Răsfăț culinar și climat retro, la Hotel Oleander

TIPĂREȘTE

La Hotel Oleander am ajuns în 2015, după o achiziționare destul de grăbită a pachetului turistic. Rămăsesem fără vacanță și când m-am trezit să încep căutările, în iulie, ofertele erau mai mult decât modeste: majoritatea în Can Pastilla (unde nu voiam deloc), iar hotelurile, la explorare, păreau modeste și învechite. Din fericire, după ce am insistat pe Playa de Palma, agenția (o agenție destul de bună, din păcate nu mai este pe piață) mi-a propus hotelul Oleander, care nu îmi atrăsese deloc atenția.

Am ajuns la hotel seara foarte târziu, după ce charterul Tarom (care trebuia să ajungă la 21,30) a plecat cu întârziere de o oră. Oboseala călătoriei a fost atenuată de norocul pe care l-am avut la transfer, beneficiind de un microbuz al agenției, care ne-a preluat imediat și nu a mai transportat alți pasageri către hotel.

La hotel ne-au așteptat cu o cină rece, nimic spectaculos (era prea multă carne și, cum nu consum, am ales din farfuria mea doar puțină salată), după care am ajuns în cameră, constatând că nu avem aer condiționat (nu știu cum mi-a scăpat aspectul :) ).

A doua zi, pe lumină, aveam să constat că exista o centrală în cameră, dar nu funcționa. Din fericire, sejurul (la finalul lunii august) a fost ploios și cu o temperatură ideală, așa că nu am mai întrebat de aerul condiționat, folosind doar ventilatorul uriaș instalat în tavan. Ca idee, nu aș reveni în mijlocul lunii august, mai ales că nu aveam nici minibar care să permită păstrarea unor băuturi și alimente reci.

Dacă tot am început cu capitolul minusuri, aș mai menționa și mobilierul, care era un pic prea basic și demodat (lipsă de mici comodități – sertare, lămpi adiționale, prize suficiente etc. Exista și seif, a cărui cheie se achiziționa de la recepție contra cost (eu l-am folosit, a fost util). Pe de altă parte, curățenia era fără reproș și serviciile foarte bune (apă caldă, prosoape de calitate bună, baia bine dotată). De asemenea, vederea asupra stațiunii (am stat la etajul 5) era foarte frumoasă, se vedea în dreapta și puțină mare (hotelul era perpendicular pe țărm, la o singură stradă distanță de lanțul principal de clădiri, cam în dreptul hotelului Gran Fiesta).

Internetul, după obiceiul celor din stațiune, se putea accesa doar la un calculator din lobby, contra cost (1 euro 5 minute), și era destul de slab. Nu am avut nevoie prea des, dar nu mi s-a părut în regulă, mai ales că "mânca" unele din fise.

Restaurantul la care serveam două mese (dimineața până la 10,00 și seara de la 18,30 la 22,00) mi s-a părut fabulos. Poate pentru a compensa anumite minusuri de confort ale hotelului, mâncarea era abundentă, variată și foarte gustoasă, combinând gustările reci cu cele calde: îmi amintesc și acum o plăcintă aperitiv (quiche) ușoară, cu brânză dulce și mărar, pe care am încercat fără succes să o reproduc acasă….

Seara mâncarea era mai abundentă și mai variată decât dimineața (includea două feluri de supă, 4-5 garnituri, 4-5 opțiuni de carne, și cel puțin o varietate de pește/fructe de mare.

Mâncărurile nu se repetau, așadar un fel bun nu prea putea fi găsit a doua oară. Băuturile de seara erau contra cost, la un preț obișnuit pentru stațiune. Bineînțeles, era mai bine de ajuns la masa în primul segment, spre final felurile cele mai gustoase se terminau.

Noi am fost repartizați de la început la o anumită masă (mese de patru persoane, cam mici) împreună cu două nemțoaice de 40-50 de ani care erau vecinele noastre de cameră (cred că au ajuns curând în paradisul nemțesc de pe Bierstrasse, căci le-am văzut doar preț de 2-3 mic-dejunuri, și niciodată seara).

Bineînțeles, cu asemenea festinuri prânzul nu mai era necesar și îl rezolvam cu un snack, o felie de pizza, o porție de cartofi prăjiți, de la snack-barurile de lângă plajă (costul total al sejurului fiind destul de mic în final).

Câteva cuvinte despre hotel în ansamblul lui: am povestit că stațiunea este a nemților, însă hotel Oleander pare dedicat cuplurilor de vârsta a doua și pensionarilor. Aceștia vin mai mult pentru aspectele sociale și petrec mult timp la bar și la piscină (destul de spațioasă și atrăgătoare). Seara se organizau la bar (care era unit cu piscina) seri tematice cu DJ, cu muzică nemțească din anii ’80, seri care păreau foarte gustate de spectatori.

Deși hotelul era destul de liniștit, uneori locatarilor nu le ajungeau serile tematice și continuau discuțiile pe balcon, la ora 1,00-2,00 (chiar dacă nu vorbeau tare, camerele nu erau prea bine izolate fonic și în consecință ne trezeam uneori în zumzet de vorbe nemțești).

În compensație față de aceste mici neajunsuri, zona din jurul hotelului era o încântare. Deși erau o serie de hoteluri mari lângă plajă (Gran Fiesta, HM Tropical, Kontiki Playa, Pil-Lari Playa) nu am văzut niciodată aglomerație pe plajă, zgomot, mizerie, proastă creștere, etc.

Organizarea stațiunii era foarte bună, șezlongurile de pe plajă (cu umbrele de stuf) alternând cu porțiuni libere pentru pus umbreluțe personale, rogojini și saltele. Magazinele, multe și de calitate bună, de toate mărimile – două-trei supermarketuri, și 3-4 magazine mici dar bine aprovizionate (și în plus, deschise până la 12 noaptea, ceee ce oferea turistului un confort ridicat).

În 2016, când am fost cazați la Taurus Park, am simțit lipsa unor beneficii din această zonă, și chiar am venit în plimbare (destul de lungă, 6-7 stații distanță), regăsind zona exact la fel. Într-un fel, Playa de Palma oferă cam tot ce și-ar dori un turist în căutare de odihnă și relaxare (dar și cu opțiuni de shopping și animație, dacă e cazul) într-un climat select și prietenos.

---

VIZUALIZĂRI: 1909 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI