Parcul Naţional Teide şi satul Masca

TIPĂREȘTE

Sunt foarte multe motive care recomandă Tenerife ca destinație de vacanță. Mai mult sau mai puțin, înainte de a pleca spre Insula Primăverii Eterne, citisem despre stațiunile și plajele ei, dar și despre celelalte atracții turistice. Nu există ghid turistic sau impresii de vacanță care să nu vorbească la superlativ despre două dintre acestea - Parcul Naţional Teide şi satul Masca. Mai peste tot se spune că este mare păcat să mergi în Tenerife și să nu vizitezi Parcul Naţional Teide şi satul Masca, de aceea și noi am decis să dedicăm o zi întreagă celor două atracții de marcă ale insulei. O excursie pe care am cumpărat-o de la Blue Sea Puerto Resort - Tenerife hotelul care ne găzduia în Puerto de la Cruz ne-a oferit prilejul de a ne bucura sufletul cu cele mai spectaculoase peisaje ale insulei.

Parcul Naţional Teide 

Se știe că Insulele Canare s-au format în urma unor erupții vulcanice submarine care au avut loc în urmă cu multe milioane de ani. Conform specialiștilor, insulele Tenerife, Gran Canaria și La Gomera au apărut din ocean acum 11-14,5 milioane de ani. În Tenerife, datele istorice menționează 5 erupții vulcanice majore, prima dintre ele fiind observată în 1492, la Crab Volcano Boca, de Cristofor Columb. În 1704, cam în același timp, au erupt vulcanii Arafo, Fasnia și Seven Springs, iar doi ani mai târziu, în 1706, s-a înregistrat cea mai mare erupție a vulcanului Trevejo. Lava a îngropat parțial orașul și a distrus portul Garachico, cel mai important port al insulei în acea vreme. În sec. XVIII, mai exact în anul 1798, a erupt vulcanul Teide. Ultima erupție din Tenerife este cea a vulcanului Chinyero care a avut loc în 1909. Acestor fenomene geologice li se datorează peisajele golașe, din lavă solidificată negricioasă, care par a fi de pe o altă planetă, peisaje care ne-au însoțit aproape întreaga zi.

Vulcanul Teide, situat în centrul insulei Tenerife, face parte din Parque Nacional del Teide, o rezervație naturală întinsă pe aprox. 190 km². Zona dominată de vulcanul încă activ, a devenit parc naţional în 1954, iar din 2007 face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Vulcanul Teide este al treilea cel mai înalt vulcan din lume (după Mauna Loa şi Mauna Kea din Hawaii). Cu înălțimea sa de 3718 m, vulcanul Teide este cel mai înalt masiv muntos din Tenerife și chiar din Arhipelagul Canare.  

Parque Nacional del Teide este cel mai mare parc naţional din Spania. Milioane de vizitatori vin aici în fiecare an, acesta fiind cel mai vizitat parc natural din Spania și unul  dintre cele mai căutate din întreaga lume. Parque Nacional del Teide are o inestimabilă valoare biologică şi geologică, flora și fauna (multe specii endemice) de o mare diversitate, fiind de interes științific.

Cei mai mulţi turişti sunt atraşi de frumuseţea magnifică a locului dominat de impozantul El Pico del Teide, dar și de provocarea de a-l cuceri. Sunt mai multe trasee pe care căutătorii de aventură o pot face, dar pentru a cuceri un masiv de 3718 m este nevoie de multă voinţă, rezistenţă fizică, experienţă și bineînțeles de echipament adecvat. Și mai este nevoie de un permis special care se obține cu mult timp înainte - gratuit - de la Administraţia Parcului. Accesul este astfel controlat și limitat pentru a se proteja zona şi pentru a nu se crea aglomeraţie pe cărările accidentate.

Cei care nu sunt alpinişti experimentaţi, dar vor să admire de sus parcul cu peisajul său selenar, pot apela la teleferic. În câteva minute, Teleférico del Teide transportă turiștii de la cota 2350 m la cota 3555 m, la punctul de belvedere La Rambleta. Trebuie știut însă că în caz de vreme nefavorabilă - vânt sau ceață - telefericul nu circulă.  

Pentru informarea turiștilor, în Parque Nacional del Teide, pe TF-21, sunt două centre pentru vizitatori - El Portillo situat la kilometrul 32 şi Boca Tauce situat la kilometrul 46.

Din informațiile pe care le-am primit, știu că în parc există și un refugiu pentru turiști -  Refugio Altavista, dar și un hotel - Parador de Cañadas del Teide. Nu știu ce condiții oferă (nu știu nici măcar dacă mi-aș dori să rămân peste noapte acolo), dar cred că stâncile spectaculoase din parc dobândesc un plus de farmec admirate la răsăritul soarelui.    

Cum se ajunge la Parque Nacional del Teide? Parcul este uşor accesibil cu maşina din La Orotava, San Cristobal de La Laguna şi Santiago del Teide. Există și autobuze care circulă frecvent, dar mai ales autocare care nu mai contenesc aducând aici turiști curioși, de toate națiile.

Cu autocarul am ajuns și noi. De la nord la sud, TF-21 străbate platoul bolovănos în culori geologice de tot felul, are câte o bandă pe sens și este bine întreținut. Din loc în loc sunt parcări amenajate pentru autoturisme și pentru autocare, dotate cu coșuri de gunoi și cu panouri informative privind istoria și geografia locului, cu text (în spaniolă și engleză), cu fotografii sugestive și cu hărți. Unele dintre aceste parcări sunt și puncte de pornire pe trasee turistice. Desigur, parcul poate fi abordat din orice direcție. Depinde din ce parte veniți. Noi, venind din nord, dinspre La Orotava, am intrat în parc prin El Portillo. În afară de Centrul pentru vizitatori, acolo există o stație de autobuz, un restaurant și chiar o mică grădină botanică.

Prima noastră oprire a fost la Roques de García, un grup de formațiuni stâncoase situate în Parque Nacional del Teide, având în fundal vulcanul Teide și semeţul pisc  Pico Viejo.  

Se spune că spectaculoasele stânci care domină astăzi Llano de Ucanca, nu departe de Parador de las Cañadas del Teide, sunt formațiuni uriașe de rocă compuse din acumularea mai multor straturi de materiale diferite care - înainte de a fi erodate și modelate după cum se văd în zilele noastre - alcătuiau un perete care separa cele două caldere din Las Cañadas. Rezultatul eroziunii de mii și mii de ani sunt formele bizare care ne uimesc pe toți cei care ajungem acolo. Cele mai spectaculoase sunt Roque Cinchado, La Catedral și La Cascada, ele constituind un frumos cadru natural nu doar pentru fotografiile turistice, ci și pentru cinematografie. Roque Cinchado (numită și Degetul lui Dumnezeu sau Copacul de piatră) este cea mai spectaculoasă, apărând parcă de nicăieri, sfidând orice lege a fizicii și a gravitației. La Catedral, mai pe picioarele ei, suscită interesul iubitorilor de alpinism. Roques de Garcia cu uluitoarele sale stânci împrăștiate pe o suprafață de aprox. 2 km² este - în afara vulcanului Teide - cea mai mare atracţie din parc. Nu degeaba organizatorii excursiei opționale 'Parcul Naţional Teide şi satul Masca' au găsit de cuviință să planifice timp de popas aici.  Pe alei mărginite de garduri protectoare, escaladând trepte de piatră pentru a ajunge cât mai sus și cât mai aproape de coloșii de stâncă, turiștii se entuziasmează, fac poze și se pozează pe ei înșiși în acest peisaj care pare a fi de pe o altă planetă.  

Masca - satul pierdut în munți

Masca, pitorescul sătuc din nord-vestul insulei Tenerife, cocoțat pe masivul Teno, la o altitudine medie de peste 600 m deasupra nivelului mării este situat la 17 km distanță de orașul Buenavista del Norte. Așezarea atârnă literalmente pe marginea unei creste ascuțite. Privind-o, ți-o imaginezi luată de vânt și prăvălită în valea adâncă, târâtă până în apele Oceanului Atlantic. Ravenele adânci, stâncile abrupte, dar și drumul sinuos, îngust și provocator pentru orice conducător auto, au făcut din micul cătun o destinație de top în ultimii ani.

Cea mai bună variantă pentru a ajunge la Masca este mașina închiriată. Ai mai multă libertate pentru inițiative personale, dar cea mai mare provocare - după concentrarea maximă a celui de la volan - este găsirea unui loc de parcare. Drumul este îngust (în unele locuri abia dacă pot trece două mașini una pe lângă cealaltă), dar senzațional. Cu o singură bandă de circulație, plin de curbe accentuate, drumul în urcare face aproape imposibilă orice depășire. Parte din TF-436, acest drum - numit de unii 'Drumul de infarct' - începe din orașul Santiago del Teide. Până la Masca sunt 5 km. Peisajele sunt uluitoare, înălțimile sunt amețitoare. Cei care au rău de înălțime cred că ar trebui să se gândească de două ori înainte de a ajunge acolo.  

Până în 1991, când a fost construită șoseaua care leagă Masca de orașele din apropiere - Santiago del Teide și Buenavista del Norte - în sat se putea ajunge doar pe calea apei, după mica plajă - Playa de Masca - urmând un urcuș greu, de 3-4 ore. Legendele locului spun că în trecut Masca era cuib de pirați, aici, în loc neștiut, rupt de lume, ascunzându-și comorile furate. Dacă ai o bună condiție fizică și dacă ai și suficient timp la dispoziție, poți face traseul piraților până jos, la ocean, de unde  - cu barca - ajungi în portul Los Gigantes. Un taxi te poate readuce în Masca, acolo unde ți-ai lăsat mașina personală.  

Noi, veniți la Masca în grup organizat, cu autocarul, nu ne-am încumetat să facem această drumeție. Trecuți de vârsta aventurilor, cu timp limitat în Masca și în plus neechipați pentru munte, nu am riscat. Ne-am mulțumit să savurăm aerul pur de la înălțime, să ne delectăm privirile cu imaginea căsuțelor mici, de piatră, atârnate pe creastă, să admirăm palmierii, cactușii cu rod și plantațiile de mango.  

În anul 2020, satul Masca avea doar 89 de locuitori (în scădere față de anul 2000 când număra 129 de locuitori). Sunt convinsă că pentru localnici viața este grea, dar unii dintre ei s-au adaptat transformând unele case în taverne, mici magazine și chiar în pensiuni. În afară de acestea, în micul cătun vei găsi un muzeu etnografic și o biserică parohială - Nuestra Señora de la Concepción. ​

În timpul pe care îl aveam la dispoziție în Masca, savurând liniștea și atmosfera rurală extrem de pitorească, ne-am plimbat pe aleile pietruite, cu balustrade protectoare și am admirat Camino del Barranco de Masca cu pereții strâncoși ai râpei ce coboară până în apele oceanului. În cele din urmă ne-am oprit la unul dintre restaurante - La Piedra - pentru o cafea revigoratoare. Au fost și dintre aceia care au vrut să încerce mult lăudata specialitate locală -  fresh-ul de cactus despre care se spune că este 'incredibil de gustos'. Personal, nu am avut această curiozitate. Am considerat că mai potrivită pentru mine în acel moment al zilei este o cafea bună. Și chiar a fost foarte bună.  

Acantilados de Los Gigantes 

Eei, dacă ați ajuns în satul Masca și i-ați savurat frumusețea, este imposibil să treceți nepăsători pe lângă Stâncile Uriașilor - Acantilados de Los Gigantes, un versant de piatră cu înălțimi cuprinse între 300 și mai mult de 600 m, care pare a se prăbuși vertical în apele albastre ale oceanului. Se spune că Stâncile Uriașilor se văd cel mai bine de pe apă. De-a lungul coastei, se fac plimbări cu barca organizate special pentru turiștii dornici de a admira și de a poza pereții verticali, uluitor de fotogenici.

Datorită fizionomiei locului, care face aproape impracticabil accesul pe țărm (doar anumite ravene făcându-și drum prin stânci) populația indigenă - guanșii - au numit aceste stânci 'Zidul iadului' sau 'Zidul diavolului'. Particularitățile zonei, dar și clima, au favorizat în ultimii ani dezvoltarea turismului pe coasta Santiago del Teide, cu port de agrement, precum și cu o mare zonă rezidențială. Cât despre Los Gigantes care nici nu apărea pe hărți înainte de anii '50, astăzi este nu doar un atractiv loc turistic, ci și un important centru economic.

Sunt mai multe puncte de belvedere de unde se pot admira frumoasele peisaje, dar - din păcate - noi nu am oprit la nici unul dintre ele. Un autocar lung și mătăhălos mai greu găsește loc de oprire în anumite locuri turistice.  

La final, desigur, recomand celor care ajung în Tenerife să nu rateze Parcul Național Teide, satul Masca și Stâncile Uriașilor. Dacă nu agreați călătoriile în grup mare, cu autocarul, dacă nu ați închiriat o mașină, există un transport public bine pus la punct, care vă poate ajuta în acest sens.

---

VIZUALIZĂRI: 858 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI