2 restaurante excelente în nordul lacului Ammersee; bonus, o pizzerie

TIPĂREȘTE

Un lucru care a cântărit greu în alegerea „dormitoriei” din Bavaria a fost faptul că Gasthof Hartl Zum Unterwirt deține (și) un restaurant foarte bine cotat, cu o echipă multipremiată la tot felul de competiții culinare. Doar că, precum v-am povestit, n-am luat în calcul (sau am luat, dar am sperat să nu) că, aflându-ne într-o perioadă „delicată” a anului, între Crăciun și Anul Nou, e posibil ca orarul restaurantului să sufere modificări. 

Ceea ce chiar s-a întâmplat. Ne-am cazat într-o miercuri și ne-am cam ofilit când am ajuns și am găsit clădirea cufundată în beznă. În fine, de cazat ne-am cazat, urmând instrucțiunile gazdelor, am impresionat și senzorii de lumină chiar, dar restaurantul tot închis a rămas! Săriserăm peste masa de prânz, așa că ne trebuia musai o soluție! O tanti angajată (cameristă?!) pe care am prins-o tocmai plecând ne-a povestit ceva despre un restaurant aflat la vreo 4-5 km; și ne-a arătat direcția. Am luat-o într-acolo, nu înainte de a cerceta cele 2-3 locații din sat oferite de Google, pe care de asemenea le-am găsit indisponibile. Am identificat pe hartă Gasthof beim Wangerbaur și am zis că dacă n-o să fie nici aici, ne-om duce încă puțin, pe țărmul lacului Ammersee, nu se poate să nu găsim ceva acolo!

Am avut noroc cu Gasthof beim Wangerbaur, deși atunci când am parcat, pe marginea drumului îngust de țară, lângă o miriște, n-am avut prea multe speranțe; micul han abia se zărea printre copaci. Am înaintat totuși în curtea deschisă, slab luminată, unde am remarcat câteva umbrele din acelea uriașe strânse (deci vara locul funcționează cu terasă) și am îndrăznit să pătrundem în interior, unde am fost întâmpinați cu căldură. Da, restaurantul era plin, dar ne-au spus că mai au un fel de terasă acoperită, închisă, unde e un pic mai răcoare, însă pot face focul în sobă dacă dorim să rămânem. 

Terasa conținea 3-4 mese, părea mult mai pașnică decât restul (deși mi-ar fi plăcut să stăm cu toată lumea, era o atmosferă foarte faină) și nici măcar nu ni s-a părut răcoare. Oricum ar fi fost, nu prea ne permiteam a face mofturi! 😊 Așa că am ocupat una din mesele de lemn și am prins a studia meniurile pe care le-am primit. Mi-a plăcut că pe masă erau lumânărele și gazda a aprins imediat una pentru noi, acest lucru plusând la capitolul intimitate.

Bucătăria bavareză e plină de carne, cârnați și șnițele; și bere, desigur. Fix ce ne trebuia la momentul acela! 😊 N-am fotografiat oferta, nu rețin să fi fost foarte stufoasă, ne-am decis destul de repede, mai ales că eram foarte flămânzi. Am ales feluri cu pește, pui, vită rasol și găluște cu brânză. Porțiile au venit mari și destul de elaborate, însoțite de garnituri (în general, tradiționala salată de cartofi – cu ceapă, un pic acrișoară) și salată. Găluștele (înotând într-un sos pe bază de unt; i-au revenit Milenei) le-am recunoscut imediat, mâncasem ceva asemănător cu 2 sau 3 seri în urmă, în Tirol. În general, totul s-a dovedit gustos și sățios, toată lumea mulțumită. Am băut vreo 2 rânduri de bere locală (foarte bună, mai ales cea nefiltrată; 4,5-4,8 euro paharul mare), apă (6,8 euro/1 litru) și vin (6,8 euro/pahar). 

Total = 153 euro. Recomand; pentru mâncare în primul rând, pentru ospitalitate și atmosferă.

***

A doua zi dimineață, la micul dejun, am aflat că restauratul nostru nu intrase în hibernare absolută până la primăvară, ci avea să fie deschis pentru cinele din weekend. Și cum ultima noastră seară acolo era vineri, ne-am grăbit să rezervăm o masă. 

Restaurantul Gasthof Hartl Zum Unterwirt este format din 2 încăperi generoase dotate cu mese și scaune/băncuțe de lemn natur lăcuit frumos, acoperite cu pernuțe gri-vernil. Ferestrele mari sunt încadrate de perdeluțe romantice și – la momentul vizitei noastre – decorate cu tot felul de brizbrizuri de sezon. Impresie generală: intim, luminos, vesel. În plus față de dimineață, acum mesele erau gătite și cu lumânări aprinse, aranjamente cu globulețe și șervețele cu desene de iarnă.

Am fost inspirați să rezervăm (de fapt, așa ne-a sfătuit gazda), căci absolut toate mesele s-au ocupat, rând pe rând. Meniul „restrâns” cuprindea doar 2 pagini cu specialități; nu ne-am crizat că era scris numai în germană, deja eram obișnuiți să folosim Google Lens Translate. De data asta l-am pozat, sper să vă fie de folos😊.

Lui Tati îi era dor de o supă caldă (și se pare că încă unuia dintre noi, nu mai știu cine, căci văd pe nota de plată 2 bucăți), mai ales că suna foarte incitant: supă-cremă de castane și rădăcină de pătrunjel cu crutoane de măr copt (6,9 euro). Am gustat, normal, era delicioasă! Drept feluri principale s-au comandat: crap învelit în pesmet, copt și acompaniat de salată de cartofi și andive, sos de smântână cu ierburi; medalioane de vânat, linte cu legume și mini-ștrudele de cartofi și castane (asta a fost alegerea mea); cartofi dulci gratinați cu salsa de roșii și ardei și salată de ruccola; șnițel de vițel cu salată de cartofi și sos de smântână; pui gătit la cuptor cu legume și mini-găluște; cotlete de berbecuț coapte în pesmet aromat cu ierburi. Prețurile au variat între 14 euro (crapul) și 25 (vânatul) și – un lucru pe care nu-l întâlnești prea des – unele mâncăruri puteau fi servite și în porții mai mici (și, desigur, mai ieftine). Existau și câteva variante pentru copii.

S-au băut bere locală draught (4 euro), apă (5,6 euro/750 ml) și vin la pahar (5,9 euro cel alb și 6,8 cel roze). Deoarece era ultima seară împreună, în formație completă, am vrut să-i dăm un caracter mai festiv decât de obicei și cine a vrut a luat și desert (pentru care am primit meniu separat). 2 porții s-au comandat, din care a gustat toată lumea, ambele foarte elaborate și absolut minunate: ceva cu ciocolată, înghețată de migdale și cireșe „îmbătate” și altă chestie ce combina un fel de tartă cu zmeură cu înghețată cu mac. Total-general = 156,7 euro. Dai un ban, dar... mănânci din mână de chefi premianți! :)

***

Nu se cuvine să închei articolul fără să pomenesc despre Pizzaservice Lugano. În prima seară, când căutam disperați o mâncătorie, n-am dat de ea pe GoogleMaps, fiind din categoria care apare doar la o extra-zoom-uială (am mai întâlnit). Au descoperit-o, fizic și absolut din întâmplare, Paul și Diana în a doua noastră seară în Türkenfeld. Mâncasem destul de bine și de târziu în Füssen, se presupunea că n-o să ne mai fie foame până a doua zi, dar parcă ar mai fi mers ceva. Copiii au plecat în căutare, fără prea mari speranțe. „La fix ar pica acum o felie de pizza!” mă gândeam, așteptându-i să se întoarcă. 

Locul e manageriat de ceva băieți din Orientul Apropiat (sau pe-acolo), cel puțin așa le-a lăsat impresia copiilor în timpul cât au așteptat înăuntru să li se prepare comanda. E genul de local axat pe preparate fast-food din toată lumea, îmi amintesc că au adus odată cu comanda și un meniu, erau acolo de toate pentru toți, de la pizza și burgeri până la tikka masala și sushi. Se pare că funcționează mai mult în regim take away, dar au și câteva mese unde poți sta să savurezi mâncarea. Adresa din buletin: Moorenweiser Str. 4, Türkenfeld.

Cu ce bănuiți că s-au întors copiii când s-au întors? Exact, cu 2 pizza cât roțile de car, aburinde și minunat mirositoare! Blat crocant, umplutură fix cât trebuie – ne-am bătut pe ele. Deci da, am mai învățat ceva: să zoom-uim GoogleMaps până la refuz. 

---

VIZUALIZĂRI: 250 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI