Cu treabă sau în vacanță - oricum te simți ca acasă!

TIPĂREȘTE

Între Lacul Garda și Provence am dorit să mai avem un popas de 1-2 nopți. În primul rând pentru a face drumul mai ușor de parcurs, dar și pentru a mai vedea câte ceva. Inițial a fost Fréjus, dar m-am sucit cu puțin înainte de plecare; nu mă puteam decide dacă să stăm în centrul vechi sau mai bine pe plajă și nici vreun hotel să mă dea pe spate n-am găsit, așa că dintr-o dată mi s-a cășunat pe Cannes.

E drept, alegerea centru vechi versus plajă a fost de data asta extrem de simplă (de hotelurile de pe promenadă nu m-aș fi putut apropia decât după ce mi-aș fi vândut un rinichi, poate), dar chiar și așa alegerea concretă a unui loc de odihnă m-a solicitat un picuț, țin minte. Pentru că aveam multe pretenții: să fie totuși la distanță de mers pe jos de... toate ce ne-ar fi interesat, să ofere parcare și condiții decente la un preț rezonabil. E greu pentru Cannes, credeți-mă pe cuvânt...

În final am ales OKKO Hotels Cannes Centre, situat fix lângă gară, despre care vă zic din start că e unul dintre acele hoteluri care arată chiar mai bine la fața locului decât pe platformele de rezervare! Despre brandul OKKO nu știam nimic până la acest moment, dar am aflat că este o companie privată franceză ce deține 14 spații de cazare răspândite pe tot teritoriul țării, cu intenția declarată de a îmbina conceptul business cu cel de „ca acasă” la un nivel de confort superior (4*).

Oferă 2 tipuri de camere, diferența de preț era mică, așa că am ales-o pe cea „premium” în detrimentul celei „clasice” . Suprafața e aceeași, 18mp, par a fi decorate și dotate asemănător (conform pozelor), cred că diferența este dată de etajul la care sunt amplasate. Am antamat-o așadar pentru 2 nopți și prețul de 369 euro, la care se vor fi adăugat taxe suplimentare: cea de oraș (2,95 euro/pers/noapte), de parcare (21 euro/zi) și, opțional, de mic dejun (20 euro/pers/zi). Franța, deh!

Am avut drept de anulare gratuită până cu puțin înaintea cazării, iar pentru parcare a trebuit să facem vorbele în avans, deși cred că n-ar fi fost nepărat necesar. Hotelul recomandă Parking Gare de Cannes EFFIA, aflată în imediata apropiere, care este o parcare publică acoperită, cu mai multe niveluri, ce deservește întreaga zonă a gării. Voi pune o poză cu tarifele practicate în august 2025, veți vedea că acela pentru 24 de ore era vreo 25 de euro, însă noi am primit un mic discount din partea hotelului, cele 2 deținând ceva înțelegere în acest sens.

Am sperat să existe comunicare directă între parcare și hotel, însă nu există, a trebuit să ocolim și să urcăm/coborâm ceva trepte, ceea ce n-a fost tocmai simplu cu papornițele după noi. Atâta necaz să avem... Hotelul are formă de L și 6 etaje, ultimul fiind destinat recepției, așa-numitului „club” (ceva combinat între zonă de servit masa și de relaxare), terasei descoperite și sălii de gym, camerele aflându-se la etajele 1-5. Mai există o încăpere unde poți să-ți calci rufele undeva la etajul 1, dar n-aveam să fim curioși s-o inspectăm.

Am pătruns în micul hol de la parter, decorat cu un superb fototapet înfățișând Cannes-ul interbelic și, cu ajutorul unuia dintre cele 2 lifturi ce deservesc clădirea, am urcat la ultimul nivel. Recepția este chiar în fața lifturilor, un birou simplu, unde ne-a întâmpinat o domnișoară. Aceasta ne-a oferit, odată cu cartelele magnetice ale camerei, câteva informații utile; desigur, după ce am plătit ce era de plătit: cazarea, parcarea și taxa de oraș. Pentru micul dejun aveam să ne hotărâm ulterior dacă optăm sau nu.

Am avut camera 521, la etajul al 5-lea. Am coborât tot cu liftul (există și scări de serviciu pe undeva, dar era mai simplu de folosit liftul). De menționat că pe fiecare palier, chiar lângă lifturi, sunt automate unde-ți poți încărca recipientul cu apă de băut (gratis) .

Camera are structură clasică: hol, dormitor și baie. În ciuda suprafeței relativ mici, totul este amplasat ergonomic pentru a pătra senzația de spațiu și fluiditate. Mi-a plăcut și am descoperit cu încântare fiecare amănunt. În plus, coloritul e vesel și reconfortant – în general tonuri de bej și maro peste care vin mici pete de orange.

Patul dublu este încadrat într-un corp de mobilier ce include cele 2 noptiere laterale (practic, 2 tăblii simple) și se arcuiește apoi pe peretele lateral, transformându-se într-o canapea capitonată, apoi în suport pentru troler, sub care se găsește seiful. Deasupra fiecărei noptiere sunt veioze, prize și întrerupătoare. Salteaua avea să se dovedească odihnitoare, acoperită cu așternuturi croite dintr-un răcoros amestec de bumbac și in. Câte 2 perne de căciulă, perne cu consistență optimă, ceea ce greu se găsesc și mereu apreciem.

Vis a vis de pat se află deasemenea mobilier modular minimalist: o masă cu scaun, un fel de blat îngust pe care se sprijină TV-ul și 2 dulăpioare pe care inițial le-am ignorat, pentru ca mai apoi să descoperim că adăpostesc setul de preparat ceai/cafea cu toate accesoriile necesare. În colțul dinspre fereastră, în spatele unei draperii – zona de depozitare, cu 3 rafturi suprapuse și câteva umerașe agățate.

Că veni vorba de fereastră, camera nu dispune de balcon, de fapt acesta este un hotel fără balcoane; aviz celor interesați. Priveliștea de care aveam parte era drăguță – clădiri și acoperișuri roșii, câțiva copaci ici-colo. Mă rog, am făcut o poză spre exemplificare, altfel nu prea avea rost să stăm în cameră să admirăm priveliștea, nu pentru asta ne aflam acolo... O perdea albă și o draperie într-o culoare neutră aveau să se dovedească eficiente în a opri razele indiscrete să pătrundă în cameră la primele ore ale dimineții.

Baia... e ciudată tare, nici nu știu cum s-o descriu, o să vedeți în poze! Pe dinafară e ciudată, că pe dinăuntru conține tot ce trebuie: chiuvetă, WC, cabină de duș, plus consumabile de tot felul și prosoape curate, în mai multe dimensiuni. Încăperea e un... corp geometric nedefinit ce ocupă unul dintre colțurile studioului, alcătuit din sticlă dublată de un fel de șipculițe transversale dispuse orizontal. Nu știu dacă ați priceput ceva; nu vă bateți capul, o să pun poze, v-am zis. În concluzie, e genul de hotel în care nu prea merge să te cazezi cu colegul de muncă, ci cel mult cu colegul de cameră. Dacă mă-nțelegeți ce vreau să zic...

Am avut, desigur, aer condiționat (este încastrat deasupra ușii de la intrare), deși n-a prea fost vremea lui. Adică ziua n-am prea stat prin cameră, iar seara era destul de răcoare oricum. Cred să fi avut și WiFi, însă de obicei rămânem pe datele mobile, nu ne batem capul.

Ceea ce scoate în evidență acest hotel sunt însă spațiile comune de la ultimul etaj. „Clubul” ocupă aproape întreaga suprafață a acestuia și are mai multe secțiuni, unele destinate servirii mesei (micului dejun, dar au și un mic meniu à la carte, se pot comanda și băuturi), altele relaxării. Ambele decorate minimalist, dar modern și în culori vesele. În permanență sunt puse la dispoziția oaspeților ceva ronțăieli (în mare, fursecuri, dar în prima zi am prins și niște madelene de casă cu brânză sărată absolut delicioase), ceaiuri (foarte bune!), cafea, fructe și apă. Era chiar și un colț gluten-free. În zona de relaxare sunt reviste, cărți și jocuri de societate, precum și un TV cu ecran mare. Există și un spațiu amenajat pentru cei ce vor să lucreze, dotat cu veioze, prize etc. Sala beneficiază din plin de lumină naturală, datorită ferestrelor uriașe; practic, 2 dintre pereții ei laterali sunt alcătuiți din ferestre.

Există și o mică terasă exterioară la acest nivel, este un loc extrem de plăcut de unde se vede frumos orașul, chiar și castelul se vede în depărtare! Și, când e cazul, un frumos apus de soare. Sunt câteva mese cu scaune, sunt și umbrele de soare și, din loc în loc, ghivece cu plante verzi. Seara se aprind niște ghirlande de luminițe colorate, sporind și mai mult farmecul!...

Și mai are o chestie drăguță hotelul ăsta (de fapt, toate hotelurile OKKO): mica gustare pe care o servesc gratis tuturor oaspeților în fiecare după-amiază (între 16:30 și 20). În prima zi am avut câteva felii de brânză maturată acompaniate de un pic de gem și de 2 feliuțe de pâine stropite cu ulei de măsline. Un deliciu! Plus un ceai, plus câteva fursecuri – au picat tare bine, că săriserăm peste prânz. A doua zi a fost un fel de salată de vinete, bastonașe de castraveți și morcovi, roșioare cherry și pâine.

Am optat în final și pentru mic dejun; de fapt, doar în prima dimineață, că într-a doua am plecat mai devreme și n-am vrut să mai pierdem timpul. Oferta mi s-a părut generoasă, demnă de un hotel de 4*: mezeluri, brânzeturi, somon afumat, măsline, omletă, legume, fructe, cereale, iaurt etc. Desigur, delicioasele croasante cu unt și sucul de portocale proaspăt stors n-aveau cum să lipsească! Toate de cea mai bună calitate. Micul dejun și berea savurată în a doua seară, pe canapeaua din capătul „clubului” , cu ochii pe luminițele orașului – acestea aveam să le plătim la decazare.

N-am zis nimic despre amplasare. De fapt, am zis că-i lângă gară, despre care citisem că ar fi o zonă agitată și oarecum nesigură, așa cum sunt de obicei ariile adiacente gărilor. Agitată – da, este, dar asta nu ne-a deranjat defel. Nesigură – n-am remarcat nimic deosebit. Altfel, până la mare, în linie dreaptă, făceam cam 10 minute. Până la Castel, cam juma de ceas. Desigur, sunt magazine și restaurante aproape de hotel, așa cum sunt în tot Cannes-ul. Ideea e că n-am mai scos mașina din parcare până am plecat definitiv din oraș.

Per total, ne-am simțit foarte bine la OKKO de Cannes! O fi fost și datorită notorietății locului, o fi fost că l-am vizitat pe îndelete și i-am înțeles farmecul, dar cu siguranță și facilitățile hotelului au contribuit cu vârf și îndesat. Chiar ne-am simțit ca acasă cu toate gustărelele alea la care puteai să apelezi oricând îți tuna; e ca atunci când, seara, la televizor, te gândești ce mai ai bun prin bucătărie și te duci și chiar găsești câte ceva (ceea ce – nutriționistul din mine se simte dator să riposteze: nu e neapărat o chestie bună; n-o fi bună, dar e o chestie de „acasă” ). Mi-a plăcut și ideea cu „gustarea de la ora 5” , ne-am simțit un pic răsfățați. Și cea cu dozatoarele de apă de băut mi-a plăcut.

În concluzie, un hotel foarte bun, care ne-a depășit așteptările și pe care l-aș alege a doua oară (sau alt OKKO, pe altundeva prin Franța) fără să stau pe gânduri!

---

VIZUALIZĂRI: 116 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI