Konstanz - orasul frumoasei Imperia

TIPĂREȘTE

Vara aceasta am petrecut un minisejur de 3 zile la lacul Bodensee, pe partea germana a lacului, unde am vizitat principalele atractii ale zonei: Konstanz, insula Mainau, Meersburg si Lindau.

Lacul Bodensee este cel mai mare lac din Germania si al treilea lac din Europa Centrala, dupa lacul Balaton (Ungaria) si lacul Geneva (Elvetia), fiind situat la granita dintre Germania, Elvetia si Austria. Lacul este una din destinatiile turistice preferate de germani. Clima blanda, intinderea uriasa de apa albastra si limpede (peste 500 km2), urmele pe care le-a lasat istoria de-a lungul secolelor, peisajele extraordinare, orasele vechi romantice, castelele elegante cu gradini superbe, toate acestea fac din aceasta regiune o atractie atat pentru devoratorii de cultura, cat si pentru iubitorii de natura.

In Konstanz, am ajuns pe la orele pranzului, dupa vreo 4 ore de „alergat“ cu masina pe autostrazile germane. Ploua bine si ma gandeam ca asta o sa-mi strice toate planurile si nu o sa pot vedea mare lucru din oras. Primul contact cu numele orasului il avusesem inca din Romania, unde tramvaiele second-hand, vechi de 20 de ani, cumparate din Germania la preturi simbolice si care circula pe strazile Iasului fac reclama Konstanz-ului. Deasemenea multi studenti ieseni aleg sa studieze in Konstanz un semestru, apeland la programul Erasmus, care sprijina studentii in efectuarea unor perioade de studiu intr-o alta tara europeana. Exista un parteneriat in acest sens intre Universitatea din Konstanz si Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi.

Orasul mi s-a parut supraaglomerat si sufocat de zecile de masini, care se indreptau spre centrul orasului, nemaipunand la socoteala si masinile elvetienilor, care probabil petrecusera pe partea germana a lacului, iar acum se indreptau spre casa sau a celor care pur si simplu veneau in Konstanz la cumparaturi. De la intrarea in oras pana la locul de parcare am mers mai mult bara la bara, iar panourile, pe care sunt indicate locurile de parcare, aratau toate 0. Cand am ajuns la locul de parcare ne-am asezat la coada, unde asteptau deja 10 masini sa se elibereze un loc de parcare in parcarea etajata. Pur si simplu iesea o masina, intra alta. Asteptarea a durat cam 10-15 minute si, in final, am reusit sa intram si sa gasim un loc de parcare la ultimul nivel al parcarii etajate.

Konstanz este un oras mic, avand cca 90.000 locuitori, insa este cel mai mare oras din zona lacului Bodensee. Esti situat chiar la granita cu Elvetia, invecinandu-se cu orasul elvetian Kreuzlingen. Practic, cele doua orase sunt lipite si s-au dezvoltat impreuna de-a lungul timpului. Konstanz este un oras vechi, cu o istorie de peste 2000 de ani, numele sau provenind probabil, dupa unii cercetatori, de la imparatul roman Constantin cel Mare, care, in jurul anul 300, prin victoria impotriva alamanilor, asigura granitele imperiului pe Rin si Dunare, sau, dupa alti cercetatori, de la imparatul Constantiu al II-lea, fiul lui Constantin cel Mare. Astazi se mai pot vedea in oras urmele stapanirii romane.

Situat pe drumurile comerciale, care legau nordul Italiei de sudul Germaniei, Konstanz va juca in Evul Mediu un rol important atat in plan economic, cat si plan politic, aici avand loc, intre 1414-1418, Conciliul de la Konstanz, care va pune capat schismei religioase din Biserica Catolica prin alegerea lui Martin al V-lea ca papa. Ulterior, orasul isi va pierde importanta economica si statutul de oras liber, intrand in componenta Imperiului Habsburgic, apoi din 1806 in componenta ducatului Baden.

Astazi, Konstanz este un oras cosmopolit, un oras universitar cu o bogata oferta culturala, un oras plin de istorie, unde noul si vechiul se impletesc frumos, entuziasmand anual mii de vizitatori, prin peisajele din jur si privelistea, pe care o ofera asupra lacului si Prealpilor.

Unul din miile de vizitatori eram si eu astazi, asa ca am luat la pas stradutele orasului. Afara inca ploua, dar ce mai conta. Nu venisem de la 400 km distanta doar ca sa admir orasul din masina. De altfel, nu eram singurul care ignora ploaia. Turisti sau localnici, cu pelerine de ploaie sau fara, roiau pe strazile orasului, unii la cumparaturi, altii in cautarea obiectivelor turistice sau a unui loc unde sa innopteze (pe un panou din zona portului existau cateva anunturi cu camere de inchiriat). Colindand strazile Konstanz-ului am ajuns in port, unde lumea se grabea sa se imbarce pe vapoarele, care fac curse regulate intre Konstanz si celelalte orase de pe malurile lacului Bodensee.

La intrarea in port troneaza Imperia, o statuie uriasa, care aminteste de Conciliul de la Konstanz si care, astazi, a devenit simbolul si mandria orasului, desi opera lui Peter Lenk a creat discutii din cauza mesajului transmis. Statuia din beton a fost ridicata in 1993, are 9 m inaltime, cantareste 18 tone si este situata pe un piedestal, care se roteste in jurul axei sale. Statuia reprezinta o curtezana cu un decolteu adanc, care tine in maini doi barbati goi. Barbatul din dreapta poarta pe cap coroana imperiala, iar in mana tine un glob crucifer, un simbol crestin utilizat ca insemn regal. Barbatul din stanga are pe cap tiara papala si tine picioarele incrucisate. Este clar ca cei doi sunt personificarea puterii din acele vremuri, reprezentandu-i pe imparatul Sigismund de Luxemburg (cu care vor lua contact si romanii-vezi Mircea cel Batran) si papa Martin al V-lea. Creatorul statuii s-a inspirit din “La belle Imperia” a lui Balzac, unde Imperia este o frumoasa curtezana, iubita cardinalilor, printilor si regilor, asupra carora isi exercita influenta, aratand astfel cine este conducatorul secret al Conciliului de la Konstanz.

Din cauza ploii, nu prea erau turisti la statuie. Am rugat si eu, in germana, singura persoana de acolo, sa-mi faca o fotografie. El ma intreaba, in franceza, „avec la madame? “, iar eu, desi ma straduiesc sa ii spun „oui“, tot un „ja“ scot pe gura. M-am fortat totusi ca, macar la final, sa ii multumesc in franceza uitata de mult :).

Un alt obiectiv istoric de vazut in zona portului este si Konzilgebäude, cladirea construita in 1388 si in care au fost tinute lucrarile Conciliului de la Konstanz. Cladirea este situata intre un parc (Stadtgarten) si gara orasului, adapostind, astazi, un restaurant.

De la Konzilgebäude mi-am continuat plimbarea in port. Numai bine se oprise si ploaia si am putut admira in liniste lacul si yahturile ancorate in portul Konstanz. Am ajuns astfel, dupa 1 km, la granita cu Elvetia si mi-am continuat mai departe plimbarea, pe pamant elvetian. Zeci de pietoni si biciclisti trec prin fata punctului vamal, fara ca cei doi politisti de frontiera sa schiteze un gest. Daca nu ar fi panoul pe care scrie Zoll/Douane nici nu ti-ai da seama ca ai parasit Germania.

Tot in port, aproape de granita elvetiana se afla Sealife, un aquarium, al carui pret de 15 euro m-a facut sa zic pas. Mai lasam si pentru alte vizite. Nu ar mai avea farmec, daca am descoperi totul intr-o zi.

Din port m-am indreptat spre Marktstätte, o alee pietonala situata in partea de est a orasul vechi, unde, pe langa numeroasele magazine, se pot admira si cladiri vechi, istorice, cum ar fi Haus zum Wolf, (construita in 1774, cu o fatada rococo extrem de rara); Kaiserbrunnen, o fantana din secolul al XIX-lea, care, pe langa busturile imparatilor Heinrich III, Friedrich Barbarossa, Maximilian I de Habsburg, Wilhelm I, este impodobita cu fel de fel de figurine comice (iepurasi, un paun cu 3 capete); Primaria cu fatada construita in 1593 in stil renascentist venetian, cu fresci, care prezinta evenimente si oameni din istoria orasului si cu o curte interioara, unde se afla Haus zum Thurgau, alta cladire frumos pictata.

Alte obiective turistice, care nu trebuie ratate sunt catedrala gotica Münster, care ofera din turnul sau de 76 m o vedere panoramica superba asupra orasului si lacului; Schnetztor, poarta de sud a orasului - o parte din vechea cetate medievala Konstanz; Pulverturm, construit in partea de nord a orasului pentru a proteja podul medieval care leaga cele doua parti ale orasului.

---

VIZUALIZĂRI: 16316 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI