KNOSSOS – pe urmele minotaurului Asterion

TIPĂREȘTE

Pe vremea cand zeii traiau pe pamant, priveau cu jind la muritoarele de rand si le iubeau luand forme care mai de care mai ciudate pentru a le cuceri (ma refer la Zeus care ia forma unui taur pentru a o rapi pe frumoasa Europa), pe o splendida insula iubita de marea albastra si de Eol, zeul vanturilor, traia un mare rege. Numele lui era Minos si era mult iubit de popor pentru ca descindea direct din iubirea unui zeu pentru o muritoare si oferea protectie insulei. Era un rege drept care a propavaduit cultura si invatatura si a oferit bunastare supusilor sai. Le-a construit scoli, biblioteci si bai publice pentru a mentine curatenia si sanatatea. Medici vestiti puneau aici bazele scolilor de medicina iar cetatea lui Minos inflorea pe zi ce trece. Avea de toate marele rege, dar ii lipsea un suflet care sa ii aline noptile singuratice. Multe femei ar fi dorit sa ii fie alaturi la bine si la greu dar lui ii cazu draga numai una. Pasiphae era mandra ca o raza de soare si a reusit sa ii fure inima. Regele nu a avut nici o sansa in fata frumusetii rapitoare a fetei si a luat-o de sotie. In ziua nuntii regele descendent din zei a cerut zeului marii, Poseidon, sa ii ofere drept cadou un taur alb ca spuma marii pentru a-i arata protectia lui asupra insulei. Poseidon i-a oferit un minunat taur alb care a iesit din mare si a asteptat ca regele Minos sa il sacrifice in cinstea lui. Numai ca regelui i-a placut atat de mult acest taur alb incat a decis sa il pastreze pentru el, sacrificand in locul lui un alt taur in cinstea lui Poseidon. Poseidon a turbat de furie si a decis sa il pedepseasca pe regele Minos al Cretei. Si-a intors privirea catre sotia acestuia si a facut-o sa se indragosteasca de taurul alb. Lui Pasiphae i-a cazut drag taurul cel alb asa ca l-a chemat, tocmai de la Atena, pe renumitul mester Daedalus si i-a ordonat sa construiasca un enorm taur din lemn, gol pe dinauntru, in care sa isi consume iubirea alaturi de taurul cel alb. Dupa o vreme din rodul acestei iubiri s-a nascut o creatura cu cap de taur si trup de om care nu putea sa manance mancare obisnuita ci manca numai carne de om. Odrasla a primit numele de Asterion si a devenit extrem de periculoasa datorita obiceiurilor sale alimentare ciudate. Regele Minos a fugit la Delphi pentru a cauta un sfat la marele oracol. Sfatul oracolului a fost sa ii construiasca lui Asterios o inchisoare si sa nu il mai scoata de acolo. Furios pe isprava lui Daedalus care a construit locul secret al intalnirii reginei cu taurul alb, regele l-a contactat tot pe el pentru a construi un mare palat atat de intortocheat incat oricine intra in el sa nu mai poata iesi. Daedalus a construit ceea ce avea sa se numeasca ulterior Labirint, iar regele a inchis minotaurul acolo. Odata cu minotaurul au fost inchisi si Daedalus impreuna cu fiul sau Icarus. Legenda lor o stim cu totii, si-au construit aripi din pene de pasare lipite intre ele cu ceara de albine si au zburat catre cer. Icarus s-a aventurat prea aproape de soare, aripile s-au topit iar el a cazut in valuri si a murit. Minotaurul a fost ucis ulterior de marele erou al antichitatii, Tezeu, cel ajutat de iubita lui Ariadna.

Legenda minotaurului Asterion a dainuit pana in ziua de azi si multa lume ar dori sa descopere labirintul cel pierdut. Istoricii pretind ca tocmai palatul de la Knossos ar fi labirintul, el fiind construit intr-un stil foarte intortocheat, cu scari care urca si coboara si cu coridoare intunecoase care duc la beciuri nesfarsite. Cine poate sti?! Cert este ca aceasta creatura, daca a existat, ar fi putut fi opera unui experiment genetic realizat de civilizatii superioare celei din zilele noastre. Pana si numele Asterion ne duce cu gandul la un Copil al Astrelor.

Am avut ocazia sa vizitez palatul de la Knossos si am ramas profund impresionata de frumusetea lui, frumusete stirbita in ziua de azi numai de marile distrugeri suferite de-a lungul vremurilor. Coloanele sale, cele care au mai ramas in picioare, sunt de o frumusete desavarsita, culorile sunt la fel de vii si de stralucitoare ca pe vremea cand reprezenta minunea insulei Creta. Predomina rosul caramiziu, negrul si albastrul precum cerul. Picturile care a scapat de distrugere sunt conservate in Muzeul de Arheologie din Heraklion dar reproducerile lasate la situl arheologic sunt atat de frumoase incat te lasa cu gura cascata. Fresca mea preferata a fost “The Prince of Lillies”, “Printul Crinilor”. Aceasta fresca reprezinta un print-preot cu trup bine lucrat, de razboinic, dar care are o particularitate: are pielea alba. Conform codului culorilor folosit de egipteni si greci, albul era folosit numai pentru a reprezenta femeile, pentru pielea barbatilor fiind folosit rosul.

Deplasarea printre ruine este usoara, exista scari si indicatoare bine realizate astfel incat, chiar daca nu ai un ghid, vei putea sa citesti pe panouri, istoria locurilor. In “sala tronului” exista un tron modest din alabastru, ceea ce ne-ar putea duce cu gandul la faptul ca acest palat ar fi putut fi de fapt labirintul iar acest tron modest sa fie destinat lui Asterion si nu unui rege maret.

In picioare au ramas si jumatati de sali extrem de frumos decorate, cu mult bun gust, tipic civilizatiei minoane. Tot ca specific al civilizatiei minoane si a acestui palat sunt topoarele cu lama dubla gasite din belsug intre ruine dar si abundent reprezentate pe zidurile si peretii palatului ca semn de protectie divina. Se pare ca acest topor dublu a fost si un obiect de veneratie, el fiind reprezentat si pe temple.

Ceea ce mi s-a parut ciudat a fost un bloc masiv din cristal de cuart, sau cel putin acoperit complet cu cristal de cuart. Stim cu totii ca acest cristal de cuart nu se formeaza la suprafata ci sub pamant in conditii speciale. De asemenea se stie ca civilizatiile avansate ale trecutului foloseau pentru a comunica si a stoca informatii, tocmai cristalele de cuart. Poate ar trebui studiat mai mult acest bloc de cristal. El zace abandonat undeva in fata magaziei cu chiupuri gigantice pentru pastrarea uleiului.

Intrarea la palatul regelui Minos din Knossos costa 15 euro de persoana iar daca sunteti pasionati de arheologie si legende merita toti banii. Aveti grija sa luati cu voi apa, palarii de soare si crema de protectie solara pentru ca ruinele sunt permanent expuse.

Va las sa va delectati cu filmuletul meu

Rog webmasterul sa ataseze urmatorul clip

https://www.youtube.com/watch?v=M_i3GGNOBO0

---

VIZUALIZĂRI: 3177 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI