GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Cele 7 Cetati ale Revelatiei (3) // Pergam - Thyateira
Pergamus
Bergama este un oras de cca 60.00 loc, situat la nord de Izmir. Accesul este usor (cca 80km) pe o sosea foarte buna, trecind prin Manissa. Cei ce trec psre (sau dinspre) Kusadasi ocolesc localitatea, trecind pe sautostrada principala pe linga Ayvalik. Daca sunt autobuze care ajung in pragul orasului, de cele mai multe ori nu patrund in el (cele spre Ayvalyk), isi lasa calatorii la bifurcatie. De acolo sunt 3km pina la marginea orasulu, plus alti trei pina in Centru! Sunt, desigur, curele care leaga Bergama de Ayvalik, citeva pe zi, care pornesc de la Otogar (dincolo de Centru), care strabat orasul in lung. Acum 4 ani nu se organizau tururi - si ma intreb de ce, Pergamul fiind unul din cele mai interesante situri arheologice ale Ioniei. Poate acum s-a remediat problema.
Chiar ajuns in Bergama, situl e greu de vizitat. Cele citeva hoteluri si pensiuni sunt grupate in jurul Centrului, tot acolo este Autogara şi Muzeul. Din Centru, Asklepionul este la 2km, iar Akropolis la 6km. Urcusul la Akropolis este unul pentru oamenii mai tineri si deloc sedentari... Exista un drum de masina ingust, care urca abrupt muntele – o adevarata proba de curaj! – si, am inteles, s-a consturit si un teleferic care duce turistii sus pe Acropola.
Pergam, una din cele Sapte Cetati din Apocalipsa, imi era cunoscuta mai ales datorita „pergamentului". Neputind avea acces la papirusul egiptean din momentul în care Biblioteca din Pergam a inceput să o concureze pe cea din Alexandria (iar regii sirieni erau in razboi aproape continuu cu cei ptolemaici), intreprinzatorii localnici au găsit o cale sa faca un material pe care se putea scrie din ceea ce aveau in abundenţa: piei de miei si iezi. Argasite, tabacite, subtiate, acestea au devenit „pergament", material pe care s-a scris timp de mai bine de 1500 de ani, până a fost înclocuit cu hirtia. Adica, mult timp dupa ce papirusul incetase sa mai fie folosit.
Imi mai era cunoscut de la o vizită la Berlin - acolo viyitasem si Muzeul numit Pergamon, unde era reconstituit Altarul lui Zeus. Acel Altar fusese construit pentru a comemora victoria pergamezilor in lupta cu celtii - cu „galii", cum erau numiti în epoca. Aceşti gali au fost fixati în centrul Anatoliei, dind numele provinciei Galatia.
Vizitind ruinele Pergamului, am aflat mai multe. Este una din cele mai uimitoare cetati antice si, chiar daca in ruine, este impresionanta chiar si acum. Acropola Pergamului poate fi comparata doar cu cea a Athenei.
Cum ziceam, nu este usor sa vizitezi ruinele Pergamului. Acropola este situata pe un deal abrupt, la sase kilometri de Centru. Nu trebuie mers pe drumul ingust, serpuitor, care ocoleste dealul pentru a ajunge la poarta Acropolei (sunt portiuni in care abia se strecoara doua masini una linga alta), deasupra vaii Riului Selinus (acum acolo este un baraj si un lac de acumulare), ci se poate sui poteca pieptisa care duce din marginea orasului, prin Terasa de Jos, pina pe Terasa de Sus. Acropola este acolo, sus, inconjurata de ziduri elenistice. Coloanele de marmură alba a Templului lui Traian pot fi vazute de jos, din oras, de la Asklepion, ba chiar si din cimpie.
Se pare ca perga inseamna, in vechea limba anatoliana luviana, "inaltime', deci, akropola. Cetatea a fost intemeiata pe timpul Troiei, dar distrusa de invazia popoarelor marii. Ionienii au reintemeiat-o, dar a fost din nou distrusa, poate de persi pe timpul rascoalei cetatilor ioniene. In urma cuceririi macedoniene, a fost construita o noua cetate.
Dezvoltarea ei a avut loc datorita unui accident al istoriei. Pornind la razboi cu Seleucizii, regele Lisimachos al Traciei (care in acel moment stapinea de la Dunare in Peloponez si jumatate din Asia Mica, si-a lasat tezaurul in cetatea greu de cucerit a Pergamului, sub paza unui servitor credincios, eunucul Philetaros. Nu stim daca acesta i-ar fi înselat increderea, dar Lisimachus a fost ucis pe cimpul de lupta în 281 iHr. Vazindu-se dintr-o data cel mai bogat om din Asia, Philetaros s-a declarat rege al Pergamului, a angajat osteni si a pornit la cucerirea regiunilor inconjurătoare. La moarte, l-a lasat urmas pe Eumenes I, un nepot (cel care i-a invins pe gali) si acesta, ca si urmasii lui Attalus I si Attalus II au dus puterea regatului din Egee pina in centrul Anatoliei. Aliati cu noua putere aparută in zona, Roma, au cucerit mai toata Asia Mica. Dar, lipsit de urmasi, regele Attalus III a lasat moştenire regatul Romei. Probabil bine a făcut, Pergamul nu ar fi ramas multa vreme independent, ochii hrapareti ai Romei priveau deja cu jind la frumoasa cetate.
Dar Pergamul a avut noroc, in aceasta epoca de expansiune politica si teritoriala, de un mare constructor: al II-lea Eumenos. Acesta a făcut ceea ce urma sa faca Augustus cu Roma: găsind o cetate din lut şi piatră, a lasat una din marmura. Pe timpul lui s-au construit cele mai multe lucruri frumoase, si doar lacomia oamenilor a lipsit Acropola de ce era mai frumos. El a construit un Templu Athenei în Acropola, unul lui Dionyssos si unul Demetrei – cele doua pe terasa de jos, pina atunci nelocuita. In Acropola si-a consturit palatul, Altarul lui Zeus şi Biblioteca, dar si un Arsenal. Si mai ales Teatrul, cel mai uimitor teatru vazut de mine, sapat in intregime direct in coasta abruptă a muntelui; de acolo, priveliştea deasupra cimpiei pina departe, la coloanele albe ale Asklepionului, este de necrezut. In secolele urmatoare, aceste constructii au fost reparate, iar Traian a construit, chiar deasupra Bibliotecii, un mare Templu al Romei si al Impăratului. Acum aceasta este cea mai impresiionanta ruina ramasa.
La poalele muntelui este marea ruina a Bisericii Rosii (numită asa datorita caramizilor din care a fost contruita). Ruina este si ea impresionanta; o moschee a fost construita intr-o capela din nartexul bisericii! Se zice ca inainte de asta pe locul bisericii fusese, poate, un templu pagin (al lui Isis si Serapis) sau, dupa alta versiune, termae romane.
Asklepionul este si el in afara orasului, spre vest, dar mult mai aproape: doar la 2 km (3 din Centru). Intrarea se face pe o Cale Sacra, larga, marginita de coloane din marmura, lunga de vreo 500m de la parking. Pe vremuri, nu se platea parcajul, dar turcii au avut grija sa „indrepte” acest neajuns... Complexul este construit rectangular. In partea estica era Centrul de Primire si Templul lui Asklepios. Spre nord era Biblioteca, Colonada si Teatrul. In Vest erau bai si toalete, iar spre sud alte coloane (acum e un şant adinc de 3m, ramas in urma sapaturilor, si un frumos sir de chiparosi). In colt este interesantul Templu al lui Telephorus. In el se pare ca erau paturi pe care dormeau (adormiti cu ierburi?) bolnavii. In vis le aparea Zeul si, pe baza visului, preotii medici prescriau medicamente. Acestea erau homeopatice - cultul lui Asklepios cauta vindecarea prin intermediul plantelor, dar si a exercitiilor fizice, liniste, pace, odihna, teatru, muzica, bai, aer curat... Cam la ce se incearca astazi sa se revina! De la acest Templu era un culoar subteran a carui scop nu a fost înţeles. In mijlocul patrulaterului, in directia de mers a tunelului, era Fintina Sacra. De la Asklepion se pot vedea, lucind in soare, coloanele de marmura de pe Acropola.
Oferta de hoteluri, de toate categoriile, este destul de mare - unele au piscina. Restaurantele sunt multe si bune. Daca nu as fi avut programul facut, probabil as fi stat o noapte in Bergama (alt motiv pt care nu am stat e faptul ca in acea perioada strada principala era in lucru - era plin d epraf, zgomot...) Am inteles ca a fost terminata lucrarea si acum orasul este o bucurie sa il vizitezi.
***
Thyateira
Pe drumul care pleaca din Bergama prin Soma, pentru a ajunge in Sardis, taind dealuri molcome si lunci bogate, se afla mica localitate Akhisar, la cca 40 km de Bergama. Este un oras maricel, avind vreo 110 mii de locuitori, dar are caracterul unui tipic oras de cimpie. Cam ceea ce ar fi vrut Ceausescu sa faca in Romania, dar nu a reusit. Pentru ca Akhisar este un orasel agrar-comercial, construit pe baza unui grid de strazi perpendiculare, cu blocuri moderne (si relativ putine case), cu bulevarde largi marginite cupalmieri, pomi, multe parcuri, strazi pietonale cu bancute pe care stau mame cu copii in carucioare sau jucindu-se - si un Muzeu de Arheologie chiar în Centru.
Muzeu arheologic in aer liber cuprinde ruinele a ceea ce turcii numesc Tepemezari – un complex de cladiri si portico (lung de o suta de metri), probabil resturi ale Agorei. Porticul ducea, probabil, la Akropola (din care s-a pastrat prea putin, mai ales in subsolul cladirilor de pe deal). Se pare ca numele bizantin al cetatii venea de la contructiile albe ale acropolei: Asprokastro = Ak Hisar = Cetate Alba) Din cladiri s-au pastrat putine ziduri, masive, din caramida, dar parcul e plin de fragmente din arcadele, coloanele, grinzile, decoratiile din marmura alba, acum zacind aruncate de-a valma pe sub tufe şi copaci...
Alta destinatie este Ulucami (Marea Moschee), datind din sec. XV. Se pare ca este o cladire mult mai veche, o biserica transformata in moschee, construita in perioada Bizantina (sec. V-VI) pe locul unui templu roman. Cercetatorii spun ca la ea face referire Biblia, pomenind de „biserica din Thyatira”. (Reamintesc, in momentul in care a fost scris Noul Testament, „biserica” insemna comunitate. si nu cladirea unde aveau loc intilnirile)
Akhisar, este un posibil loc de popas intre ziua plina a vizitarii Pergamului si un drum matinal spre Sardis si Pammukale. Aerul patriarhal, linistit al orasului, in ciuda marimii lui, e greu de uitat. Sunt relativ putine hoteluri, grupate mai ales pe Balikesik Manisa - strada principala a orasului. Putine hoteluri la @booking.com, in general scumpe, dar sunt mai multe individuale (pensiuni), mult mai ieftine. In schimb, sunt multe restaurante, unele excelente.
(va urma)
Trimis de sanis* in 09.10.12 12:13:52
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (sanis*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
f. interesant documentarul tau, l-am citit cu drag, se vede ca te pasioneaza istoria, felicitari pentru informatii!
Felicitari pentru fascinanta descriere a locurilor si a istoriei lor din aceasta parte a Asiei Mici!
Cum ar fi sa vezi niste ruine fara a cunoaste povestea lor? Foarte Sec, as zice, si poate de aceea sunt multi turisti care nu se prea "dau in vant dupa ruine".
Si eu am vizitat cetatea Pergamului anul trecut in august. Era terminat telefericul care transporta oamenii de jos pana la cetate. Sunt niste cabine de sticla in care poti avea mici probleme daca ai rau de inaltime. Dar este un mijloc comod si rapid de a ajunge sus intr-o zi torida de vara.
Cetatea m-a impresionat, mai ales Templul lui Traian, imensele bolti ale structurii de la baza templului precum si teatrul grec. Se pare ca are cea mai mare inclinatie a pantei dintre toate teatrele antice si este aproape periculos sa cobori treptele inspre ruinele scenei.
Multumiri pentru frumoasele file de povesti adevarate!
@drinknowater: multumesc pt aprecieri. In general, inainte sa plec undeva, petrec citeva zile, saptamini, chiar luni "calatrind" in fotoliu, pe internet si rasfoind tot feluld e ghiduri si carti legate de subiect. Deseori incerc sa gasesc carti de bucate din zona respectiva, impresiile altor calatori, chiar scrieri literare, poze si picturi (daca se poate). Pt mine aceasta perioada reprezinta aproape la fel de mult ca si calatoria in sine la fata locului. Ajuns acolo incerc sa "recunosc" lucurile descrise.
De aceea eu nu pot fi multumit de o "vacanta de odihna" la un resort cit mai luxos, cu UAI, imi ofera mult prea putina "activitate".
Nu imi pare rau ca pe atunci telefericul nu era gata. Urcatul drumului in jurul conului muntyos cu masina (inchiriata) a fost cel putin "jumatate de fun". Am intilnit si in alte descrieri amintirea acelui drum "de groaza": -) Singurul lucru pe care l-am regretat a fost faptul ca nu am putut cobori muntele pe jos, vizitind ruinele de pe cele doua platouri inferioare (despre care am citit). Daca o fi sa vizitez din nou Pergamul, imi voi lasa masina jos, voi urca folosind telefericul si voi cobori pe jos.
Mutat, la reorganizare, în rubrica "O zi la Pergam [Bergama], BERGAMA (PERGAM)" (deja existentă pe sait)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2018 Pergam, cetatea antică suspendată între cer şi pământ — scris în 08.11.18 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Feb.2014 Bergama - cu masina — scris în 15.04.14 de TraianS din RADAUTI - RECOMANDĂ
- Feb.2014 Lupte libere - categoria camile; sau Intalnirea Caravanelor — scris în 24.02.14 de TraianS din RADAUTI - RECOMANDĂ
- Aug.2012 La cetatea Pergam poti sa atingi cerul... — scris în 21.09.12 de adryana din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2011 Turcia, altfel 3 - Pergam — scris în 10.01.12 de florinbad din RăZVAD [DB] - RECOMANDĂ
- Sep.2008 Pergam – cetatea pergamentului — scris în 01.10.11 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ