Excursii Bali – 4 – plaja cu nisip negru si nordul insulei

TIPĂREȘTE

Pentru ultima excursie din Bali, ne-am propus sa vizitam zona de nord a insulei si mai ales celebra plaja cu nisip negru Lovina Beach.

Lovina si zona de nord este cunoscuta pentru excursile in care poti sa vezi delfinii, cu plecare foarte devreme dimineata. Cum nu am vrut sa vedem delfinii, ci doar plaja, ne-am inteles cu un sofer sa pelcam la ora 7 dimineata. Asta fiindca distanta dintre Ubud si Lovina este destul de mare.

Cel de-al treilea sofer din Bali (gasit tot prin intermediul internetului), ne-a asteptat la drumul principal cu jumate de ora mai devreme. Mi-a si trimis mesaj pe email, dar din pacate nu verificasem emailul in dimineata respectiva. Asa ca la ora 7 am pornit in ultima excursie din Bali, un pic cam obositi dupa urcatul pe munte din ziua anterioara.

Jatiluwih Rice Terraces: imensele tarese de orez. Prima oprire a zilei a fost la terasele de orez de la Jatiluwihh, patrimoniu protejat Unesco. Desi nu la fel de populare ca si cele de la Tegallalang, mie mi s-au parut mult mai frumoase. Poate ca am si ajuns dimineata devreme cand nu era aproape nimeni, asa ca ne-am plimbat nestingheriti prin imensitatea verde.

Exista 4 trasee diferite ca si lungime si durata, care sunt bine semnalizate pe teren. Noi am ales cel mai scurt traseu (450m/ 45min) pe care l-am facut in 30 de minute. Ne-au palcut mult aceste terase, ne-au dat o senzatie de linistite si serenitate. La sfarsit ne-a parut rau ca nu am ales un treseu mai lung, dar cum ne dureau picioarele din ziua anterioara si eram abia la inceputul zilei cu multe de vazut, cred ca a fost decizia potrivita.

Lovina Beach: plaja cu nisip negru. De la terase am plecat spre momentul asteptat: plaja cu nisip negru Lovina.

Drumul pana aici a durat mai mult decat ne asteptam, fiindca a trebuit sa traversam toata zona muntoasa din mijlocul insulei. Peisajul a fost frumos, chiar pitoresc, cu sosele inguste si multe serpentine. Pe drum am mai reusit sa si dormitam un pic, dar am si vorbit cu soferul nostru. Soferul era simpatic si sociabil si am aflat ca este chiar din zona Singaraja, ce include si Lovina… deci mergeam la el acasa.

Undeva pe la pranz am ajuns si la plaja. Aici insa… dezamagire. Statiunea parea mai mult pustie, iar plaja cam murdara. Nici nu se compara cu plaja cu nisip negru de la Canggu. Am dat o tura pe plaja (fara sa intram in apa) si pe la magazinele de la strada pietonala si apoi am plecat mai departe.

Air Panas Banjar: la izvoarele termale. Aflandu-se la doar 10km de Lovina, am decis sa facem o oprire si aici, in speranta unei bai relaxante. Soferul ne-a lasat in parcare, indrumandu-ne catre intrare si recomandandu-ne si restaurantul din complexul termal, pentru masa de pranz.

Dupa achitarea taxei de intrare de 20.000 IDR, am patruns in acest complex termal in aer liber cu 3 bazine. Apa de aici are o culoare mai ciudata de un verde-laptos, lucru care pe noi nu ne-a deranjat asa ca am intrat cu avant. Am incercat pana la urma toate cele 3 bazine. Am stat aici destul de mult, apa fiind calda si relaxanta.

Mi s-a parut interesant ca majoritatea oamenilor de aici erau localnici veniti la bai si mai putini turisti. Dintre facilitatiile complexului, ar fi de mentionat vestiarele, centrul spa si restaurantul.

Cum era ora praznului am zis sa urcam sa vedem ce-o fi si la restaurant avand in vedere recomandarea soferului. Dupa cele experimentate cu mancarea in prima excursie si avand in vedere ca era singurul restaurant din complex, situat la etaj cu vedere panorama, ne asteptam ca preturile sa fie mari. Cu toate acestea, cand am vazut meniul am ramas surprinsi de preturi care erau mai degraba mici. Asa ca ne-am hotarat sa mancam aici: eu un orez cu pui si sotul o friptura de vita. La echivalentul a 17lei cat costa friptura de vita, eram siguri ca o sa vina o bucatica de carne ciudata. Totusi, mancarea a venit rapid, portile au fost suficeinte, iar friptura sotului chiar gustoasa.

Dupa masa copioasa ne-am indreptat spre iesire, sa ne continuam excursia. De la iesirea din complex pana la zona de parcare e un fel de piata, cu tarabe de-o parte si de alta, cu tot felul de suveniruri, haine etc. Vazandu-ne turisti, toti vanzatori strigau dupa noi, in special sa ne vanda saronguri (esarfele traditionale). Cand o vanzatoare a strigat dupa mine ca-mi da sarongul la 20.000IDR, am zis ca-I un pret bun asa ca hai sa iau unul. Vanzatoarea a venit dupa mine sa ma intrebe ce culoare vreau. Dupa ce mi-am ales un model, mi-a zis ca costa 100.000IDR. Cum?! M-a enervat acesta marire de pret, asa ca am decis sa plec, dar vanzatoare s-a tinut dupa mine si mi-a dat sarongul la 20.000IDR. Pana la iesire o alta vanzatoare a strigat dupa mine ca-mi da unul la acelasi pret… asta o fi insemnand 20.000 sau 100.000?! Stiu ca nu sunt multi bani ca si valoare, dar sa maresti pretul de 5 ori pentru turisti mi se pare cam mult. Una e sa negociezi pornind de la un pret si alta sa zici un pret si in final sa pretinzi altul. Mi s-a parut cam aiurea intamplarea si m-a facut sa ma gandesc din nou cum turisti sunt vazuti ca surse de facut bani de pe urma lor.

De la baile termale mai aveam pe lista 2 cascade. Insa cum era trecut de pranz si cum facusem mult pe drum, am decis sa nu ne mai oprim si sa mergem direct spre temple. Dupa un drum parca si mai lung, traversand muntii, am ajuns spre dupa-masa la unul dintre cele mai faimoase temple din Bali.

Pura Ulun Danu Beratan: templul de pe apa. Este unul dintre templele ce apare foarte des in imaginile cu Bali, datorita pozitionarii lui, pe malul lacului lacului Bratan. Am intrat aici fara a fi nevoiti sa purtam sarong. Inauntru era plin de lume, foarte multi turisti asiatici veniti in grupuri, care faceau poze la tot pasul. Ne-am plimbat si noi prin zona si am facut cateva poze. Ne-a apucat si nostalgia relizand ca e ultimul templu pe care il vedem in Bali…

Ne-am intors apoi in parcare unde ne stepta soferul si am pornit inapoi spre hotel, unde am ajuns pe la 6 seara, cand deja se intunecase.

Conluzia la finalul zilei: a fost o zi lunga, dar frumoasa. Drumul pana la Lovina nu s-a meritat, dar macar ne-am ralxat la baile tremale din apropiere. Pacat ca din cauza drumului foarte lung n-am apucat sa mai vedem si altele.

In privinta soferului cu care am fost: a fost cel mai fain sofer pe care l-am nimerit, sociabil, vorbaret, simpatic, prietenos. Am povesit cate ceva cu el si ne-a dat informatii pe parcursul drumului. Daca ar fi sa mai ajungem prin Bali, am apela din nou la serviciile lui.

Astfel am incheiat cele 4 zile de excursii in Bali. Desi n-am apucat sa vedem tot ce ne-am propus si desi mai erau si altele de vazut si descoperit, am reusit totusi sa ne delectam cu peisajele pe care Bali ti le ofera, sa ne familiarizam cu cultura si obiceiurile locului, sa cream amintiri speciale. A fost frumos in Bali!

---

VIZUALIZĂRI: 1933 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI