Colonia del Sacramento (1) — un oraș cu parfum de epocă

TIPĂREȘTE

În perioada sejurului din Buenos Aires, vezi impresii, o zi a fost rezervată pentru o vizită la Colonia del Sacramento, unul dintre cele mai importante centre turistice din Uruguay, circa o oră de mers cu feribotul, se traversează doar Rio de la Plata ce desparte cele două orașe, aici are doar 52 de kilometri. Se poate merge și cu avionul având și un aeroport pentru avioane mai mici.

Colonia, cunoscută prin Orașul Vechi, Patrimoniul Mondial UNESCO din anul 1995, este destul de aproape și de Montevideo, circa 180 de kilometri.

În jurul orei 6:15 am plecat de la hotel spre “Dársena Norte” din “Puerto Madero”, port și cartier al capitalei argentiniene și de aici, cu feribotul de la ora 8:15, în Uruguay la “Terminal Fluviomarítima” din Colonia del Sacramento.

De la Bulnes Eco Suites Hotel din Buenos Aires la Colonia del Sacramento

În jurul orei 6:15 am plecat de la hotel pentru a merge la “Puerto Madero” cu un taxi pentru care am făcut comandă la recepția hotelului și am plătit 550 ARS, unde am ajuns în vreo 15 minute.

Ne-am îndreptat spre “Terminal Buquebus”, Buquebus este principala companie de transport din regiunea Rio de la Plata, pentru a lua tichetele de îmbarcare pe care le achitasem, cu două zile în urmă, în Buenos Aires la Agenția de bilete pentru feribot din Avenida Córdoba 867.

A trebuit să mergem la o agenție, sunt foarte multe agenții Buquebus în Buenos Aires, pentru că nu am reușit să facem rezervarea tichetelor înainte de plecarea din țară, deși pe site-ul companiei, buquebus.com, apare că se pot face rezervări.

Aveam rezervare pentru feribotul de la ora 8:15 la ducere și pentru întorcerea de la ora 17:05, cost 2.960 ARS (61 euro) de persoană, achitat cu cardul. Din terminal se pleacă cu autobuzul firmei și spre Montevideo, capitala uruguayană.

Am ajuns la timp, recomandat este cu o oră înainte de plecare, erau mulți călători, am primit tichetele, am făcut check-in, se închide cu 25 de minute înainte de plecarea navei, și am urcat la etaj, la punctele de frontieră: mai întâi Argentina, prin care se trece obligatoriu, apoi Uruguay care nu este foarte vizibil, poți trece pe lângă el fără să primești viza de intrare având probleme la ieșirea din Uruguay.

Am mers în sala de așteptare, sală mare, cu mese și scaune unde se pot consuma cafea și sandvișuri, apă, băuturi răcoritoare, …, oferite de un mic bar, sau acces la internet Wi-Fi, neparolat.

A urmat îmbarcarea, navă mare, mulți călători, și cu 10 minute întârziere am pornit spre Puerto de Colonia din Uruguay ajungând pe la ora 9:45 la “Terminal Fluviomarítima” din Colonia del Sacramento, terminal modern cu servicii de informații, schimb valutar, cu magazine, bar, ...

Colonia del Sacramento

Am pornit spre Barrio Histórico trecând mai întâi pe la BIT, Centro de Bienvenida, Interpretación y Turismo del Uruguay din Calle Miguel Ángel Odriozola, unde am găsit informații utile și pliante și mai utile, apoi pe la Centro Cultural de AFE aflat în imediata vecinătate, în Paseo Eduardo Víctor Haedo, amenajat într-o veche clădire a Administrației Căilor Ferate de Stat, (AFE) și pe Calle de Lavalleja, stradă pietruită, umbrită de platani, până la Cambio Colonia unde am vândut dolari cu 31 URY, față de 28 URY cât primeam în port.

Am trecut prin Plaza 25 De Agosto, 25 August 1825 este ziua Declarației de Independență, ziua cînd Provincia Orientală, actualul teritoriu uruguayan, și-a proclamat independența față de Imperiul Brazilian, piață dominată de o frumoasă fântână arteziană cu jocuri de lumini seara, noi Am Fost Acolo dimineața. Am întâlnit și un BusTuristico, cam gol, 3-4 persoane, m-am întrebat de ce?, cred că datorită costului mare, 25 USD turul care durează circa 1 oră și are 10 opriri. Se poate coborî și urca în următorul bus care vine după 30 de minute. Tururile încep la ora 10:00 și continua din 30 în 30 de minute până la ora 18:00.

Am continuat plimbarea până la Portón de Campo, principala poartă istorică a orașului, intrarea în Barrio Histórico, parte integrantă a pereților care protejau altădată orașul împotriva invadatorilor. Cu o vechime de peste 270 de ani poarta și podul mobil sunt încă în picioare, par funcționale, iar stema de pe frontispiciu este cea portugheză, chiar dacă orașul și-a tot schimbat stăpânirea.

Mi-am continuat plimbarea pe Paseo de San Miguel, și am ajuns la Bastión de San Miguel, se poate merge și pe poteca de lângă zid, apoi am urcat la Mirador pentru câteva poze, ele vor povesti ce am văzut de sus, totul este foarte aproape…

Mi-am continuat plimbarea pe La Calle de los Suspiros, o stradă îngustă, fără trotuare, cu părțile laterale mai înalte ca centrul ei care devine un canal pentru preluarea apelor de ploaie, caracteristică Portugaliei vremii, stradă ce coboară lin spre fluviu. Casele de pe “Calea Suspinelor”, sunt construite în prima jumătate a secolului 18, au ziduri de piatră cu uși și ferestre mici, din lemn, podele din ceramică și acoperișuri în două ape, din țiglă. Odinioară multe din ele erau luminate de felinare roșii, iar povestea spune că “locatarele acestora suspinau după vizitele marinarilor, care și ei suspinau după ele, când aceștia erau plecați peste mări și țări”. Altă poveste spune că “pe această stradă suspinau condamnații la moarte când erau duși la râu spre a fi înecați”, dar cea mai romantică este povestea “tinerei îndrăgostite căreia într-o seară, când își aștepta iubitul sub clar de lună, i-a fost înfipt un pumnal în piept; s-a mai auzit un singur suspin, suspin pentru dragostea și viața ei”.

Care este adevărul?? Cine știe?? …, cert, a fost și este o stradă de referință pentru orașul de odinioară și pentru cartierul de azi…

Am mers apoi pe La Calle de San Pedro până la Faro de Colonia del Sacramento, aflat pe strada La Calle de San Francisco, far ce, de peste 160 de ani, semnalizează intrarea în port sau oferă turiștilor, de la cei 28 de metri înălțime, vederi deosebite asupra întregului Barrio Histórico. Este un turn circular construit în 1857 din zidărie albă, cu o bază pătrată și cu o cupolă cu dungi radiale albe și roșii ridicat pe unul dintre turnurile vechii Convento de San Francisco, astăzi ruine la poalele farului.

Am achitat taxa de acces 0,30 URY de persoană, se vizitează dimineața între orele 10:00 și 12:30, și după amiaza între 14:30 și 18:30, am intrat în turn, am urcat până la primul nivel, greu, pe scări foarte strâmte, coordonați la intrarile pe scară de câte un angajat din personalul farului care comunicau între ei, unde m-am oprit pentru cîteva poze. Am pozat Terminal Fluviomarítima, Plaza Mayor, Bastión de Santa Rita, acum restaurant, și chiar Isla San Gabriel aflată spre vest, în larg, la circa 140 de metri.

Începuse să bată vântul, cum am mai spus-o, nu prea îmi plac înălțimille, făcusem poze, așa că am renunțat să mai urc la ultimul nivel, acum, când povestesc, îmi pare rău... și am coborât plecând spre Plaza Mayor, piața centrală a Orașului Vechi, foarte aproape. În timp ce mă plimbam prin piața răcoroasă umbrită de copaci, unii și de vârsta ei, printre tarabele cu suveniruri, prin țipetele de papagali ce zburau prin pomi, pe lângă clădirile vechi, acum cafenele sau puburi, mă întrebam cum era, în urmă cu mulți ani, piața plină cu soldații ce făceau manevre, cu localnicii ce îi priveau sau asistau la alte evenimente? Mi-ar fi plăcut să particip și eu, dar la o execuție nu aș fi asistat…

Am ajuns astfel pe Calle Las Misiones de los Tapes, una din cele mai lungi străzi din Barrio Histórico, are aproape 580 de metri, numită așa în memoria și onoarea Misiunilor și a Misionarilor din regiunea istorică El Tapé, am trecut pe lângă Casa del Virrey, ruine, unde staționa o mașină de epocă, eram curioasă dacă era mașina viceregelui sau a fost pusă acolo doar pentru atmosferă... Acum știu, nu era a viceregelui pentru că nu a existat niciodată un vicerege în Colonia...

M-am oprit la Museo Municipal Dr. B. Rebuffo, o clădire portugheză cu etaj, veche din prima jumătate a secolului 18, modificată în perioada colonială spaniolă. Cunoscută mai întâi sub numele de Casa de los Secretos , a fost transformată în muzeu în 1951, primul muzeu din Colonie, Dr. Bautista Rebuffo, personalitate proeminentă a orașului, fiind fondatorul și promotorul acesteia. Fără un obiectiv principal definit afișează obiecte construite sau moștenite, descoperite sau folosite de strămoșii comunității din preistorie până în prezent, obiecte ale religiilor indigene, paleontologie, diferite păsări și insecte, o colecție de fluturii. Prezintă și mobilier rustic primitiv, arme și unelte de lucru din perioada precolonizării.

Este închis marțea, în celelalte zile deschis de la ora 11:15 la ora 16:15. Am cumpărat câte un bilet combinat, 0,50 URY, care asigură accesul la 8 muzee din Orașul Vechi, generic numite “Sistema de Museos de Colonia”.

Mi-a plăcut diversitatea exponatelor, începând cu Bustul unui tânăr indigen Charrúas, terminând cu Scheletul unui Gigant Lestodonte și Carapacea unei Gliptodonte, sau de la Arme și Tablouri de război la Fluturi și Păsări, așa că voi posta mai multe poze din muzeu și îmi voi continua plimbarea, mai întâi prin muzeele accesibile cu biletul combinat, muzee amplasate în jurul Pieței Mayor, foarte apropiate unul de altul. Muzeele sunt mici, o cameră sau doar câteva, dar sunt în interiorul vechilor case, multe recondiționate….

Casa de Nacarello, o fermecătoare casă roz, imagine realistă a vieții coloniștilor europeni din secolul 18 din Uruguay, astăzi muzeu a fost următoarea mea oprire. Clădirea din secolul 18 cu arhitectură colonială din acea perioadă, prezintă modul în care trăia o familie colonială în acea epocă. Ridicată din pământ, lut și piatră, cu acoperiș de tiglă, ferestre și uși din lemn, casa cu un design simplu portughez adăpostește obiectele vechi ce decorau încăperile casei și replici ale mobilierului folosit de primii coloniști europeni.

Museo Naval, un muzeu relativ tânăr, are doar 10 ani, nu face parte din “Sistema de Museos de Colonia”. De joi până marți între orele 11:00 și 17:00 pot fi văzute piese de artilerie, unele se pot vedea oricând fiind expuse în aer liber, în curtea?? muzeului, legate de luptele dintre portughezi și spanioli pentru stăpânirea orașului, vechi instrumente de navigație, cartografie și alte materiale referitoare la istoria navigației și a orașului.

A urmat Museo Portugués, deschis zilnic între orele 11:15 și 16:15, o clădire portugheză din prima jumătate a secolului 18, cu acoperiș din lemn și țiglă, pereții exteriori din piatră și chirpici, iar cei interiori, o structură de lemn umplută cu pietre și amestec de paie și lut. Aici se află stema originală de la Portón de Campo, mobilier portughez, armament, obiecte de artizanat, reproduceri de cartografii din secolele 16 și 17. Mi-au plăcut uniformele celor trei soldați portughezi care păreau că așteaptă chemarea la luptă. Am mers apoi la Museo Archivo Regional, inaugurat în 1972 în Casa de Palacios o clădire arhitecturală portugheză din anii 1750 unde se păstrează zidurile, pardoselile și plafoanele originale, precum și multe documente referitoare la istoria regiunii. Este deschis de luni până vineri de la 11:15 la 16:45.

Museo del Azulejo a fost următoarea mea escală. Este o clădire portugheză ridicată în jurul anului 1750 cu acoperiș în două ape, de țiglă, și zidurile de piatră, ziduri care împreună cu o parte din podea au rezistat până în zilele noastre. Este expusă ceramică azulejos portugheză și spaniolă utilizată în arhitectura Río de la Plata din secolul 19, precum și primele dale făcute în Uruguay în a doua jumătate a secolului 19. Se mai găsesc în muzeu diferite picturi, sculpturi și mai multe obiecte din ceramică. Este închis miercurea, în celelalte zile se poate vizita între orele 11:15 și 16:45.

Acestea au fost muzeele vizitate de mine, se mai pot vedea cu același bilet Museo Indígena din Calle del Comercio, adăpostește numeroase obiecte de arheologie indigenă făcute de comunitățile aborigenie din regiune, era în renovare, Museo Español, situat la vreo 500 de metri în Calle de San Jose, combinație dintre locuință și spațiu de comerț ce prezintă exponate reprezentative ale primelor familii spaniole care au sosit în Colonia și Museo Paleontológico, ceva mai departe, peste 5 kilometri. Sunt expuse fosile care aparțin Megafaunei Pampeana, mamifere de dimensiuni enorme și mai multe colecții de geologie și arheologie indigenă, toate din regiune.

Plimbarea prin cele 6 muzee a durat circa o oră și jumătate, distanțele dintre muzee sunt destul de mici, așa cum am mai spus, muzeele însele sunt destul de mici și nu cu foarte multe exponate, acesta este farmecul lor, a fost suficient timp, dar se poate sta și mai mult prin ele…

Mi-am continuat plimbarea prin Paseo de San Gabriel, pentru a merge la Forte Santa Rita. Așezat pe țărmul mării a fost odinioară un puternic bastion de apărare, este azi un restaurant cu mâncare bună și un turn ce oferă cele mai frumoase vederi panoramice în Colonia. Câteva poze și am plecat pe Calle de Espana spre Muelle del Puerto de Yates, cheile de lemn ale portului de yahturi ce în peste 150 de ani au primit, mai de mult, vase de pescuit, parcă se simțea și acum mirosul de pește, mai de curând, diferite yahturi și care oferă o largă vedere asupra navigației de pe Rio del Plata. Nu am mai mers la “Bastionul Carmen” astăzi Centro Cultural Bastion del Carmen, mai văzusem un bastion, restaurant, ci pe Avenida Generales Flores, stradă umbrită de niște imenși platani, apoi pe Calle de Portugal pâna la OPB Colonia Restaurante la care voiam să facem o pauză mai mare.

Era închis, se deschidea mai târziu, așa că ne-am îndreptat spre următorul restaurant de pe lista mea, dar ne-am oprit la Basílica del Santísimo Sacramento de pe Calle Vasconcellos, cea mai veche biserică din Uruguay, ridicată de portughezi în anul 1680 din chirpici. Nu a rezistat intemperiilor și în primii ani ai secolului 19 a fost construită biserica actuală care a fost distrusă de o furtună fiind restaurată pe la jumătatea aceluiași secol. Ultima renovare a avut loc în a doua jumătate a secolului 20 păstrându-se designul original, pereți portughezi din piatră și cărămidă, două turnuri clopotnițe, un naos și cupolele de azulejos din clopotnițe. Interiorul este simplu, are arcade și coloane elegante și mai multe statui din lemn și te îndeamnă la meditație. Este cunoscută și ca Iglesia Matriz, “Biserică mamă”, catedrală, biserică ce are sub autoritatea sa și alte biserici.

După o pauză mai lungă la El Restaurante Sos Gardel, poate altă dată, altă poveste, am mers în Plaza de Armas din fața maiestuoasei biserici, piață cu copaci bătrâni și iarbă verde, cu bănci și alei pietruite, farmecul vechiului oraș. Numită de localnici, în memoria fondatorului orașului, și Plaza Manuel Lobo, a fost mai întâi piața orașului unde se vindea orice, inclusiv scavi, mai apoi loc de manevre militare, acum loc de plimbare și relaxare, loc pentru picnic sau de luat masa la un local sau o terasă învecinată.

Am ajuns iarăși pe La Calle de los Suspiros, dar în celălalt capăt, și ne-am oprit la “Gara” din Parque Lineal AFE gară care de mai mulți ani este doar obiectiv turistic, loc de joacă pentru copii. De aici în 5 – 6 minute de mers pe jos am ajuns prin Calle de Arquitecto Miguel Angel Odriozola la Terminal Fluviomarítima, foarte aglomerat la acea oră.

Erau multe magazine cu suveniruri, acceptabile la preț, am cumpărat nelipsiții magneți și nelipsitele brelocuri, un mic vas de ceramică în culorile steagului uruguaian și o sticlă de vin pentru băiatul nostru...

Întoarcerea la Buenos Aires s-a derulat aproximativ conform programului. Am făcut check-in la parter, am trecut pe la poliția de frontieră uruguayană, apoi la cea argentiniană și ne-am îmbarcat pe Ferry Buquebus de la ora 17:05. A fost foarte aglomerat, nu îmi dau seama cum au putut urca atâția călători, peste 1.000 cred, chiar dacă s-a stat și în picioare. Plecarea a fost întârziată cu vreo 10 minute, s-a traversat Rio de la Plata și, pe la ora 18:20, am ajuns la Terminalul Buquebus din Buenos Aires. Aici ne aștepta prietenul nostru, taximetristul care ne adusese dimineața, care ne-a condus la mașină și am plecat spre hotel. S-a circulat destul de bine, deși era mare aglomeție, și după vreo 30 de minute ajungeam la Bulnes Eco Suites Hotel.

Plimbarea descrisă mai sus a durat circa 12 ore și jumătate, o zi plină în care am vizitat Barrio Histórico, zonă destul de mică, are doar 16 hectare, dar cu foarte multe “de văzut”, sunt prezentate pe site-ul oficial al orașului, coloniadelsacramento.com, și pe alte site-uri.

Recomand celor ce merg în Buenos Aires să includă în programul lor și acest orășel, nu numai pentru obiectivele turistice, ci și pentru liniștea și atmosfera relaxantă ce le oferă. Când am fost acolo am avut senzația că timpul s-a oprit în loc, că sunt în altă epocă, că mă plimb printr-un vechi oraș portughez, cu străzi pietruite și case micuțe …...

Da, Colonia del Sacramento, merită și trebuie văzută pentru… tot ce este ea…

---

VIZUALIZĂRI: 739 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI