare zi ceai şi cafea. Asta mi-a plăcut.

Aspecte negative:

1. Zona în care se află hotelul nu este tocmai una rezidenţială, părea una populată de oameni săraci, majoritatea de culoare, probabil imgranţi.

2. Interiorul hotelului arăta destul de sumbru, ca un internat vechi, fără mochetă pe hol, plus că mai era parţial şi în renovare.

3. Restaurantul amplasat la etajul 1 avea un aspect de sală de lectură, mobilat cu nişte rafturi goale, vechi, care probabil că au servit cândva drept bibliotecă. Nu asta era problema, ci faptul că era destul de mic şi se făcea coadă la bufetul suedez.

4. Micul dejun continental consta în pacheţele de unt şi cutiuţe cu gem, două tipuri de cereale şi lapte, cafea instant şi nişte sucuri de culoare dubioasă, pe care am preferat să nu le încerc. Soţul meu a luat un pahar într-o dimineaţă, dar după ce l-a gustat nu i-a mai trebuit.

5. Zgomotul infernal: orice se întâmpla pe hol se auzea în cameră (de exemplu, în ultima zi, la ora 6 dimineaţa am avut parte de uşi trântite şi dialoguri în limba franceză între o mamă şi copiii ei).

6. Distanţa faţă de centru, compensată, însă, de autobuzele care circulau şi noaptea. Autobuzul era destul de scump, 2,2 £ / călătorie. Nu aveam acces la metrou în acea zonă, dar nu i-am simţit lipsa, pentru că preferam autobuzele.

Clienţii hotelului erau de toate naţiile, rasele, tipurile şi vârstele: englezi, ruşi, olandezi, albi, negri, cupluri, grupuri de prieteni, familii cu copii etc. Per ansamblu, nu regretăm alegerea făcută. Nu am vrut să cheltuim prea mult cu cazarea, mai ales că eram plecaţi toată ziua. Totuşi, dacă am mai face o excursie la Londra beneficiind de un buget mai generos, am opta pentru un hotel mai bun.

---

VIZUALIZĂRI: 2910 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI