Park Hotel Viasport – s-a dovedit o alegere inspirată

TIPĂREȘTE

Înainte să mă apuc să scriu despre cazarea asta, am stat și-am cugetat. Că eu mai fac și d-astea! Chiar dacă unii spun că n-ar fi așa. Cine sunt unii? Astrologii! Cică: nativii din zodia aia de m-am născut eu în ea, acționează la primul impuls, ăla al momentului, fără să se gândească prea mult înainte. Etete na, de ciudă așa, m-am pus pe gândit!  

Anul trecut, am avut o serie de mini/mari-vacanțe, începând cu Turcia, în ianuarie – chiar din a doua zi a anului - și sfârșind cu vacanța de schi din Austria care s-a întins până aproape de Boboteaza de anul acesta. Sigur, între astea două s-au intercalat cele precum întâlnirea de la Păltiniș în martie, Bulgaria de Rusalii, Cehia în iulie, vacanța mare în Andaluzia, mini-întâlnirea de la Mediaș, Delta Dunării în octombrie și alte mici ieșeli… despre care n-am apucat să scriu nimic și iaca, acu am ajuns cu restanțe mari.   

Chiar și când am scris câte ceva, am luat-o așa pe săritelea, probabil din prea mult entuziasm generat de câte o călătorie mai faină, lăsând în urmă unele care, nu că nu meritau să fie menționate sau că voiam să le ascund de voi :), dar trecerea timpului și venirea altor evenimente turistice peste, m-au făcut să le ignor sau să stric ordinea cronologică a întâmplărilor.  

Însă… la sfârșitul anului, ce credeți? Nu mi-am pus eu dorințele alea, cu ce să se împlinească în anul care vine? Păi sigur că mi le-am pus: să slăbesc dacă mănânc ciocolată după zece seara, să fiu mai înțelegătoare când șeful mă roagă să-i țin locul că pleacă două săptămâni în Teneriffe după ce s-a întors din vacanța de schi în Elveția, să devin mai bună cu prietenii cărora le-am împrumutat de trei ori bani pentru nevoi urgente și nu mi i-au mai dat înapoi, dar au scris pe FB că nici Machu Picchu nu mai e ce era odată… și în fine, să povestesc pe AFA despre vacanțele mele, până ajung măcar la consulat, dacă până în Olimp e departe… dar vezi, cred că mi-a scăpat chestia asta cu cronologia!

Așa că astăzi, în loc să vă spun despre cum am făcut de-am ajuns în Andaluzia în vacanța mare din septembrie, vă spun unde am dormit de Rusalii în Bulgaria, că și Bulgaria este țară!

De fapt, drept să spun, când m-am întors din Bulgaria eram așa de supărată pe personalul de la hotelul ăsta, că nici prin gând nu-mi trecea să mă mai vadă ei vreodată pe-acolo, cu riscul chiar de a le crea neplăceri, cum ar fi durere la bașcheți. M-am gândit chiar și să le fac reclamă negativă, dar am citit eu undeva că vedetele alea de care nu se mai aude nimic, se duc la câte un post de televiziune și se auto-denigrează, ca să intre iar în gura lumii – pe negativ, gen – că și așa se câștigă în popularitate. Mai bine lasă, mi-am spus! Când o veni timpul o să scriu așa cum îmi iasă și  ” ce-o vrea turiștii” aia să facă!  

Adevărul este că Park Hotel Viasport nu este o opțiune rea (4,6 stele pe Google și 8,9 nota/acum 9,0 din 278 de review-uri pe Booking) și se mai află și la înde-mașina tuturor românilor care vara iau calea Greciei, mai exact pe drumul E83 dintre Plevna și Sofia, în apropierea localității Gorni Dŭbnik. Rezervarea am făcut-o pe Booking cu trei zile înainte de plecare (da, ați citit bine!), adică fix atunci când ni s-a arătat drumul spre Bulgaria în zațul cafelei de dimineață, doar pentru 2 nopți, că așa ni s-au aliniat nouă planetele – adică doar de sâmbătă până luni.  

Park Hotel Viasport are și sait propriu: https://parkhotelviasport.com, dar în perioada aia scurtă de la cafea până la momentul rezervării, n-am reușit să învăț suficientă bulgară ca să deslușesc tot ce buchisesc ei acolo, că în altă limbă nu se găsesc informații, așa că am rezonat doar la ce văzusem pe booking și recunosc cu sinceritate, nu-mi displăcuse. Chiar deloc!

Review-urile, ale negativele, erau bune 😊, pozele îmi plăcură, hotelul era destul de nouț, cu anul nașterii 2023 pe site-ul de rezervări (dar și în fapt – cred) iar ceea ce oferea era mai mult decât suficient pentru cele 2 nopți în care avea să ne fie gazdă. Singurul lucru remarcat, când m-am uitat pe hartă, a fost că părea aruncat așa… cam în pustiu, dar pozele de pe site-uri nu te dumiresc. În fine, n-a fost ăsta impedimentul, așa că sâmbătă dimineață, am pornit în pas vesel către Park Hotel VIASPORT.

Hotelul este o clădire nouă și destul de modernă, cu 5 etaje care se înalță în apropierea lacului Gorni Dabnik. Ca să ajungi la el, trebuie să ieși printre niște tarlale cam 600 de metri din E83, dar asfaltul merge până în buza hotelului.  Cineva supărat scrisese un review că n-a găsit parcarea (gratuită) și că nu-i spusese nimeni că aceasta se afla peste drum, pe terenul cu pământ și pietricele, îngrădit cu gardul de plasă, dar la fața locului am constatat că nu era așa grav și am înțeles și de ce se afla acolo (am să revin cu informația).  

Locul este utilat cu de toate, adică piscină exterioară, săli de conferință, Centru Wellness cu tratamente și Centru de Fitness modern, bar în lobby și restaurant. În plus, recepția este deschisă non-stop, se oferă servicii de transport de la/către aeroport (cel din Sofia, evident), room-service și WiFi gratuit prin toate cotloanele hotelului.  

Noi am primit cameră la etajul cinci, deși nu cerusem, dar m-a bucurat pentru că aveam o perspectivă excelentă asupra împrejurimilor și vedeam lacul, chiar dacă din lateral, cumva…

Dubla pe care o rezervasem se deschidea/închidea cu cartelă și era dotată cu aer condiționat, pe care l-am folosit din plin, căci temperaturile din perioada aia au fost unele criminale la noi, dar mai ales la bulgari. Ceva ce aș fi apreciat (poate), a fost plasa contra insectelor doar că aceasta exista numai la geam, nu și la ușa de la balcon, care avea închidere doar din interior, astfel că dacă voiai să petreci o perioadă pe balcon, practic invitai insectele în cameră.

Culorile camerei erau în nuanțe de alb, bej și gri cu o singură pată verde – tăblia patului, mobilierul minimalist, pe jos parchet, la fereastră perdea și draperie blackout. Minibarul a fost plin cu de toate, în baie consumabile, prin dulap umerașe, papuci de unică folosință și uscător de păr. Deși exista centru wellnes, în cameră nu existau halate, dar asta s-a rezolvat când am cerut la recepție.

Lenjeria a fost albă, din bumbac de calitate, iar prosoapele pufoase și cu monograma hotelului brodată pe ele – o chestie foarte elegantă, pe care rar o întâlnești chiar și la hotelurile mai cu ștaif. Saltelele au fost neașteptat de bune și ne-au transmis somn odihnitor, dar patul matrimonial era format din două paturi de o persoană. Culmea este că am văzut prin poze că și la camerele deluxe părea să fie același aranjament cu patul matrimonial.

Curățenia era exemplară când am ajuns, adică dată drept exemplu, că în  următoarele zile nu s-a mai făcut nimic: nici măcar coșurile de gunoi n-au fost golite, dar m-am gândit că personalul era timid și nu îndrăznea să intre în cameră în lipsa noastră... și noi lipseam... nene!  

Am folosit și Centrul de wellness în a doua seară, când am venit rupți de umblat pe coclauri, respectiv sauna și cada cu hidromasaj – curat, îngrijit, aflat la subsol, deci îl recomand.

Piscina exterioară – îngrădită cu gard - arăta bine, doar că ce mi s-a părut pe deantoarselea era accesul care se făcea numai dintr-un hol interior care pornea din restaurant – dăăăă!... să vadă și lumea de pe la mese ce halat sau costum de baie mișto ai! - și în plus, treceai și prin niște turnicheți când să pășești în zona de șezlonguri din jurul piscinei.

Restaurantul se vrea a fi cu bucătărie fine dining (la cină), iar micul dejun (între orele 07:30 și 10:00), deși pe site-ul propriu scrie că este de tip bufet, în fapt a fost cu meniuri prestabilite în mai multe combinații dar destul de diversificate, pe care le comandai a-la-carte (fără costuri, dacă aveai mic dejun inclus, cum am avut noi) împreună cu sucurile, cafeaua, apa... sau vodka de bună dimineața... ca să taie greața. 😊 Porțiile erau îndestulătoare, deci nu ne-am putut plânge.  

Dar… despre cină, am putut! Prima seară a fost un fiasco total! Restaurantul a fost plin, la una dintre mese chiar se sărbătorea ceva, iar comanda noastră a venit cam peste vreo două ceasuri… dar nu din cauză de aglomerație! Din cauza unui ospătar (singurul băiet printre alte fete) care ne-a picat la zar, dar care nu știa o boabă de altceva în afară de bulgariană. Oricât ne-am chinuit, cu limbajul trupului, al semnelor, oricât i-am arătat cu degetul – nu acela interzis! – prin tot meniul ăla în engleză, tot n-a priceput. Au fost trimise fetele să vadă ele despre ce este vorba, ce vrem, ce-am comandat, ce-a înțeles colegul… una mai înțelegătoare ca alta într-ale limbilor, în sensul că erau upgradate de la bulgariană la bulgleză. Greu… dom’ne… greu! Nouă ne sticleau ochii de foame, dar și din cauza unor mici lacrimi care ni se formau de câte ori vedeam bucatele aduse pe la alții, care le înfulecau fără empatie pentru niște oameni suferinzi – adică noi doi!... Vă dați seama că aveam părul întins și ridicat pe cap, de nervii ce-mi ieșiseră prin el. Următoarea zi la mic-dejun, cred că băiatul n-a mai fost lăsat să se apropie de noi, că-l vedeam stând într-un colț și moșmondind ceva la niște tacâmuri.

A doua seară, am jurat că nu mai vreau să iau cina în acel restaurant. Dar ce să vezi? Iar s-au vorbit planetele noastre între ele, iar s-au aliniat… și tot acolo am ajuns. Însă a fost mult mai bine. Adevărul este că mâncarea a fost chiar delicioasă… și cu aranjamente… o să vedeți prin poze (dar doar dacă ajungeți la ele!)

Ce să vă mai spun? … Aaaa! Parcarea! Nu se afla unde mi se părea normal să fie, întrucât în acel spațiu din proximitate, pe partea care dădea către lac, erau amenajate niște posturi de tragere la țintă, pe care cei de la acest hotel le denumesc Complexul Poligonului de Tragere 'Via' (adică 'Виа' – în bulgariană). Hotelul ar fi fost construit în acest scop, să găzduiască persoanele iubitoare de tir sportiv și competițiile organizate aici.

Nu ne-am dus pentru așa ceva, ci pentru puțină odihnă și relaxare activă în natură, întrucât este un loc de la care se ajunge ușor la Traseul ecoturistic “Panega Eco Trail” , din apropierea orașului Lukovit, Stone Houses de la Zlaten Park, Traseul ecologic „Borov Kamak” din Parcul Natural Vratsa și… cireașa de pe tort - Peștera Prohodna  sau “Ochii lui Dumnezeu” din apropierea satului Karlukovo.

Desigur, trecând peste micile nemulțumiri și barierele lingvististice ale personalului (singura cu care ne-am mai înțeles a fost fata de la recepție), recomand călduros acest Park Hotel Viasport, care poate fi o opțiune excelentă pentru” drumarii” de Grecia. De fapt, în prima seară a fost plin de oameni în tranzit.

---

VIZUALIZĂRI: 429 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI